The Bridge of Words

30/10/2024

Știați că:

În inima munților Sinai, tribul Jebeliya, cu rădăcini adânci în istorie, păstrează tradiții milenare și legături strânse cu Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Acest trib, considerat urmaș al soldaților trimisi de împăratul Iustinian I de pe teritoriul actual al României, ilustrează un exemplu de armonie între diferite culturi și credințe, fiind un simbol al coexistenței și respectului reciproc în fața diversității.

Sinaiul, un loc sacru și plin de legende, a fost martor al istoriei umanității de-a lungul mileniilor. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, situată aici, a fost întemeiată în secolul al VI-lea, iar comunitatea Jebeliya a fost aleasă să protejeze acest loc sfânt.

De-a lungul timpului, aceste legături s-au transformat într-o colaborare profundă, demonstrând cm oameni din culturi diferite pot trăi și lucra împreună. Această poveste despre tribul Jebeliya ne invită să explorăm nu doar istoria lor, ci și modul în care viața lor cotidiană este influențată de mănăstire și de tradițiile pe care le păstrează cu mândrie.

Toamna în grădinile tribului Jebeliya

Toamna în Sinai, aproape de Sfânta Ecaterina, se desfășoară în Grădina Beduinilor, un loc cu o istorie bogată și plină de semnificație. Aceste livezi, care datează de aproape 2000 de ani, au fost martore ale vremurilor când Egiptul era o provincie a Imperiului Roman. Aici, mulți creștini, fugind de persecuție, au găsit adăpost în munții înalți ai Sinaiului, transformându-i în noua lor casă.

În acest peisaj dramatic trăiește tribul Jebeliya, cei mai vechi locuitori din zona Sinaiului de Sud, urmașii gărzilor trimise de împăratul Iustinian I în secolul al VI-lea pentru a proteja Mănăstirea Sfânta Ecaterina.

Tribul Jebeliya este împărțit în patru familii: descendenții lui Selim, ai lui Emb (sau Ouhembat), ai lui Hement și ai lui Ntzinti. Alte triburi din zonă includ tribul lui Said, împărțit în familiile Chef, Msala’am și Abu Zheri; tribul Alegkat, cu familiile Hampada, Sauada și Tselat; tribul Sualha, divizat în familiile Auarma, Mansour, Tytesat și Nauara din Mahanse; tribul Gkarasrie, compus din familiile Nassaire, Bantur, Hassanse și Haramse; și tribul Mizena, care cuprinde familiile Abu Sampha, Ameriyn, Dararma și Gsenat.

Viața cotidiană și tradițiile beduinilor

Jebeliya a avut multe probleme de-a lungul timpurilor, iar schimbările rapide le-au îngreunat viața. Tinerii au uitat să se ocupe de grădinărit, iar turismul nu a fost suficient pentru a-i ajuta să își completeze golurile financiare și de trai.

Călugării creștini, pe care i-au slujit, le-au arătat cm să cultive pământul într-un climat uscat. Astfel, Jebeliya s-au aclimatizat pe acest pământ ostil, învățând cm să optimizeze puținele resurse disponibile, cunoscând terenul la centimetru. Acești urmași ai valahilor venerau natura, fiind una cu ea. (...)

(Articolul în întregime, pe Capital România. Ne vedem acolo! ^_^ )

În inima munților Sinai, tribul Jebeliya, cu rădăcini adânci în istorie, păstrează tradiții milenare și legături strânse cu Mănăstirea...

28/10/2024

Te voi purta în mine ca pe o cruce de lumină, dragul meu. Și mă voi bucura că ne-am întâmplat atât de frumos. - Ramona Sandrina

