02/10/2024
O soacră avea două nurori. Și vai, ce mai lecție usturătoare a primit de la nora cea cochetă!
Sonia, o femeie elegantă, avea mereu grijă să fie la modă. Vizita saloanele de frumusețe la fiecare trei săptămâni pentru a-și face întreținerea : își punea gene false,își schimba manichiura cu gel, la fel și pedichiura și investea constant în imaginea sa. Provenea dintr-o familie înstărită, iar asta o atrăgea și mai mult pe doamna Carmen, care se simțea mândră de ea. Mergea zilnic la Sonia,care locuia la oraș,să o ajute prin casă, să gătească sau să aibă grijă de nepotul ei cât aceasta era ocupată cu diverse activități.
Maria, cea de-a doua noră, era altfel. Provenea dintr-o familie modestă și nu punea accent pe eleganța exterioară. Era învățătoare, o femeie muncitoare și extrem de dedicată celor trei copilași ai săi. Își petrecea timpul între școală și casă, încercând să găsească un echilibru între îndatoririle profesionale și nevoile familiei. Însă, din păcate, nu reușea să ajungă niciodată la inima doamnei Carmen. Ori de câte ori aceasta venea în vizită, nu se putea abține să nu o compare pe Maria cu Sonia.
„Câte vase nespălate ai în chiuvetă! Nu ai avut timp măcar pentru atât lucru? De fiecare dată când merg la Sonia, totul luceste,” îi reproșa soacra. Maria încerca să îi explice că îi este greu cu trei copii mici, mai ales când aceștia sunt bolnavi, și că avea multe de pregătit pentru o o inspecție pe care avea să o aibă în curând la școală, dar cuvintele ei nu păreau să aibă vreun efect asupra soacrei.
Pe măsură ce zilele treceau, Carmen devenea tot mai apropiată de Sonia. Aceasta îi oferea mici atenții - brățări, eșarfe și mereu un zâmbet larg. „Ia uite, mamă, am luat asta pentru tine. Îți place?” Iar doamna Carmen radia de fiecare dată, convinsă că Sonia era noră ideală.
Totul părea să continue în același ritm, până într-o zi când Carmen a simțit că are nevoie de o schimbare. Se gândise să își facă o programare la salonul frecventat de Sonia pentru a-și vopsi părul. O mică schimbare care să îi aducă și ei un pic de prospețime în viață, ar fi fost binevenită.
În timp ce stătea pe scaun, a început să povestească cu coafeza, o tânără binevoitoare, care părea să știe multe despre clienții ei. La un moment dat, coafeza a privit-o pe Carmen cu un zâmbet încurcat și a spus:
„Doamna Carmen, vă spun ceva, dar vă rog să nu spuneți nimănui. Țineam să vă spun de mult timp, dar nu am știut cum... Sonia mereu se plânge de dumneavoastră. Zice că veniți prea des în vizită, că sunteți prea insistentă, că vă băgați în lucrurile ei și că nici măcar nu faceți curățenia cm trebuie. ”Numai urme de mizerie găsesc după curățenia lu soacră-mea”, îmi zice Sonia de fiecare data, râzând sfidător.
Carmen a rămas fără cuvinte. Vorbele acelea i-au căzut ca un trăsnet. Nu putea să creadă că Sonia, cea pe care o ajutase mereu, care îi zâmbea și o copleșea cu mici daruri, spunea lucruri atât de urâte despre ea. A plecat de la salon fără să mai spună nimic, cu inima grea și cu mintea învolburată de gânduri.
Când a ajuns acasă, Carmen s-a așezat pe fotoliul din sufragerie și și-a pus mâinile la piept. Îi răsuna în urechi fiecare cuvânt al coafezei. Își aminti toate momentele petrecute în casa Soniei, toate zilele în care se străduise să fie ajutorul de care credea că Sonia avea nevoie. „Cum de am fost atât de oarbă?” își spunea ea.
A doua zi, Carmen a hotărât să meargă în vizită la Maria...
Continuarea în VIDEO!