Ziarul Stirea

„Prostia de a gândi cu mintea sa proprie” și „Nebunia de a gândi cu mintea cuiva”
Sociologii au determinat că numai 51% de persoane (vezi, la Dl Liiceanu) gândesc cu mintea sa, proprie. Asta e real pentru o societate care nu se află în război. În condițiile de război, cu siguranță putem spune că majoritatea populației gândește cu mintea conducătorilor săi, elitei. Asta e o nebunie pe care n-o poți evita. O fac, majoritatea. La rândul său, și izbucnirea războiului e preparată de gândirea promovată politic, cu mintea cuiva. Cei care gândeau până la război cu mintea sa proprie erau în minoritate adâncă. Primul război mondial sa început din cauza asasinării unui singur om, iar al doilea – din cauza unui incendiu. Nu e o nebunie? Rezultatele lor se exprimă în jertfe, multe jertfe umane.
Probabil, sociologii ar trebui să se mulțumească cu acest echilibru pașnic: 51-0-49. Nu e departe de “fifti-fifti”. E armonia matematică! Dar, o coeziune socială sigură dintre oameni, oricum, nu se găsește nici într-o țară dezvoltată. Deci, echilibrul determinat de sociologi, “fifti-fifti”, nu e real pentru o viață sigură, prosperă. Nici gândirea cu mintea proprie, nici gândirea cu mintea elitei nu pot rezolva această problemă a siguranței sociale.
Chiar și cea mai măreață țară din lume, USA, are probleme sale locale legate de incapacitatea forțelor statale de a controla mai multe cartiere naționale. Multiculturismul ei e amorf, lipsit de capacitatea de a forma o structură cristalină, integră, a fericirii. Avem de față o dovadă concretă precum că valorile democratice sunt departe de perfecțiune, iar lumea „modernă” e în impas. Impas!
E de conclus, că Calitatea ambelor principii de gândire, a sa gândire proprie sau a elitei, e una și aceiași, iar dezvoltarea Științei aduce dividente politice doar părții elitare (mai mulți oamenii gândesc cu mintea cuiva, “științific”). Asta se copie, se gândește abuziv cu mintea cuiva, iar ca urmare războiul apare ca din senin. Acum, și terorismul izbucnește ca reacție la încălcarea acelui echilibru tradițional formulat de cele două metodologii, principii de gândire. Centrul echilibrului dat e plasat spre stânga, majoritatea participanților activi gândesc cu mintea cuiva.
Astfel, “învinuind” Știința în încălcarea echilibrului social (prin aducerea așa numitului „progres” ), tot de la Știință e necesar de cerut ridicarea nivelului de gândire, cel cu minte proprie. Pentru siguranță socială e necesar un echilibrul social pașnic, progresiv. Iar aceasta e un Salt al calității în cunoaștere, aplicarea unei științe deosebite de integrare a celor două gândiri contradictorii: pe cont propriu și pe cont elitar. Puntea de legătură ne lipsește, iar procentul real al raportului în gândire (gândire proprie-gândirea cuiva) care ar aduce un echilibru statal perfect este încă necunoscut.
1. Calitatea gândirii
Calitatea actuală a gândirii, „moderne”, s-a conturat ca structură finită imediat, odată cu divizarea școlii de biserică în sec. XVI-XVIII. Sau creat două domenii contradictorii ale cunoașterii: știința și religia. Numai că, asta o putem spune acum. Pe atunci, savanții erau prigoniți de biserică. Iar, din altă parte, credința în zei era tratată ca psihologie a omului inferior, retardat. Societatea s-a dezintegrat.
Această situație (dezintegrată) sa-r fi păstrat până și acum. Dar, democrația modernă a putut salva situația prin pluralismul de opinie și dreptul la libertatea conștiinței. Oricum, sistemul social democrat este tratat de la mijlocul secolului trecut „ca sistem politic prost, dar unul din cele mai bune” (Churchil). Definiția e reală. Printre valorile democratice acceptate la nivel internațional nu se manifestă și un raport calitativ în gândire, nu vedem o formulare a gândirii mai avansate care ar crea o lume fără războaie, fără teamă de viitor. Perfecțiunea naturii, mișcarea pașnică și creativă a aștrilor cerești, nu este atinsă și de societatea „oamenilor civilizați”, deștepți.
Practic, democrația se răspândește greoi și irațional, ca credință acordată demnitarilor aleși. Rezultatele ei sunt mereu insuficiente pentru a vedea un echilibru social demn pentru omul viitorului. Raționalitatea practicii de democratizare se manifestă numai în cadrul marilor puteri. Democratizarea se promovează în interesele naționale proprii. De aceea, acolo unde țările sunt dezvoltate economic mai slab, are loc criza, odată cu democratizarea vine iraționalismul: pierderea identității naționale. Vrei democrație americană? Învață engleza. Vrei democrație rusă? Învață rusa.
Astfel, se vede, democrația e un product al calității limbilor. Traducerea perfectă a principiilor democratice în altă limbi, pare a fi imposibilă. Iar dacă e posibilă, apoi nu e înțeleasă adecvat. De aceea, însușirea limbii generatorului de democrații e necesară, iminentă. Astfel se creează un bilingvism, doi oameni în unul, al omului cu gândire a sa proprie, națională și al omului cu gândirea elitei acestei națiuni care a copiat gândirea efectuată prin o limbă mai răspândită, a cuiva.
Dar, naționalismul e o caracteristică a poporului care nu poate muri. Adică, un popor mai mic nu se poate jertfi spiritual în numele democrației. Anume, limba îl identifică pe om ca naționalitate. Spectrul valorilor democratice de fiecare dată se înclină în fiecare din țările slab dezvoltate care ar dori prosperitate, dotare tehnică și materială, dar nu și gândire cu mintea cuiva (fie ea și democratică). Conflictul ar trebui să se rezolve prin bilingvism, însușirea limbii marilor puteri. Astfel, echilibrul gândirii, cu mintea sa proprie și cu mintea cuiva, trece în raportul limbilor însușite, procentul persoanelor care acceptă bilingvismul. Dar asta nu e înțeles ca echilibru, armonie, respect, și de promotorii democrației veniți de pe teritoriul țărilor care gândesc cu mintea sa. Promotorii democrației nu vor însușirea unor limbi mai puțin răspândite. Se crede că limbile „mici” ar trebui să dispară.
Pentru promovarea bilingvismului, măcar la nivelul elitelor, e necesar un numitor comun care ar păstra sensul adânc democratic apreciat de generatorul de valori democratice al țarii limbii internaționale. Cu părere de rău, un astfel de „numitor comun” la nivel oficial nu există. De aici, și impasul. Calitatea gândirii nu se transmite, nu crește, nu progresează.
2. Noua calitate a gândirii și Saltul de cunoștință
A gândi pe cont propriu nu însemnă numaidecât a gândi corect pentru sine. A gândi pe cont propriu nu înseamnă a fi corect în slujba publică. Pentru corectitudine, armonie socială și prosperitate, omul contemporan își înaintează dreptul său la prezentarea sa socială oamenilor de elită. Se crede că mințile elitei au gradele cele mai mari. Lor le dăm vot de încredere. Oricum, adesea tonul dat e făcut de oameni necultivați, dar misterios capabil să manipuleze intelectualitatea. Astăzi, puțini oameni politici îți dau senzația de onestitate.
Dacă, am analiza noțiunea credinței ( încrederii) în om, fiecare persoană va fi de acord că avem o criză a acestei credințe. Calitatea relațiilor umane e proastă. Divorțul, indiferența ori nepăsarea, egocentrismul și sărăcia sunt primele caractere care exprimă deschis calitatea relațiilor sociale. Corupția, grupările politice ascunse, dominația abuzivă și bogăția sunt caracterele tainice ale oamenilor avansați elitar. Această calitate nu poate fi generalizată. Oricum, o mulțime de oameni se zbat să ajungă acolo, ca și acele musculițe care se strivesc de rețeaua de metal care apără un bec instalat pe un stâlp. Dar, calitatea gândirii nu e acolo. Lumina adevărată e alta.
Saltul cunoștinței nu poate fi impus. Asta e alegerea, necesitatea interioară de a cunoaște lucrurile la modul integrat. Șirul de cunoștințe e ușor de exprimat prin numere, de la 0 - la infinit. Oricare direcție XYZ, luată de la 0, ne va reprezenta un cerc închis cu două capete contradictorii care se întâlnesc undeva la infinit: stânga-0-dreapta, inainte-0-înapoi, jos-0-sus. De oarece omul trăiește în plan, tradiția gândirii lui e liniară și planară. Șiragul de cuvinte „piatră rară” este aranjat consecutiv, un cuvânt după altul. De aici și legile omului sunt liniare și planare. Spațialitatea tridimensională e ocolită. Totuși, lumea omului modern se integrează cumva pe baza legilor naturale, spațiale, simțite intuitiv și instinctiv. Irațional.
Dar, numai Saltul cunoștinței omului poate aduce convingerea că acest proces poate fi și rațional, științific. Lupta liniară, „democratică”, poate continua până la epuizarea civilizației, dar globalizarea nu va fi primită în sensul elaborat actual, exprimat prin legile și limbile țărilor generatoare de democrații. Acea globalizare programată, ar putea fi apocaliptică.
Dându-i omului “modern”, loc liber în această lume (De ce nu?), am putea crea o Lume Nouă cu o gândire spațială, universală. Dacă astăzi s-ar gândi științific integrat, apoi gândul s-ar începe de la zero, nimic și va merge consecvent spre infinit. Asta, ar aduce conflictul incompatibilității omului finit cu universul infinit. Ar aduce precedentul „trezirii”. Ce facem noi aici?
Dar, gândirea actuală nu este absolut științifică, ci, numai relativ științifică. Cunoștințele le luăm de la oameni concreți, generatori de științe, unități, 1, nu 0. În cunoaștere, fiecare persoană se folosește de locul său determinat de la naștere. Asta se petrece la nivel intuitiv, irațional, neformulat științific prin cifră. Pentru a gândi rațional e nevoie de a formula începutul real, 0, accepta cifra 0, nimic, ca pe un plan de activitate ne însușit, ca loc de început al tuturor lucrurilor din lume.
Acum, devine clar că știința și religia, unite, îi determină omului locul gândirii lui proprii prin formula, știință-0-religie (stânga-0-dreapta), unde fiecare din părți e o unitate, 1 (gândirea a cuiva), tăiată din echilibrului spațial, început (subiectiv-0-obiectiv) relativ, fragment. Astfel, e posibil de definit în cifre celula cunoașterii: 1-0-1. Cele două începuturi filozofice se unesc în triada: materialism-0-idealism. Cuvintele contradictorii se împerechează câte două (stânga-0-dreapta). Contradicția caută cuvântul opus (alb-0-negru; da-0-nu; contradicție-0-complementaritate), iar complementaritatea în cuvintele sinonime vor găsi o altă contradicție (morală-0-etică; respect-0-stimă; iubire -0-dragoste, perfect-0-ideal, etc), dacă acele cuvinte într-adevăr sunt necesare ca perechi și au sensul lor logic diferit. Morala e o noțiune mai largă ca etica, iar perfecțiunea - ca idealul, etc.
În așa condiții, deosebirile dintre oameni vor reflecta noțiunile adecvate, necesare pentru a vedea alte noțiuni, de rutină, pasive, localizate prin asemănarea dintre ei (deosebire-0-asemănare, contradictoriu-0-complementar). Iar punctul de reper al lor este centrul, 0, noțiunea reconsiderată a cifrei 0. Asta e o revoluție internă a cunoașterii care nu poate fi socializată, ci acceptată individual la un moment fericit al trezirii raționale, intelectuale, moment al deșteptării din somnul intelectual tradițional.
Noua gândire exclude dezintegrarea, abuzul, prevede rezultatul depresiv al îmbogățirii fanatic „științifice” și credinței fanatic „revelate” în zei. A fi în siguranță, Acasă, înseamnă a accepta echilibrul în folosirea noțiunilor gândirii. Iar asta e limba, cuvintele perechi, orientarea cuvintelor în spațiu, unitatea de măsură a integrității gândului, celula cunoașterii, 1-0-1.
Marele valori universale ale omenirii sunt iraționale. Primul, e Legământul de pe muntele Sinai. De acolo, Moise aduce cele zece porunci, numerotate prin cifre: 1-2-3-4-5-6-7-8-9-0. Acest legământ e trecut prin persoana Moise, omul de încredere, unitatea generator, 1. Relația de legătură, început-generator, 0-1, zeu-profet, de până la formarea omului Profet, Excelență, 1, este neînțeleasă de credincioși la nivel rațional. Egal, această relație, 0-1, natură-savant, nu este folosită nici în știință.
Omul a plecat demult din natură, și-a creat o viață paralelă, artificială. Iar, pentru a înțelege complet Principiul cauzalității sale sunt necesare și cifrele. Ele, nu sunt folosite la analiza oricărui proces social. De la naștere, 0, și până la moarte, 0, avem: 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0. Cauza, 0, e consecință, 0, ne spune Aristotel. Dar, asta rămâne ascuns, irațional un domeniu științific și e folosit doar de filozofi. Fără cifre, principul cauzalității nu e vizibil.
Dacă am analiza procesul construcției unei case, cauza lui e voința omului, unității 1, iar consecința e cifra 5, darea casei în exploatație. Omul artificializat nu gândește și integrat, natural, adecvat. Casa va trăi mai mult ca el. Etapele existenței ei de la 5 la 9 nu pot fi ignorate. De ele ar trebui să se țină cont. Așadar, lumea civilizată trăiește irațional pe fragmentele relative luate din cauzalitatea absolută, creează pe baza lor o lume artificială, o cauzalitate temporară ușor de deformat, principiu domino. Segmentul de cunoștințe, 0-1, este ocolit.
Astfel, Legământul lui Moise cu Dumnezeu nu este exprimat rațional și pentru omul simplu, de rând. E o credință exprimată în cuvinte (porunci), fragment al cunoașterii. Cifrele sunt ocolite. Cuvintele celor 10 porunci sunt importante, dar insuficiente pentru a fi respectate din dragoste, armonie. Tradiția de viață a omului e creată pe teamă, forfotă. Imperfectă. E necesar al doilea fragment, rațiunea, unitatea cuvântului și cifrei: între cauză și consecință, 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0, se vor găsi cele 10 relații universale, etape (exprimate în cuvinte) de trecere de la naștere (creație), până la moarte (modificație). Schimbarea gândiri dintr-o formă în alta ( a sa, proprie, sau a cuiva) e o fluctuație relativă, necontrolată.
Un alt Legământ cu divinitatea e primit prin Iisus. El, nu schimbă nimic în tradiția de gândire a civilizației, dar deschide calea spre Știință. Legământul nou nu neglijează legământul lui Moise, nu-l demontează, dar îl dezvoltă pe omul credincios prin rugăciune, îl Introduce în activitatea directă cu Universul, prin rugă.
Ruga de pe munte cu „schimbarea la față” a Lui Iisus e cel mai misterios mit biblic. El, e necesar pentru ai convinge pe credincioși să se roage. Prin Trinitatea (relația: tată-0-fiu) dogmatică, structura textelor sfinte este expusă în triade (axiome). Prin însușirea lor, prin ruga la nivel intuitiv, are loc formatarea gândirii, condiției de a activa creativ, adecvat naturii.
Totuși, rugăciunea în calitate de ritual promovat de Iisus este insuficientă pentru a schimba tradiția vieții creată pe teamă. Dar, structura mitului biblic e perfectă pentru a accepta locul, 0, loc al omului inteligent aflat la un oricare nivel de dezvoltare socială, cel pe care îl are.
Numele tuturor persoanelor folosite în acest mit arată la cifra 7: Moise și Ilie, Iacov și Ioan, Petru și Iisus , și Domnul Dumnezeu. Înălbirea lui Isus, „strălucirea” Lui e trecerea omului de la nivelul intelectual 6 la cel al 7 și 8-lea, divin. E fluctuația gândirii: a sa proprie, 7, și cea de elită, 8, a cuiva. E îndumnezeirea, prezentarea spațială a activității spirituale a lui Iisus. „Acesta este Fiul Meu…..!” - se aude din cer. Între cauză, 0 (Fiu), și consecință, 0 (Tată), găsim trei triade: Moise -0-Ilie (1-2-3), Iacov -0- Ioan (4-5-6), Petru -0- Iisus (7-8-9). Avem, aceiași reflecție a legământului lui Moise, 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0 exprimat în altă ipostază. 0-2-5-8-0 , e axa procesului creativ de la cauză la consecință. Cifrele, 2,5,8 – nivelele de intelect folosit, corespunzător.
Iar întrebarea, la prima vedere prostească, de e nevoie de a construi trei colibe pentru Moise, Ilie și Iisus, dintre care două persoane fizic sunt inexistente, cele care „s-au arătat lor” pe munte, lasă loc pentru gândire de a face o trecere de la Trinitatea dogmatică abia formată, irațională, tata-0-fiu, la Triada rațională (axiomă) a echilibrului și armoniei divine, 1-0-1. Acum, „îndumnezeirea”mistică, irațională, promovată de preoții Ortodoxiei poate fi înțeleasă și ca proces rațional: folosirea adecvată a aparatului lexicologic, cuvântului binar.
Aceste două mituri stau la baza eticii civilizației noastre, dar explicația lor generală, aici, nu va da nimic acestei civilizații dacă legământul rațional prin cifre și cuvânt nu va fi cunoscut de oricare persoană și răspândit din generație în generație.
Lumea modernă stă în fața unui nou Legământ cu Creatorul.(„Pune-voi Legile mele în cugetul lor…”(Evrei 8-10)). Deci, acest Legământ (Nou!) e rațional („în cuget”!). E o credință paralelă, rațională, credința pereche alăturată de oricare din credințele actuale (religii) care sunt iraționale. Astfel, se poate vorbi de o Credință pereche specială (religie nouă) în rațiune, aflată în structura instrumentului cu care omul cunoaște lumea, cuvântul. (Vezi pagina Facebook: „Patriarhia Credinței în rațiune”).
Coranul, cartea sfântă a lui Muhamed, pace lui, confirmă acest lucru prin structura matematică, 5, 9,19, a textelor sale. Triada, 1-0-1, nu ocolește nici islamul, nici iudaismul, nici oricare altă religie. Iar Trinitatea dogmatică a creștinismului (tată-0-fiu) e precedentul „trezirii” prin TRIADĂ, celula cunoașterii, 1-0-1, trinitatea-0-triadă. („Ilie… va veni și le va aranja la loc pe toate.” - zise Iisus (Matei 17-11).
Misticismul Triadei se descoperă în duhul rațiunii, structura axiomatică a cunoștințelor. Duhul lui Ilie e prevestitorul Noii religii (noțiunea ei pereche, „mirele”, e rațională și compatibilă cu oricare din religiile iraționale, revelate „mireze”), Credința în rațiune. Fiecare om inteligent este un om rațional, purtător al intelectului sfântului Ilie. Așa, Saltul cunoștinței va crea condiția multiplicării Saltului conștiinței, un fenomen mistic, ceresc, divin, blocat acum de volumele mari informaționale, de calitate unilaterală (proastă), dar aducătoare de medalii de aur la Olimpiadele mondiale.
Dar, defragmentarea minților maturizate e dificilă. Viața e un tren în mișcare. Frânarea ei e imposibilă, iar redirecționarea mișcării gândului e în mâna intelectualilor manipulați de politicieni. „Perestroica” lui Mihail Gorbaciov trebuia să se blocheze imediat. Așa, a fost!„Noua gândire”, promovată de Președinte, se începe în căsuța națională. Iar, cele peste 100 de căsuțe naționale din URSS, erau 100 de limbi diferite care erau vorbite fără a se ține cont de numitorul comun, 1-0-1, instrument fin de integrare a mentalității “omului sovietic” . Astfel, „Noua gândire”, nu putea să se nască la acel moment.
Rămâne, numai formatarea corectă a minților celor tineri. Asta, e o Paradigmă care poate, numai în timp, deveni mod de trai prin o gândire integră, spațial structurată, adecvat spațiului tridimensional. E nevoie de o perioadă de 10-15 ani pentru ca gândirea integrată trinitar să fie criticată, îmbrâncită, ignorată, luată în derâdere (Ca și teoria lui Galileo Galilei), dar mereu prezentată, discutată.
Gândirea pe cont propriu sau pe contul cuiva, are șansa de a se schimba cu locurile, fluctua (cuanta) prin gândirea rațională divină, dacă e folosită celula cunoașterii: 1-0-1. Rațional. Atunci, centrul, 0, al acestei armonii va fi cunoscut ca divinitate rațională (…căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la mai cel mare (evrei 8-11)). Gândirea integrată, divină, va stopa abuzul în practicarea mai multor cunoștințe nesigure (de exemplu, folosirea grânelor modificate genetic).
Însușirea segmentului de „cunoștințe pierdute”, 0-1 (din șirul: 0-1-2-3-4-5- …infinit) are un vast volum de explicații științifice în cuvinte, legi, constante și axiome care sunt postate pe pagina „Centrul românesc de Știință și Cultură”. Iar izvorul, sursa de cunoștințe a acestor materiale se va găsi în oricare din cărțile religioase sfinte recunoscute la nivel global și, bineînțeles, în ultimele descoperiri din Mecanica cuantică, în Principiul complementarității.
Anume aici, în Principiul complementarității, prin triada, undă-0-electron, lumină-0-particulă, energie-0-materie, se vede impactul limbilor vorbite. Perechea de cuvinte, general-particular, stă la baza tuturor perechilor de cuvinte derivate, contradictorii și complementare. Acum, cuvintele sinonime, complementare, se vor lua în calcul ca sistem structurat, direcționat spațial: . Conform triadei de bază (axiomă), general-0-particular,(natură -0-om, lumină-0- particulă, energie -0-materie) derivatele ei vor fi: morală-0-etică; perfect-0-ideal, democratizare-0-fractalizare; respect-0-stimă, pereche-0-cuplu, Familie-0-concubinaj, etc.
Limbile sunt simetrice și asimetrice (polare și nepolare). În limbile simetrice cuvintele unitare sunt foarte puține, întâmplătoare. De regulă, oricare cuvânt are partea sa opusă atât contradictoriu, cât și complementar (alb-0-negru, ideal-0-perfect). În limbile asimetrice, prin gramatica lor, cuvintele perechi sinonime se folosesc ca identice, egale ca sens. Ele sunt folosite ca diferite, dar, numai local prin tradiția formulării textului, ne orientate adecvat. Iar, în limbile prea asimetrice cuvintele sinonime ca perechi nici nu se iau în uz.
Dacă, am compara acele limbi cu limba română, iar limba română e o limbă simetrică, vom găsi o neregularitate importantă care explică mentalitatea națională, harul ceresc (la evrei și arabi), spiritualitatea înaltă (la ruși), etc. De exemplu, perechea de cuvinte, respect-stimă, se traduce la slavi prin cuvântul unitar, stimă. Iar perechea de cuvinte, iubire-dragoste, oriunde în Europa, se traduce prin cuvântul unitar, iubire. De aici, la nivel general, avem și echilibrul șchiop în activitatea socială contemporană.