26/10/2024

Când păşeşti prin Alexandria, trebuie să pui piciorul uşor. Ca şi când ai atinge în treacăt aripile îngerilor. Să nu le sperii lumina şi culorile care se oglindesc în apele mării, pe şosea şi clădiri de unde plomnjează în lumini vii, care aleargă de ici-colo, se ascund şi apar din trena nopţii aducând cu ele memorii bătrâne. Un hotel modern ridică privirea albă, o clădire bătrână își cântă poveștile îngălbenite privind printre palmieri. Nu se ating, nu se întâlnesc. Se respectă doar din priviri. Dantelării udate de culoare. Ai impresia că dervişii deşertului s-au adunat să o cânte şi să danseze în jurul lor. Istoria respiră de peste tot. Merge cu noi la pas. Sub talpa noastră, au fost paşii faraonilor. Cleopatra! Numele ei se aude peste tot...străzi, magazine, muzee. Palatul ei a fost aici. Pierdut şi ascuns este acum undeva sub ape. Îl poţi vedea. În noapte, departe se aude un clopot. La câţiva paşi, se aud rugăciunile care se înalţă din moschee. Ai impresia că sunt cântece de heruvimi. Nici nu contează, cine se roagă. Dumnezeu este acolo! Peste tot! Şi e linişte! Linişte de Cer! Dumnezeu se roagă!

(De vorbă cu Egiptul, Ramona Sandrina)

Tisbah ala Khair! Noapte bună!

24/10/2024

„O diplomă universitară, patru cărți și sute de articole și încă mai fac greșeli când citesc. Mi-ai scris „bună dimineața”, iar eu am citit „te iubesc”. — Mahmoud Darwish

Bună dimineața! O zi cu zâmbet, să aveți!

21/10/2024

Nu doar faraonii și zeii pășeau pe străzile Alexandriei, dar și baronii, prinții, prințesele, reginele și regii. Uneori coborau din calești frumoase, cu miros de timpuri boeme, iar alteori, din palate ascunse. Pe atunci, viața nu părea să se grăbească așa...

Alexandria răsfață pe oricine se plimbă pe străzile sale, cu o mulțime de priveliști frumoase. Palate, muzee, magazine, cafenele, vile, etc

Pe strada Sultan Hussein, ascunsă în spatele copacilor, Vila Edwin Goar apare ca un fel de vis de basm; o casă asemănătoare unui castel în mijlocul orașului.

Conacul a fost construit în stil neo-gotic, în anul1895, de către arhitectul grec Griparis.

Vila a fost proiectată pentru Edwin Goar, una dintre cele mai notabile personalități evreiești-engleze din Egiptul secolului al XIX-lea. Goar a fost un comerciant care a pus bazele unei afaceri de familie, Edwin Gore & Sons, care a durat 50 de ani și a făcut comerț cu orice, de la semințe și mătase, la cărbune, covoare și ceai. Astăzi, vila poartă numele „Vila Abou El Fadl” după actualii săi proprietari.

Vila este compusă dintr-o sală de mese, saloane pline cu picturi, artă și șeminee, împreună cu alte elemente fundamentale. În ceea ce privește grădina, a găzduit plante rare și a devenit parte din motivul pentru care vila a devenit faimoasă în comunitate. Proprietarul a fost un filantrop, el donând jumătate din terenul vilei Colegiului Victoria, o școală din Alexandria.

19/10/2024

M-am plimbat, preț de o vreme, prin lumea aceea.
Acolo, nu coboară soarele,
nici lumina.
Viața stă ascunsă în întuneric și frică;
se ridică asemeni unui fum dintre ruine,
ruine pe unde, odată, treceau străzi pe care
se jucau copii.
În lumea aceea, oricât de mult ar coborî Dumnezeu,
pare că nu-l mai vezi, deoarece peste tot e doar frică,
iar din ea cresc copaci înalți, cu umbre groase,
din care cade doar moarte.
În lumea aceea, nu respiri aer;
există doar praf și moarte,
gaze și sânge.
Ți-e dor de apă,
de soare,
de liniște,
deoarece în lumea aia e un zgomot infernal,
din mijlocul căruia ies demoni flămânzi.
Lumea aceea se numește război,
și, uneori, apare de nicăieri,
sapă teritorii peste tot,
nu are granițe.
Poate fi ucisă,

dar oamenii nu au atâta iubire!

(lumea aceea se numește război, Ramona-Sandrina Ilie)

Arta îi aparține minunatei și dragei mele Shamsia Hassani, un om, o femeie și un artist remarcabil, despre care eu cred că s-a născut pentru a schimba și a împrăștia lumina prin arta și inima ei.

S-a născut într-un secol întunecat, pe care ea l-a îmblânzit prin culoare, mesaj și iubire!

Dacă în universul acesta aș putea numi o galaxie, aș numi-o Shamsia! Cu siguranță ar fi un loc al păcii, frumosului, iubirii, culorii! Shamsia e eroul meu și o iubesc din tot sufletul! ❤

„These days I can’t stop thinking of the war zones, with all the pain that I have for my homeland and my people. My heart broke once again with the recent war in Gaza and Israel.

There are two sides war:
We, the people, live on one side of the war and politicians and terrorists live on the other side.

I am with the people, which side are you in?

No matter where people are from, they are all like me and you. They didn’t plan for this horrible situation. ” - Shamsia Hassani

Art by: Shamsia Hassani

Noapte bună! Tisbah ala khair!

17/10/2024

Mulțumesc, Curentul Internațional!

Marele Muzeu Egiptean și-a deschis porțile vizitatorilor, miercuri, 16 octombrie. Acesta este cu siguranță un cadou pentru întreaga lume, dar mai ales pentru cei pasionați de egiptologie, istorie și cultură egipteană. Te întâmpină măreț și misterios, ca o poartă spre trecut, invitându-te să explorezi adâncurile unei istorii fascinante. Fiecare pas așternut pe aleile sale te duce mai aproape de o civilizație care a captivat mințile și inimile oamenilor timp de milenii.

Aici, trecutul nu este doar un concept distant; el prinde viață prin artefacte și povești, oferindu-ți ocazia de a interacționa cu momente și personalități care au modelat destinul unei întregi civilizații umanei.

Marele Muzeu Egiptean, un simbol al eredității culturale
Marele Muzeu Egiptean (GEM) este, fără îndoială, un simbol al eredității culturale a Egiptului, o fereastră fascinantă către o civilizație care a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei umanității.

Situat la doar câțiva pași de monumentalele Piramide din Giza, acest muzeu este proiectat să găzduiască unele dintre cele mai prețioase artefacte ale umanității.

Sălile sale nu doar că adăpostesc comori arheologice, ci ne spun și povești despre trecutul grandios al civilizației egiptene, o poveste care se desfășoară pe parcursul a peste 700.000 de ani.

Construcția muzeului a început în 2005, dar drumul către realizarea acestuia nu a fost lipsit de obstacole. Dificultățile financiare și instabilitatea politică din Egipt au dus la întârzierea proiectului, iar Primăvara Arabă din 2011 a avut un impact semnificativ asupra turismului și a economiei. Într-un final, tot ce a ținut până acum de GEM este o invetiție de peste un miliard de dolari.

Cu toate acestea, în 2014, proiectul a fost reluat, susținut de împrumuturi internaționale, iar visul de a crea cel mai mare muzeu dedicat unei singure civilizații a început să prindă viață.

Arhitectura Muzeului, în sala mare vom fi întâmpinați de Ramses al II-lea

Conceput de firma irlandeză Heneghan Peng Architects, GEM se întinde pe o suprafață de 500.000 de metri pătrați, fiind cel mai mare muzeu din lume. Designul său impresionant include o fațadă din alabastru translucid, care strălucește noaptea, creând o legătură mistică cu simbolismul luminii soarelui egiptean antic.

În plus, forma triunghiulară a clădirii oglindește forma piramidelor, oferind o conexiune vizuală perfectă cu Platoul Giza din apropiere.

Clădirea muzeului este amplasată pe o suprafață de 100 de mii de metri pătrați, din care, 45 de mii de metri pentru expoziția muzeală. Zona rămasă include o bibliotecă specializată în egiptologie, un centru de conferințe, centru de cercetare, laboratoare pentru restaurare, un cinema dimensional, locuri pentru deservirea vizitatorilor, cm ar fi restaurante, magazine care vând reproduceri și cadouri și o parcare.

Vizitatorii sunt întâmpinați de o sală mare, unde se poate admira în toată măreția și splendoarea ei, statuia monumentală a faraonului Ramses al II-lea. Aceasta domină cu adevărat spațiul, având o înălțime de 9 metri și o greutate de 100 de tone. Statuia este primul artefact instalat în muzeu, încă din timpul contruirii acestuia, și reînvie spiritul regal al Egiptului antic. (...)

