14/01/2024
Avem o comună atât de frumoasă care aşteaptă să fie cunoscută şi vizitată de străini.
Ce facem noi pt.a incuraja un asemenea fenomen?
*
Biserică – monument deschisă doar la slujbă
În vatra satului Vânători se află Biserica de lemn ”Sf. Voievozi” și ”Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, foarte bine conservată și întreținută. Doar că ar avea nevoie de ceva mai mult spirit întreprinzător, în sensul atragerii de vizitatori din marele flux turistic ce trece pe lângă biserică, în drum spre Mănăstirea Neamț și Secu, sau invers spre Humulești și Cetatea Neamțului. Este lăcașul de cult care a preluat patrimoniul paraclisului din Cetatea Neamțului, inclusiv iconostasul. La Palatul Culturii se păstrează un jilț medieval ridicat de aici, despre care se spune că provine din zestrea cetății. Din păcate însă, cu excepția serviciului religios, biserica este mai mereu încuiată.
*
Același lucru se poate spune despre muzeul sătesc, aflat aproape de primărie și amenajat într-o clădire monument istoric, în care a funcționat vechea școală.
*
În satul Lunca există, de asemenea, o biserică de lemn neclasată în patrimoniul cultural național, așa cm sunt multe altele în județul nostru, victimă a principiului ”nu facem lista (de clasare) mare ca să nu ne facem de lucru pe viitor”. Prin 2007, această biserică risca să fie demantelată, întrucât sătenii au început demersurile pentru a ridica alături o alta, din piatră. Parohia are un muzeu cu obiecte bisericești și cărți de cult din sec. XIX, ilustrative pentru comunitate. Prin intermediul Compartimentului de patrimoniu din cadrul IPJ Neamț, enoriașii și preotul au fost convinși să păstreze biserica de lemn și să o transforme în muzeu parohial, deși, nefiind trecută în patrimoniu, o puteau distruge fără a suporta consecințe legale.
*
De departe, cel mai impozant și important monument istoric din comună este Mănăstirea Neamț, care include un întreg complex de obiective, printre care se înscrie și Schitul Vovidenia cu Muzeul Memorial ”Mihail Sadoveanu și Visarion Puiu”.
Mănăstirea Neamțului sa transformat într-un șantier continuu și nu atât de restaurare – ceea ce ar fi benefic obiectivului – cât de noi și noi transformări mai mult sau mai puțin trebuincioase, dar în orice caz dăunătoare”, declară Vitalie Josanu, singurul polițist care se ocupă cu patrimoniul județului Neamț. „Din vechea faimă a celui mai vechi așezământ monahal din Țara Moldovei, de mare lavră de cultură și artă, Mănăstirea Neamțului este probabil cea mai neîngrijită. Mai ales după ploi, noroiul intră până în pragul chiliilor și în sfântul altar. Este un mediu eminamente refractar obiectivelor de păstrare nealterată a moștenirii strămoșești, a educației, bunei cuviințe și a culturii. Toate sunt puse de-a valma cu lemnul pădurilor, să facă bani și iar bani! Turnul de la intrare este primul care își strigă disperarea față de o armată întreagă de nepăsători. Aici se află cea mai veche frescă murală exterioară cu reprezentarea în scene a Facerii lumii, din Vechiul Testament. Pe alocuri se văd zgârieturi și o serie de însemnări în slove chirilice ale câtorva pelerini ce i-au trecut pragul în veacurile trecute. Gesturi condamnabile, dar dobândind astăzi valoare documentară. Dintre acestea, am descifrat o însemnare care atestă prezența popii Ioanichie, a popii Vasile Costache, a protopopului Mihai și a lui Ion Pădure, staroste de ciocli, din Focșani, în anul 1711. Nici unele, nici altele nu și-au găsit prețuirea în fața starețului. Suprafața frescelor este traversată adânc de câteva șanțuri orizontale, peticite apoi cu un strat de «super glet»! Totul s-a produs într-un mod demn de celebrul Pepelea: au introdus în incinta mănăstirii un camion încărcat, cu resorturile lăsate și când l-au descărcat, arcurile s-au relaxat și, deodată, mașina nu a mai încăput normal pe deschiderea turnului. N-au avut însă scrupule și s-au răzbunat pe frescă, forțând ieșirea”.
