05/11/2024
MIHAIL SADOVEANU - De neuitat. ..
Scriitor, nuvelist, povestitor, academician și om politic român, Mihail Sadoveanu este cunoscut datorită romanelor istorice și de aventuri pe care le-a scris de-a lungul vieții. Înainte de a deveni un scriitor realist, Sadoveanu a fost unul dintre primii colaboratori ai revistei tradiționaliste “Sămănătorul”. Sadoveanu este unul dintre cei mai cunoscuți autori canonici.
Mihail Sadoveanu a fost considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX.
S-a născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani, județul Iași și a fost fiul lui Alexandru Sadoveanu, fiu de țăran și mama Profira Ursache, fată de răzeși din Verșeni. