26/10/2024
O meu coração respira Portugal: Inima mea respiră Portugalia
Lumina vine spre mine ca un bulgăre de speranță. Se înghesuiesc fotonii în câmpul meu vizual, retina e inundată de cer. Pe fundal de răsărit de soare oceanic dispare chiar și oboseala fizică asociată zborurilor matinale, când alergi prin aeroport la 5 dimineața pe post de gimnastică de înviorare. Mă întorc din Algarve, un loc binecuvântat de natură cu frumuseți răpitoare, priveliști unice care îți taie răsuflarea și te lasă mut de încântare. Am revenit aici după aproape 2 ani de la vizita mea în Albufeira (https://www.travelontop.ro/algarve-sau-lumina-de-un-alb-ireal/), într-o nesperată pauză de la cotidian, și după doar 5 zile petrecute în Algarve, mă simt deja mai îmbogățită sufletește, accesând parcă acea „dobândă de fericire“, de care vorbește și scrie cu atâta pasiune draga mea mamă (v. Sabina Ene: „Ecou“, Colecția Consțiința Cărții, 2020: https://carturesti.ro/carte/ecou-1084015309),
Le datorez această stare de bine lui João și lui Sal. Biolog marin, capitan de barcă și pescar profesionist, João s-a doveit a fi gazda perfectă, punându-mi la dispoziție nu doar o cazare de nota 10 în Portimão, în inima provinciei Algarve, ci mai ales timpul, experiența și prietenia sa. Câinele lui, Sal, un border collie jucăuș și simpatic, ne-a însoțit mereu, înveselindu-mi de multe ori diminețile cu vizite matinale impromtu. Nu voi uita niciodată ziua petrecută pe apă, la 25 de km de țărm, unde apa atinge până la 800 de metri adâncime. În mijlocul oceanului, te simți atât de mic și neînsemnat pe lângă toate speciile de floră și faună acvatică aflate acolo în elementul lor – pe lângă varietatea covârșitoare de pești, am văzut specii distince de delfini, mai multe feluri de broaște țestoase, albastroși multipli, și chiar și o balenă... „Ăsta da noroc!”, mi-a spus João , care știe cât de rar se oferă această ocazie. Am ajutat chiar și la deparazitarea unei broaște țestoase, care a venit spre barca noastră simțind parcă faptul că un biolog marin îi poate sări în ajutor. Sal, îmbrăcat cu o vestă de salvare cu imprimeu de rechin, a observat atent și foarte disciplinat tot procesul, respectând întru totul instrucțiunile stăpânului și regulile învățate la ședințele de dresaj, și aș putea chiar spune că nu am mai văzut niciodată câine care să se simtă într-o barcă pe marea largă atât de confortabil, fix ca „peștele în apă”.
Din imensitatea Atlanticului ne-am apropiat spre țărm, unde sălășluiesc celebrele peșteri din Algarve, adăpostind unele din cele mai frumoase plaje din lume: Peștera și Plaja Benagil, Plaja Marinha, Peștera Păsărilor, Grota Căpitanului, Peștera Traficanților, Praia Grande, Praia de Nossa Senhora da Rocha și multe altele. De câțiva ani s-a împământenit aici obiceiul nunților la întâlțimea stâncilor, deasupra peșterilor și a apei, cu priveliști absolut incredibile. Oameni din întreaga lume vin aici să își unească destinele, convinși că un așa loc magic nu poate să aducă decât noroc și fericire în noua viață comună. Și cine îi poate contrazice, când eu însămi am simțit pe pielea mea cm frumusețea momentelor descrise prinde contrur fizic și se materializează într-una din cele mai frumoase zile din viața mea, în ciuda vântului puternic și a mării agitate care făcea barca să se zguduie la fiecare val; în ciuda faptului că eram udă de apă sărată din cap până în picioare, și chiar și în ciuda faptului că telefonul meu, menit să capteze toate aceste minunății ca imagini pentru articolul de față și pentru albume de referință, a căzut încă din primele minute pe barcă pradă adâncimilor marine... Dacă aș putea, mi-aș radiografia sufletul, și ați vedea cu siguranță frumusețea răpitoare a locurilor reflectată ca într-o oglindă cu amprentă veșnică.