Numitorul comun, 1-0-1, predecesor al construcției adecvate al limbii, nu este cunoscut, iar bilingvismul e o problemă pentru multe persoane. Mentalitatea de la o națiune la alta este prea diferită, apocaliptic. Iar, o gândire universală, integrată, poate fi acceptată numai prin structura spațială a cuvintelor, a legilor faptice și de raționament (vezi: pagina menționată), condiție de dezvoltare a principiilor logice de gândire.
În aceste condiții, intelectualitate actuală marginalizată de omul politic, are puține șanse de a trăi într-o lume plină de armonie și respect social, fără teamă. În România prezentatorii TV nu pronunță cuvântul, mafie, din teamă. Oricum, oamenii „acoperiți” în politică și în oricare din activitățile economice statale „își fac treaba”. Fac legile lor (Câte miliarde au fost furate?). Câmpul legislativ în România „e deformat” ( a recunoscut undeva, Tăriceanu). Chiar și o bătrânică cu o legătură de ceapă este oprită de poliție pentru a nu face cumva biznes ilegal. Elita și poporul trăiesc pe baricade diferite, invizibile. Echilibrul, se mai menține….
Gândirea cu mintea sa proprie și cu mintea cuiva creează un raport special „democratic” din care explozii nu au loc, nu au loc revoluții. Asta se întâmplă, pentru că mișcarea liberă, plecarea intelectualității din țară și pierderea identității naționale e acea plată care se dă pentru existență (spitalele – fără medici).
Viața în siguranță, stabilitate și fericire pare a fi o iluzie. De aceea, și voința de a islamiza Europa nu e o întrebare, ci un proces real care merge în timp. Probabil, se va împlini. Autorizație cu drept la numărul de neveste, 4, și copii, 8, nu va cere nimeni. Practica democratizării Europei este dovada concretă. Democratizarea, e folosită cu zel de islamiștii radicali, iar „schimbarea” prin alegeri a liderilor europeni, dotați cu aceiași calitate a gândirii, e fără sens. Cuvântul, modificare, nu este aplicat ca cuvânt pereche, alături de noțiunea schimbării. Triada, 1-0-1, ca axiomă a gândirii adecvate nu este încă folosită. Astfel, politicianul actual nu-și poate rumega adecvat gândul și voința.
Doctrina veche (Matrix) e mai puternică ca oricare din lideri. Manipularea liderilor are loc la nivel irațional, internațional, neconștientizat nici de Înaltele Excelențe, marii promotori ai acestei Matrice materialiste (Matrix). Gândirea lor e unilaterală ( a sa, proprie). Centrul ei este secund, numărul banilor, cantitatea lor. Cifrele, ca sistem spațial, 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0, care se răsfrânge asupra numerelor, este necunoscut.
Gestionarea banilor se face la fel de unilateral, exclude spațialitatea, iar de-valorificarea lor, nul-izarea, se preferă a fi controlată prin alimentarea cu bani, buni, a micilor conflicte militare, diminuarea cantitativă a oamenilor și înmulțirea banilor. Centrul prim al echilibrului, căutat pe bâjbâite și de cei (300 de persoane) care dețin o jumătatea din banii lumii, e noțiunea reconsiderată a cifrei zero. Acesta e Saltul cunoștinței. E un proces universal al cunoașterii înalte, divine. Se află în așteptare. Iar, pentru a depăși Saltul cunoștinței, nu e numaidecât să fii prea deștept și bogat, cu carismă sau un geniu „cu stea în frunte”. E necesară promovarea liberă a teoriei echilibrului în gândire. Ea se începe de la balanța: 1-0-1. . E gândirea pe cont propriu, 1, pe contul cuiva, 1, și dreptul de a gândi integrat, divin, 0.
Iar, cuvântul pereche complementar (fractalizarerea) al noțiunii„democratizarea” este ignorat pe larg, chiar, și de cei mai importanți liderii politici ai UE. Sau, pur și simplu acest cuvânt n-a fost însușit de pe băncile școlii de către Merkel, Orban….etc.
Pagina Facebook: „Conștiința planetară e în criză”