Este important

Este important Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Este important, Broadcasting & media production company, Timisoara.

Andrei este un băiețel vesel și plin de viață de 6 ani, care adoră să deseneze. Desenele lui poate nu sunt capodopere, d...
16/01/2025

Andrei este un băiețel vesel și plin de viață de 6 ani, care adoră să deseneze. Desenele lui poate nu sunt capodopere, dar sunt pline de inocența și creativitatea pe care doar un copil le poate aduce. În casa noastră, avem un perete special dedicat operelor de artă ale lui Andrei. Este un colaj colorat al imaginației sale, cuprinzând de la dinozauri la supereroi și chiar portrete ale membrilor familiei noastre.

Într-o sâmbătă însorită, Andrei a decis să deseneze un portret al bunicii sale, pe care o numește cu drag "Buni". A petrecut ore întregi lucrând la el, folosindu-și creioanele și cariocile preferate. Rezultatul a fost un portret fermecător, deși imperfect, al lui Buni cu părul ei creț și ochelarii. Andrei era atât de mândru de munca sa încât abia aștepta să i-l arate.

În acea seară, am avut o mică reuniune de familie pentru a sărbători ziua de naștere a lui Buni. Casa era plină de râsete, aroma de tort proaspăt copt și discuțiile rudelor care se puneau la curent. Andrei era plin de entuziasm, ținând strâns desenul în mâinile sale mici.

După ce am absolvit liceul, am luat decizia dificilă de a pleca de acasă. Certurile constante și abuzul emoțional al tat...
15/01/2025

După ce am absolvit liceul, am luat decizia dificilă de a pleca de acasă. Certurile constante și abuzul emoțional al tatălui meu deveniseră insuportabile. Sora mea mai mică, Andreea, fusese diagnosticată cu o boală cronică, iar tatăl meu se aștepta să preiau responsabilitatea îngrijirii ei. Deși o iubeam mult pe Andreea, presiunea și mediul toxic de acasă erau sufocante.

Din momentul în care am plecat, furia tatălui meu nu a cunoscut limite. A început să-mi trimită mesaje text furioase, fiecare mai veninos decât cel anterior. I-am blocat numărul de mai multe ori, dar mereu găsea o modalitate de a mă contacta de pe altul. Mesajele variau ca și conținut, dar erau constant pline de blesteme și limbaj urât. Îmi dorea lucruri groaznice, inclusiv moartea și boala. Era greu de crezut că un tată ar putea scrie astfel de lucruri propriei sale fiice.

Îmi amintesc un mesaj în mod special: "Ingrato! Cum îndrăznești să-ți abandonezi familia? Sper să suferi la fel cm suferă sora ta." Cuvintele m-au rănit profund și adesea mă întrebam dacă am luat decizia corectă plecând. Dar știam că rămânând acasă ar fi dus doar la mai multă durere și resentimente.

Când fiul meu, Mihai, s-a căsătorit cu Andreea, am fost extrem de fericită. Părea o tânără minunată și eram încântată să...
15/01/2025

Când fiul meu, Mihai, s-a căsătorit cu Andreea, am fost extrem de fericită. Părea o tânără minunată și eram încântată să o primesc în familia noastră. Totuși, pe măsură ce timpul a trecut, am început să observ că Andreea nu era niciodată pe deplin mulțumită de nimic. Indiferent ce făceam, mereu găsea ceva de criticat. Privirea ei ar putea ucide, și uneori chiar îmi părea rău pentru fiul meu.

Recent, Mihai și Andreea s-au mutat într-o casă nouă. Erau entuziasmați de noul început, dar aveau și un buget restrâns. Ca mamă, am vrut să îi ajut cât de mult puteam. Aveam niște mobilă veche care era încă în stare bună și m-am gândit că ar fi un gest frumos să le-o ofer. Până la urmă, le-ar fi economisit niște bani și ar fi putut să o înlocuiască mai târziu când ar fi fost mai stabili financiar.

L-am sunat pe Mihai și i-am spus despre ideea mea. Părea recunoscător și a spus că va discuta cu Andreea despre asta. Câteva zile mai târziu, am primit un telefon de la Andreea. Era furioasă. Mi-a spus că nu vrea mobila mea veche și că merită să aibă lucruri noi. A spus că oferindu-le mobila mea veche era jignitor și că o făcea să se simtă ca un caz de caritate.