Algarve Charters cu sediul în marina din Albufeira poate ajuta la experiențe similare, printr-o serie de tururi cu barca sau excursii pe apă, întotdeauna cu echipaje de profesioniști, care pun siguranța și confortul oaspeților de la bord pe primul loc, așa că dacă ajungeți acolo, nu ezitați să îi contactați: https://algarvecharters.com. De asemenea, nu se poate rata o vizită în „Micul Santorini”, și anume sătucul pescăresc Ferragudo, situat la doar 8 km de Portimão, de pe înălțimile căruia Atlanticul pare și mai maiestuos. Atenție însă, dacă nu aveți mașină, nu așteptați să vină taxiul, că este posibil să rămâneți fără transport înapoi! Dacă totuși se întâmplă asta, un tradițional chicken piri piri la Churrasqueira Guerreiro din Portimão / R. de São Pedro 13 oferă compensația perfectă. Cu ingrediente naturale și o rețetă păstrată de generații, rotiseria se află pe bună dreptate în toate topurile restaurantelor din Algarve!
Și mă gândeam în timp ce mâncam un chicken piri piri în Portimão, cât de norocoasă sunt că am reușit să ajung în Portugalia de două ori în mai puțin de două luni într-un singur an... Căci Săptămâna Mare catolică mi-am petrecută-o în zona Lisabonei, aproape de regiunea Margem Sul, cu punct de cazare în Setúbal, unde am fost primită cu brațele deschise de Claudia, Teo și Nuno, într-o frumoasă revedere după mai mulți ani, presătrată de amintiri, povești savuroase, vin bun și bucate delicioase. În special peștele și fructele de mare sunt atracția culinară a zonei, piața centrală din Setúbal, cu un impresionant sortiment de pește proaspăt de felurite specii, care mai de care mai spectaculoase, fiind chiar unul din principalele obiective turistice ale orașului. Poate părea ciudat că o piață intră pe lista obiectivelor turistice, mai ales dacă ne gândim la clasicul concept de piață din România, dar Mercado do Livramento Setúbal, într-o clădire monument istoric, nu este o simplă hală de mărfuri, ci mai ales o oază de prospețime și sursă de energie. Am făcut zeci de fotografii la specii de pești complet necunoscute mie până la acel moment, m-am apropiat timid de primul meu pește spadă în mărime naturală, am admirat, ca și în Spania, jambonul de diferite categorii ornând pereții alimentărilor de lux, și am descoperit cele mai grozav mirositoare frezii, strânse într-un buchet multicolor care mi-a împarfurmat și la propriu și la figurat zilele petrecute acolo.
Iar în Vinerea Mare catolică am avut bucuria de a ajunge la Fátima, un loc de o spiritualitate înaltă, unde se strâng pelerini din înteraga lume. Contrar așteptărilor, curtea catedralei nu era extrem de aglomerată, iar oamenii veniți stăteau discipilanți la o coadă care mergea într-un ritm firesc și natural, fără ca nimeni să se grăbească spre locul în care se aruncă lumânări în foc, în semn de purificare. Fantastică imaginea flăcărilor mistuitoare, ridicându-se mai sus de tine, stingând parcă în ele durerea, greul și supărarea. Un loc de reculegere în jurul altarului ridicat pe locul în care pe 13 mai 1917 Fecioara Maria li s-a arătat celor trei copii păstori, Francisco, Jacinta și Lucia, face ca aerul să capete alt contur. Este o energie extrem de puternică, resimțită chiar și de cei puțin religioși. O formă de apropiere de cer, de natură și de sine!
La întoarcerea spre Setúbal am făcut două opriri care au sporit și mai mult intensitatea zilei.
Micul oraș Batalha, cu până în nouă mii de locuitori, se concentrează în jurul Mânăstirii Santa Maria da Vitória, o capodoperă arhitecturală în stil gotic, ridicată în cinstea victoriei neașteptate a Portugaliei împotriva Castilei în bătălia de la Aljubarrota (14 august 1385), la promisiunea făcută de regele portughez João I Fecioarei Maria. Astăzi, Mânăstirea din Batalha face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO și este vizitată anual de milioane de turiști din întreaga lume. Personal, mi-a rămas impregnată în minte imaginea ploii torențiale căzând peste ruinele celui de al doilea panteon rămas neterminat – cunoscut sub denumirea de Capella Imperfeitas –, ca o purificare venită în zi de mare sărbătoare și absorbită de acele ziduri cu însemnătate istorică, desăvârșind astfel, prin lacrimile cerului, simbolistica zilei.
Seara am petrecut-o pe faleza de la Sesimbra, un oraș pescăresc mic și foarte pitoresc, situat la poalele muntelui Serra da Arrábida, care desparte Sesimbra de Setúbal. După o plimbare pe străduțele în pantă, întortocheate, am intrat într-unul din localurile tipice, o tavernă tradițională cu doar câteva mese, pentru care oamenii așteaptă la coadă să poată intra și degusta pește și fructe de mare de un gust foarte intens, de cea mai bună calitate.
Iar ultima zi a sejurului a fost rezervată pentru Lisabona. Spiritul lusitan, despre care am mai scris și cu alte ocazii (v. Revista Conștiința din toamna lui 2012) se simte la înălțime în capitala Portugaliei, un oraș de o istorie și tradiție impresionante. După o plimbare pe faleza râului Tejo, am urcat spre cartierul vechi Alfama, am admirat azulejos vechi de sute de ani, am baut o cafea la Cafeneaua poetului Fernando Pessoa de pe celebra Rua Garret din Chiado, și am vrut să facem o plimbare cu celebrul tramvai galben, dar coada celor care așteptau să urce era atât de lungă, că tramvaiul nici nu mai oprea în toate stațiile... Am mers însă mult pe jos, și am încheiat ziua la Casa de Fado Adega Machado, un restaurant cu specific portughez, cu mâncare tradițională și muzică fado live, interpretată în acea seară de Isabel Noronha, José Quaresma și Bárbara Santos, acompaniați de Eurico Machado (chitară portugheză), Nélson Aleixo (chitară acustică fado) și André Moreira (chitară bass). Am ajuns acolo prin amabilitatea Fado&Food Group și am fost întâmpinați foarte cald și cu mare profesionalism de managerul fado Maria Vieira, care mai avea în grijă și o cafenea fado din apropierea restaurantului situat pe Rua do Norte 89, în Bairro Alto.
A fost finalul perfect al zilei, după ce cu doar puțin timp înainte fusesem la un spectacol de fado la Cine Teatro Gymnasio din Rua da Misericórdia 14: „Fado in Chiado”. Acesta este show-ul emblematic al Lisabonei, prezentând în 50 de minute istoria muzicii fado, și un repertoriu cu melodii de stiluri diferite, pentru ca oamenii, în special turiștii străini, să se familiarizeze cu muzica tradițională portugheză și cu simbolurile acesteia. În fiecare zi, de luni până sâmbătă, la ora 19 fix, cortina se ridică pentru o sesiune de muzică live pe o scenă cu decoruri, proieții și texte cu informații importante în portugheză și în engleză, cu patru muzicieni în rolurile principale: André Vaz și Rute Soares (voce), Fernando Silva (chitară portugheză) și Carlos Vicoso (chitară clasică). Pe solistul André Vaz și pe chitaristul Fernando Silva i-am revăzut cu această ocazie după 12 ani. Și-au amintit cu emoție și cu bucurie de interviul pe care l-am realizat în vara lui 2012 la prima mea vizită în Lisabona, și care poate fi încă citit aici: https://www.travelontop.ro/atractiile-lisabonei-fado-chiado/ Din păcate, fotografiile realizate în seara revederii ne vor rămâne în amintire doar în minte, ele aflându-se acum pe fundul Atlanticului, în telefonul pierdut în Algarve, înainte de a fi avut timp să fac back-up la fișierele salvate pe acel dispozitiv...
Și dacă nu este deja chiar mai mult decât evident, închei această relatarea cu îndemnul viu de a merge acolo, de a vă lăsa purtați de frumusețile Portugaliei și de spritul lusitan care face inima să pulseze în ritmul său. Iar apoi vom putea striga și împreună O meu coração respira Portugal.
Dr. phil. Cătălina Ene Onea
Cooltura, septembrie 2024