(Reportaj realizat pentru Curentul Internațional - Pentru tot articolul, ne vedem pe pagina web ^_^ )

Marele Muzeu Egiptean și-a deschis porțile vizitatorilor, miercuri, 16 octombrie. Acesta este cu siguranță un cadou pentru întreaga lume...

14/06/2024

Când susținerea mamei se împletește cu visele tale, iar perseverența te duce pe un drum neașteptat.

Continuăm poveștile de succes din regiune cu Mădălina Seghete, unul dintre cei mai remarcabili antreprenori români din Bacău, care și-a făcut un drum pavat cu succes în Silicon Valley. Plecată în SUA imediat după terminarea liceului și-a continuat studiile universitare acolo și s-a integrat rapid în lumea afacerilor. (...)

Mai multe detalii în articolul pe care lam scris cu mare drag! ^_^

Mădălina Seghete: Din Bacău în Silicon Valley unde dezvoltă startup-uri de miliarde de dolari

05/06/2024

Astăzi este 5 iunie și este ziua Dascălilor, iar eu nu am uitat că o mare parte din ceea ce sunt le datorez lor și în special Doamne Învățătoare, Florica Paduraru.

La mulți ani, neprețuiți Dascăli! La mulți ani, Doamna Învățătoare!

Și pentru că nu am uitat, astăzi, de ziua dascălilor, am să o aduc în fața voastră pe Anca Cheaito, profesoară de limbă franceză, coordonatoare a activităților pedagogice care predă cursuri de limbă, cultură și civilizație românească la Liceul Amlieh din Beirut, o instituție educațională de prestigiu recunoscută atât în Țara Cedrilor, cât și în țările învecinate.

Anca este cu siguranță unul dintre cei mai remarcabili ambasadori ai identității românești, culturii și limbii române în spațiul din Orientul Mijlociu, dar nu doar!

Îi mulțumesc cu prețuire pentru acest interviu deosebit, dar și pentru activitatea ei neobosită, prietenia și prezența ei constantă pe „scena” culturii românești!

La mulți ani, Anca!

Diaspora română este un termen care cuprinde întreaga populație a românilor din afara României, dar la nivel mai profund, diaspora sunt românii care duc în

17/05/2024

Pe oriunde mergeți, lăsaţi semne de cale în viață, cu sufletul și nu doar cu pasul fiinţei voastre! Şi ciutele, leii sau păsările lasă semne cu pasul, dar unde pui sufletul, calea va fi diferită... ❤❤❤...

16/05/2024

Deoarece ați spus că ați dori altceva decât ceea ce vi se prezintă despre Egipt. ^_^

Știați că?

În Egipt există niște construcții care datează din epoca calcolitică (epoca cuprului) și epoca timpurie a bronzului fiind considerate a fi cele mai vechi structuri de piatră de pe pământ. Datând din mileniul al patrulea î.Hr., ele au practic 5.000 până la 6.000 de ani, ceea ce înseamnă că sunt cu peste 1.500 până la 2.500 de ani mai vechi decât Marile Piramide din Giza.

Nawamis este unul din cele mai importante situri arheologic din Egipt, aici aflându-se de fapt morminte circulare din piatră preistorică situate în deșertul Sinai din Egipt, Yemen și Oman. Oasele găsite în mormintele Egiptului datează de la 4000–3150 î.Hr. Nawamis-urile sunt construite din gresie, în jur de 2-2,5 m înălțime și 3–6 m în diametru și au deschideri orientate spre vest.. Este cea mai veche structură creată de om, în Egipt. Este o clădire din piatră care are încăperi circulare din pietre mari, fiecare dintre acestea având diametrul de la 1-3 metri. Ciudat este că nu conține orificii de aerisire, fiecare nawamis are o ușă orientată spre vest, iar acoperișul a fost construit sub formă de cupole din interior.

Aceste construcții datează din epoca calcolitică (epoca cuprului) și epoca timpurie a bronzului fiind considerate a fi cele mai vechi structuri de piatră de pe pământ. Datând din mileniul al patrulea î.Hr., ele au practic 5.000 până la 6.000 de ani, ceea ce înseamnă că sunt cu peste 1.500 până la 2.500 de ani mai vechi decât Marile Piramide din Giza.

Oamenii din Sinai numesc aceste structuri circulare „Nawamis”, un cuvânt care are trei origini posibile: un loc pentru somn (incluzând somnul veșnic), un loc pentru a se ascunde de țânțari (inspirat de ciumele biblice din Egipt și exodul evreiesc) , și locul de odihnă al corpului, adică „namoos” în limba beduină.

În Sinai există diferite grupuri de nawami, inclusiv câmpul Gebel Gunna, câmpul 'Ain Umm Ahmad și, cel mai impresionant, câmpul Ein Hudra dintre Saint Katherine și Dahab.

Explorate mai întâi de beduini, aceste construcțiiau fost explorate mai târziu de Edward Henry Palmer și descrise în cartea sa „Deșertul exodului”, iar mai apoi, Flinders Petrie a scris o documentare în cartea sa „Cercetătorii din Sinai”. Ele au fost, de asemenea, studiate amănunțit în secolul al XX-lea de către arheologii israelieni care au concluzionat - așa cm au transmis deja exploratorii anteriori - că aceste structuri au fost concepute ca morminte de familie. Această afirmație este susținută de obiectele găsite în interiorul Nawamis, inclusiv oase, mărgele și presupuse ofrande funerare. Faptul că nawamii au fost reutilizați de grupuri și culturi succesive în perioade ulterioare face dificilă determinarea cu certitudine a utilizării lor inițiale. Ni se spune că la începutul anilor 1980, Sinai avea peste 1.000 de nawami.

(© De vorbă cu Egiptul , Ramona Sandrina)

15/05/2024

Unul dintre cele mai mari și renumite cinematografe ale Alexandriei, Metro Cinema a fost deschis în 1949 cu filmul „Fiica lui Neptun”, în care a jucat Esther Williams. Are 936 de scaune în sală și 592 la balcon. A fost construit și operat inițial de Loew's MGM și a fost echipat cu aer condiționat.

Este folosit ca locație pentru Festivalul Internațional de Film, care are loc în fiecare an în septembrie.

„Cum a început cinematograful în Alexandria...

Zece minute petrecute cu domnul Conegliano și cu Signor Rambaldini în acea cameră întunecată și animată a conducerii Alhambrei. Spectacolul este pe cale să înceapă în zece minute și Bettino este suficient de amabil să mă primească. Este chiar și o mulțime în cameră: fără îndoială că sunt prieteni. Zâmbetul amuzat de pe chipul Mademoiselle Léa arată că ea ascultă interviul cu mare interes...

„Prima cameră de cinema care a fost importată în Egipt a fost defunctul meu tată, Salomon Conegliano. Era o cameră Lumière. Asta a fost la sfârșitul secolului trecut (în 1898, cred). A fost înființată într-o anexă a vechiului Teatr Alhambra, care la acea vreme se afla în Rue de la Gare du Caire. Acolo au fost proiectate scurte filme de două până la trei minute, inclusiv inevitabilul Arroseur arrosé care trebuie să fi fost văzut în toată lumea! Sala de proiecție, care era închisă ermetic, era roșu închis pentru a face proiecția să pară strălucitoare, pentru că în acel moment foaia care servea drept ecran trebuia să fie transparentă, iar filmul era proiectat în spatele ecranului!”

Signor Rambaldini ne amintește că la începutul secolului existau cel puțin trei cinematografe care concurau unul împotriva celuilalt pentru publicul din Alexandria: Cosmograph, Urbanora și Belle-Vue. În 1908, a fost inaugurat cazinoul Eden cu dublu act de cinema și music hall. Situat lângă stația Ramleh, Eden a avut particularitatea de a avea două proiectoare în aceeași cameră. În timp ce un scurt film de benzi desenate era difuzat pe o parte a sălii, pe cealaltă, publicul batea din palme la o dramă în trei acte... și care a durat douăzeci și cinci de minute! Cei care nu erau fericiți trebuiau pur și simplu să-și schimbe locul!

Oh, frumoasele filme ale zilei! L'Abîme (The Abyss) primul mare film în două părți cu starul suedez Asta Nnielson (care a fost poate în 1912); Les Tentations de la Grande Ville (Ispitele orașului mare), La Jérusalem Délivrée (Jerusalem Delivered) — toate filme suedeze de la compania „Nnordish Film” (doar ghicesc la ortografie).

„Primele filme americane”, adaugă la rândul său domnul Conegliano, „au apărut în 1914. Unul dintre primele produse de compania Laski a fost Among Eagles. Au fost date și Nnewscasts: primele au fost produse în Franța de Méliès. Dar asta ne duce atât de mult înapoi.”

Și în timp ce signor Rambaldini retrăiește trecutul, simțim nevoia urgentă de a ne întoarce la prezent și la luminile orașului. Doamne sfinte! Un aparat de fotografiat este mai rău decât o garderobă veche pentru a-i oferi unuia blues!

SV, duminică 7 iunie 1936” - arhivă, biblioteca Alexandria

14/05/2024

Artistele vizuale Anca Boeriu și Adriana Florea Băloiu vor reprezenta România la cea de-a doua ediție a Forumului internațional de artă din Egipt „Empower Her Art Forum” (EHAF), organizat de Artoday la Muzeul Național al Civilizației Egiptene (NMEC) din Cairo, în perioada 19-22 mai 2024.

Cu sprijinul Institutului Cultural Român, prin Direcția Relații Internaționale, publicul va putea viziona în cadrul expoziției proiectul celor două artiste, „Dialogue of nurturing”, ce reunește lucrări ȋn tehnici și medii diferite, subliniind diversitatea și integrarea în contextul contemporan pornind de la pictură, grafică la instalaţie/obiect și video și structurat sub forma unui dialog vizual care subliniază originalitatea, creativitatea și forța artei create de femei. „Dialogue of nurturing“ propune o incursiune ȋntr-un spaţiu vizual extrem de personal al celor două artiste, populat de stiluri diferite, dezvoltând un interesant dialog între abstract și figurativ.

Cooperarea culturală și artistică dintre România și Egipt 🇷🇴🇪🇬 este încurajată de Ambasada României la Cairo pentru că suntem conștienți de potențialul creativ al ambelor țări, credem că schimburile culturale construiesc noi poduri și legături între țările noastre, și suntem convinși că descoperirea reciprocă va aduce noi surse de inspirație pentru fiecare parte.

Institutul Cultural Român / Romanian Cultural Institute
Ministerul Afacerilor Externe/ Ministry of Foreign Affairs, Romania
National Museum of Egyptian Civilization NMEC المتحف القومي للحضارة المصرية
Ambasada României în Republica Arabă Egipt

https://www.icr.ro/pagini/artiste-din-romania-la-empower-her-art-forum-din-cairo-gazduit-de-muzeul-national-al-civilizatiei-egiptene?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTEAAR0NE9YIpX-vwjarMVS2P2ym0HfHM99wxd-U2m9sdAhc8gm-ndXzWTPgMiA_aem_AZ6Mzs4xLiK2cB6gSKW4vVPDX4hxzAd-qLPEUhWm1mGIFn6oIjlSBEVx4Rz4lQPs6RYCt80mSGYCxT8saY0jnBvQ

Artistele vizuale Anca Boeriu si Adriana Florea Baloiu vor reprezenta Romania la cea de-a doua editie a Forumului international de arta din Egipt Empower Her Art Forum (EHAF), organizat de Artoday la Muzeul National al Civilizatiei Egiptene (NMEC) din Cairo, in perioada 19-22 mai 2024 Cu sprijinul I...

11/05/2024

am mers pe jos prin mine
câteva stații de gânduri...
a fost cât o viață de om

(Bună, Baby!,©Ramona Sandrina)

07/05/2024

Sham El-Nessim este un festival care are loc în aceeași perioadă cu Paștele Ortodox și care cade în fiecare an în ziua de Luni, ziua următoare Duminicii Paștelui. ِAnul acesta căzut pe data de 6 Mai.

Ritualurile și credințele sărbătorii Sham El-Nessim de astăzi, sunt direct legate de festivalurile din Egiptul Antic când se celebra de fapt, venirea primăverii, reînvierea și revenirea la viață, a naturii. Sham El-Nessim a fost sărbătorit încă din 2700 î.Hr. de toți egiptenii, indiferent de religia, credințele sau statutul lor social. Numele Sham El-Nessim care ar însemna “inspiră briza” derivă din limba coptă, (una din limbile vorbite de egipteni, în vremea când Egiptul era creștin) care la rândul său derivă din limba egipteană antică. A fost inițial pronunțat „Tshom Ni Sime”, „cu tshom” însemnând „grădini” și „ni sime” însemnând „pajiști”. (...)