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în această situație. Mă numesc Andreea și am 25 de ani. Locuiesc cu mama mea și n...
14/01/2025

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în această situație. Mă numesc Andreea și am 25 de ani. Locuiesc cu mama mea și noul ei soț, Victor. Victor s-a mutat la noi acum un an și, de atunci, viața mea a fost un carusel de emoții.

Victor este un bărbat la sfârșitul anilor 40 care, sincer vorbind, nu are prea multe lucruri la activ. A intrat în viețile noastre cu nimic altceva decât hainele de pe el și câteva obiecte personale. În ciuda lipsei sale de stabilitate financiară, nu are nicio reținere în a-mi spune cm să-mi trăiesc viața.

Într-o seară, în timp ce stăteam în sufragerie și căutam oferte de muncă pe laptop, Victor a intrat. Avea acea privire arogantă care mereu îmi făcea sângele să fiarbă. "Andreea," a început el, "ar trebui să câștigi pentru locul tău, nu să aștepți ajutoare de la mama ta."

Sunt asistentă medicală autorizată de profesie. În 1995, am început să lucrez la un spital de maternitate din București....
14/01/2025

Sunt asistentă medicală autorizată de profesie. În 1995, am început să lucrez la un spital de maternitate din București. Era o slujbă împlinitoare și îmi plăcea să ajut mamele să-și aducă pe lume copiii. După câțiva ani, eu și soțul meu am decis că era momentul să ne întemeiem propria familie. Când am aflat că sunt însărcinată, am fost în culmea fericirii. Sarcina mea decurgea normal și toate testele arătau că fetița noastră era sănătoasă.

Am pregătit totul pentru sosirea ei. Am vopsit camera copilului într-un roz pal, am cumpărat un pătuț și am umplut camera cu jucării de pluș și haine pentru bebeluși. Rudele noastre erau și ele entuziasmate și ne întrebau constant cm merge totul. Părinții mei, în special, păreau încântați de ideea de a deveni bunici pentru prima dată.

Pe măsură ce se apropia data nașterii, am intrat în concediu de maternitate. Totul părea perfect până în ziua în care am intrat în travaliu. Contracțiile au început în mijlocul nopții, iar soțul meu m-a dus de urgență la spitalul unde lucram. Travaliul a fost lung și dificil, dar în cele din urmă, fiica noastră s-a născut. Totuși, ceva nu era în regulă. Nu plângea.

Nu mi-am imaginat niciodată că la treizeci de ani voi locui încă sub acoperișul tatălui meu, cu atât mai puțin sub contr...
13/01/2025

Nu mi-am imaginat niciodată că la treizeci de ani voi locui încă sub acoperișul tatălui meu, cu atât mai puțin sub controlul său. Crescând, mereu am crezut că voi fi independentă până acum, cu o carieră, propria locuință și o viață socială. Dar iată-mă, blocată într-o viață care se învârte în întregime în jurul capriciilor și dorințelor tatălui meu.

Tatăl meu a fost mereu supraprotector. Când eram mai tânără, era reconfortant să știu că îi pasă atât de mult. Dar pe măsură ce am crescut, protecția lui s-a transformat în control. El decidea ce îmbrac, cu cine pot fi prietenă și chiar ce hobby-uri pot urma. La început, am crezut că este doar modul lui de a-și arăta dragostea, dar acum văd ce este cu adevărat: un mod de a mă menține dependentă de el.

Am încercat să mă eliberez de mai multe ori. După facultate, am primit o ofertă de muncă în alt oraș. Era jobul visurilor mele, dar tatăl meu m-a convins să o refuz. A spus că orașul este prea periculos și că ar fi mai bine să rămân aproape de casă. L-am crezut. Întotdeauna l-am crezut.

Căsnicia noastră a durat 8 ani. Am divorțat de comun acord, realizând că sentimentele noastre s-au stins. În ciuda acest...
13/01/2025

Căsnicia noastră a durat 8 ani. Am divorțat de comun acord, realizând că sentimentele noastre s-au stins. În ciuda acestui final, am rămas în relații bune. Ne-am ocupat împreună de creșterea fiului nostru, Andrei, cu respect și înțelegere, asigurându-ne că se simte iubit și susținut de amândoi. Dar nimic nu m-a pregătit pentru bomba pe care mama mea a aruncat-o într-o după-amiază rece de noiembrie.

Era o cină obișnuită de duminică la casa mamei mele. Aroma de curcan fript umplea aerul, iar masa era aranjată cu cea mai bună veselă a ei. Mama mea, mereu gazda perfectă, se întrecuse pe sine încă o dată. Andrei, acum în vârstă de 6 ani, se juca cu mașinuțele lui în sufragerie, râsul lui răsunând prin casă.

Pe măsură ce ne-am așezat la masă, mama părea neobișnuit de tăcută. Ciugulea din mâncare, iar ochii îi fugeau din când în când spre Andrei. În cele din urmă, a pus furculița jos și m-a privit cu o seriozitate care mi-a făcut inima să tresară.

Timp de cincisprezece ani lungi, eu și soțul meu, Andrei, am locuit cu mama lui, Elena, în casa ei veche dintr-un mic or...
12/01/2025

Timp de cincisprezece ani lungi, eu și soțul meu, Andrei, am locuit cu mama lui, Elena, în casa ei veche dintr-un mic oraș din România. Casa era o relicvă a trecutului, plină de podele scârțâitoare și amintiri ale generațiilor trecute. Am avut doi fii minunați, Alex și Mihai, care au adus bucurie și râsete în viețile noastre. În ciuda iubirii pe care o împărtășeam, povara financiară era mereu o umbră amenințătoare deasupra noastră.

Elena era o femeie bună, dar fixată în obiceiurile ei. Credea în economisirea fiecărui leu și ne amintea adesea de importanța economisirii. Andrei lucra ore lungi la fabrica locală, în timp ce eu aveam mai multe slujbe part-time pentru a ne descurca. Visam la o viață mai bună pentru băieții noștri, una în care să aibă oportunități pe care noi nu le-am avut.

Pe măsură ce anii treceau, am început să economisesc bani în secret. Fiecare leu pe care îl puteam pune deoparte mergea într-o cutie veche de tablă pe care o ascundeam sub salteaua din dormitorul nostru. Nu era mult, dar era un început. Îmi imaginam un viitor în care ne-am putea muta din casa Elenei și într-un loc al nostru, oferindu-le lui Alex și Mihai spațiul necesar pentru a crește și a se dezvolta.

Mă țin cu toată puterea, dar nu știu cât timp mai pot rezista. Soția mea, Andreea, a născut-o pe frumoasa noastră fiică,...
12/01/2025

Mă țin cu toată puterea, dar nu știu cât timp mai pot rezista. Soția mea, Andreea, a născut-o pe frumoasa noastră fiică, Maria, acum șase luni. Am planificat acest copil cu meticulozitate, discutând fiecare detaliu, de la decorul camerei copilului până la filozofiile noastre de parenting. Dar nimic nu ne-a putut pregăti pentru realitatea de a fi părinți.

Andreea a decis să ia concediu de maternitate de la jobul ei ca director de marketing. Am fost amândoi de acord că era cea mai bună decizie pentru familia noastră. Era entuziasmată să petreacă timp cu Maria și să se lege de ea în aceste luni prețioase de început. Totuși, pe măsură ce săptămânile s-au transformat în luni, entuziasmul Andreei a început să scadă.

În fiecare zi, a început să se plângă de cât de dificil era să stea acasă cu Maria. Se simțea izolată, epuizată și copleșită de cerințele constante ale unui nou-născut. Am încercat să fiu suportiv, ascultându-i frustrările și oferindu-mă să ajut ori de câte ori puteam. Dar indiferent ce făceam, părea că nu era niciodată suficient.

Tocmai mă întorsesem de la piața locală, cu brațele pline de legume proaspete și gemuri de casă. Soarele apunea, aruncân...
11/01/2025

Tocmai mă întorsesem de la piața locală, cu brațele pline de legume proaspete și gemuri de casă. Soarele apunea, aruncând o nuanță aurie peste cartierul meu suburban. Pe măsură ce mă apropiam de casă, am observat ceva neobișnuit în grădina mea. Acolo, printre trandafirii și lalelele mele îngrijite cu meticulozitate, stătea o femeie pe care o recunoșteam, dar nu mă așteptam să o văd într-un astfel de cadru.

Era doamna Popescu, pețitoarea care îl prezentase pe fiul meu soției sale actuale, Ana. O întâlnisem doar o dată înainte, la nuntă, și mi se păruse o persoană calmă și compusă. Dar ce căuta în grădina mea?

Am lăsat pungile pe verandă și m-am îndreptat spre ea. "Doamna Popescu?" am strigat, încercând să-mi păstrez vocea calmă.

Maria a fost întotdeauna o mamă devotată. Și-a crescut fiul, Mihai, cu dragoste și grijă, punându-i mereu nevoile înaint...
11/01/2025

Maria a fost întotdeauna o mamă devotată. Și-a crescut fiul, Mihai, cu dragoste și grijă, punându-i mereu nevoile înaintea propriilor sale. Când Mihai s-a căsătorit cu Andreea, Maria și-a primit nora cu brațele deschise, sperând să construiască o relație apropiată și de susținere. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, Maria a început să simtă că eforturile ei nu erau reciprocate.

"Îmi pare rău, Andreea, dar..."

Când s-a născut al doilea nostru copil, cerințele parentale au devenit copleșitoare. Soțul meu, Andrei, a sugerat să ang...
10/01/2025

Când s-a născut al doilea nostru copil, cerințele parentale au devenit copleșitoare. Soțul meu, Andrei, a sugerat să angajăm o bonă pentru a ne ajuta. La început, am fost reticentă. Întotdeauna am fost o mamă implicată, dar nopțile nedormite și treburile nesfârșite își puneau amprenta. Andrei era neobișnuit de entuziasmat de idee. Avea idei clare despre calitățile pe care ar trebui să le aibă o bonă bună și cm să o selecteze pe cea potrivită. Eu eram complet neștiutoare.

Andrei s-a ocupat de procesul de angajare. A intervievat mai multe candidate și în cele din urmă a ales o tânără pe nume Ioana. Era la începutul anilor douăzeci, studia educația timpurie a copilului și avea referințe excelente. Andrei m-a asigurat că era perfectă pentru job.

Ioana a început să lucreze cu noi și, la început, totul părea în regulă. Era grozavă cu copiii, iar ei o adorau. Era punctuală, responsabilă și părea cu adevărat interesată de bunăstarea lor. Am început să mă relaxez, gândindu-mă că am făcut alegerea corectă.

IntroducereÎmpărțirea timpului între carieră și viața de familie este o provocare cu care se confruntă multe cupluri. To...
10/01/2025

Introducere

Împărțirea timpului între carieră și viața de familie este o provocare cu care se confruntă multe cupluri. Totuși, când un partener refuză să împartă responsabilitățile casnice, poate duce la frustrare și epuizare. Aceasta este povestea Anei, o mamă care lucrează și are doi copii, care se luptă să-l convingă pe soțul ei, Andrei, să o ajute cu treburile domestice.

Rutina zilnică

Ana și Andrei își planificaseră nunta de mai bine de un an. Își doreau ca totul să fie perfect, de la flori până la muzi...
09/01/2025

Ana și Andrei își planificaseră nunta de mai bine de un an. Își doreau ca totul să fie perfect, de la flori până la muzică. Dar ceea ce nu planificaseră era cadoul neașteptat care avea să transforme ziua lor specială într-o dramă familială.

Ceremonia a decurs fără probleme. Ana arăta uimitor în rochia ei albă, iar Andrei nu se putea opri din zâmbit. Recepția a avut loc într-un loc frumos cu vedere la lac, și toată lumea părea să se distreze de minune. Asta până când mama lui Andrei, Maria, a decis să facă un anunț.

"Pot să am atenția tuturor, vă rog?" a spus Maria, bătând ușor cu o furculiță în pahar. Sala a devenit tăcută pe măsură ce toate privirile s-au îndreptat spre ea. "Am un cadou special pentru proaspeții căsătoriți," a continuat ea, cu vocea plină de entuziasm. "Andrei și Ana, vreau să vă ofer casa pe care am moștenit-o de la părinții mei."

