”Nu-i totuna cm mori... Ma gândesc că o să am puterea să mor așa, ca să le fie rușine în veci ălora pentru care oi muri să mai trăiască cu fruntea în țărână în fața unor nemernici, în fața unor nimenea!” (Horea).
În urmă cu 239 de ani, la 28 februarie 1785, la Alba Iulia, pe Dealul Furcilor, au fost executaţi prin tragere pe roată Horea şi Cloşca, doi dintre conducătorii Răscoalei din 1784. Crișan se spânzurase în închisoare.
Horea şi Cloşca au fost prinşi prin trădare la sfârşitul anului 1784. Ulterior, au fost încarceraţi în celule separate, la porţile a III-a şi a IV-a a Cetăţii din Alba Iulia. Crişan a fost întemniţat în vechiul corp de gardă, o clădire azi dispărută, până în 13 februarie 1785, când şi-a pus capăt zilelor.
Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Zonele de trecere în Ţara Românească şi Moldova erau supravegheate, ca nu cumva capii răscoalei să fugă acolo. Guvernul din Viena a intervenit şi la Constantinopol, pentru ca turcii să nu dea azil răsculaţilor transilvani. Prin trădare, la 27 decembrie 1784, de către pădurarul Anton Melzer din Abrud, Horea şi Cloşca au fost prinşi în pădurea Scoruşetului din Munţii Gilăului. Pe 30 ianuarie 1785 a căzut prizonier şi Crişan, vândut de nouă ţărani greco-catolici din Cărpeniş, căpeteniile lor fiind preoţii greco-catolici din acel sat, tată şi fiu (Popa Moise şi Popa Moise cel Tânăr). Arestaţii au fost depuşi la Alba Iulia. S-a constituit o comisie de anchetă, condusă de baronul Anton Iankovic, care a cercetat desfăşurarea răscoalei şi pe cei trei conducători ai acesteia.