În aceste zile, mulți egipteni se trezesc în zorii zilei, când briza de primăvară se simte cel mai frumos și se îndreaptă spre parcuri și grădini pentru a avea un picnic în familie, alcătuit dintr-o masă tradițională care conține: ouă vopsite, ceapă verde, termes (lupin) și pește!

Peștele sărat (cunoscut sub numele de fesikh), a fost oferit zeilor în Esna, în Egiptul de Sus, numele antic al Esnei fiind Lathpolis, adică numele original al peștilor înainte de sărare. Peștele „fesikh” este de fapt scrumbie de mare pusă la fermentat în sare, în butoaie de lemn.

O altă practică tradițională Sham El-Nessim este colorarea sau încondeierea ouălor, care în viziunea egipteană antică, simbolizează viața nouă. Acest simbolism apare în cartea faraonică a morților și în cântarea lui Akhenaton: „Dumnezeu este unul, a creat viața din neînsuflețit și a creat pui din ouă”.

Egiptenii antici fierbeau ouă în ajun de Sham El-Nessim, decorându-le și colorându-le în diferite modele. Apoi, își scriau dorințele pe aceste ouă, le ascundeau în coșurile din frunze de palmier și le spânzurau pe copaci sau pe acoperișurile caselor lor, în speranța că zeii le vor răspunde dorințelor până în zori.

Obiceiul de a mânca ceapă în ziua sărbătorii este la fel de veche și conform legendei egiptene, una dintre fiicele faraonului avea o boală incurabilă, iar medicii au fost lipsiți de idei până când un mare preot i-a dat suc de ceapă ca medicament. Starea ei s-a îmbunătățit, iar tatăl ei, încântat de recuperare, a declarat ziua respectivă ca sărbătoare a cepei. Începând din acea zi, oamenii mergeau în fiecare an prin orașul Menf, oferind ceapă morților lor, în speranța miracolului. (...)

Înainte de zori, oamenii se îndreptau spre pajiști și grădini sau malurile Nilului pentru a privi răsăritul, aducând cu ei mâncare și flori. Apoi își petreceau ziua în aer liber, primind primăvara cu dansuri și cântări vesele.

Se pare că unele lucruri încă ne leagă de faraoni, deoarece puține s-au schimbat de pe vremea faraonilor în ce privește acest festival, iar egiptenii, an de an, în prima zi de luni de după Paștele Creștinilor Ortodocși se adună împreună pentru a celebra primăvara!

Sham El-Nessim fericit! Kol sana wenta tayeb! كل سنة وانت طيب!

(Articolul în întregime, îl veți găsi pe blog. Ne vedem acolo! ^_^)

Sham El-Nessim este un festival care are loc în aceeași perioadă cu Paștele Ortodox și care cade în fiecare an în ziua de Luni, ziua următoare Duminicii Paștelui. ِAnul acesta căzut pe data de 6 Ma…

29/04/2024

„Vreau să amintesc oamenilor noştri politici că, în ce priveşte cultura, cultura română (adică limba, istoria, tradiţiile noastre spirituale) nu constituie o treabă europeană, este şi trebuie să rămână o treabă (o prioritate, o datorie) românească. Europa va avea un viitor comun dacă nu-şi propune să desfiinţeze naţiunile, diferenţele culturale, limbile, pe scurt: identităţile… Dacă toate acestea dispar în procesul globalizării, la ce-ar mai fi bună Europa noastră? Frontierele pot dispărea, diferenţele culturale trebuie să rămână. Vreau să trăiesc într-o Europă în care să mă simt un român-european. Cum am spus şi altădată: nu-mi plac nici fanaticii localişti, nici globaliştii fără rădăcini, lepădaţi de Dumnezeu.”

(Interviul a apărut în volumul de convorbiri „Convorbirile mele...”, Eugen Simion, Editura Tracus Arte, București, 2021.)