Nu m-am gândit niciodată că mă voi afla în această situație la 60 de ani. După ani de zile de singurătate, în sfârșit am...
09/01/2025

Nu m-am gândit niciodată că mă voi afla în această situație la 60 de ani. După ani de zile de singurătate, în sfârșit am întâlnit pe cineva care m-a făcut să mă simt din nou vie. Numele lui este Radu și este tot ceea ce mi-aș fi putut dori într-un partener. Ne-am întâlnit la un eveniment comunitar local și, din momentul în care am început să vorbim, a existat o conexiune incontestabilă. Era fermecător, atent și părea cu adevărat interesat de mine. Nu a trecut mult timp până am început să ieșim împreună, iar curând după aceea, m-a cerut în căsătorie.

Eram în al nouălea cer. La vârsta mea, să găsesc din nou dragostea părea un miracol. Am o casă confortabilă, economii decente și acum, un bărbat minunat care vrea să-și petreacă restul vieții cu mine. Dar bucuria mea a fost de scurtă durată. Fiul meu, Andrei, s-a opus vehement ideii de a mă căsători cu Radu încă de la început.

Andrei este convins că Radu nu este altceva decât un escroc. Crede că Radu este interesat doar de banii mei și că mă folosește pentru câștigul său personal. În ciuda asigurărilor mele și a încercărilor de a-i arăta cât de sincer este Radu, Andrei rămâne neconvins. A mers chiar atât de departe încât a angajat un detectiv particular pentru a investiga trecutul lui Radu.

Într-un mic oraș din zona rurală a României, familia Popescu era cunoscută pentru regulile stricte din gospodărie și dis...
08/01/2025

Într-un mic oraș din zona rurală a României, familia Popescu era cunoscută pentru regulile stricte din gospodărie și disciplina rigidă. Matriarha, doamna Elena Popescu, era o fostă directoare de școală care petrecuse decenii impunând reguli și menținând ordinea în sălile de clasă. Cariera ei și-a lăsat o amprentă de neșters asupra personalității sale, făcând-o meticuloasă, obsesivă și chiar tiranică uneori.

Cei doi fii adulți ai Elenei, Mihai și Dan, crescuseră sub conducerea ei de fier. Erau bărbați bine educați și disciplinați, care învățaseră să urmeze ordinele mamei lor fără să pună întrebări. Totuși, nepoții Elenei erau cei care suportau cel mai mult stilul ei autoritar.

Copiii lui Mihai, Emilia de 10 ani și Andrei de 8 ani, se aflau adesea la casa bunicii lor după școală. Mama lor, Ana, lucra ore lungi ca asistentă medicală și se baza pe Elena să aibă grijă de copii până când îi putea lua seara. Dar ceea ce ar fi trebuit să fie un mediu sigur și îngrijitor s-a transformat într-un calvar zilnic pentru copii.

Mamă, Hai să Vindem Casa. Poți Să-ți Iei un Apartament, iar Noi Vom Folosi Restul pentru Avansul Nostru
08/01/2025

Mamă, Hai să Vindem Casa. Poți Să-ți Iei un Apartament, iar Noi Vom Folosi Restul pentru Avansul Nostru

Când m-am căsătorit cu Andrei, știam că îmbinarea vieților noastre va veni cu propriile provocări. Amândoi aveam ciudățe...
07/01/2025

Când m-am căsătorit cu Andrei, știam că îmbinarea vieților noastre va veni cu propriile provocări. Amândoi aveam ciudățeniile și obiceiurile noastre, dar eram hotărâți să facem să funcționeze. Totuși, un lucru de care am fost fermă de la început a fost că nu vom locui niciodată cu mama lui, Elena.

Elena este o femeie cu voință puternică și o personalitate care poate umple o cameră. Are propriul mod de a face lucrurile și nu se sfiește să-și exprime opiniile. Deși o respect pentru că l-a crescut pe Andrei să fie bărbatul minunat care este, știam din experiențele mele din copilărie că a locui cu un membru al familiei dominator ar putea fi dăunător pentru fericirea noastră.

Crescând, bunica mea a locuit cu noi. Era o forță de temut, dictând mereu cm ar trebui făcute lucrurile. Mama mea se găsea adesea prinsă la mijloc, încercând să mențină pacea în timp ce își afirma și ea autoritatea în propria casă. Tensiunea constantă crea un mediu stresant și am promis să nu mă pun niciodată pe mine sau viitoarea mea familie într-o situație similară.

Address

Timisoara

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Este important posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share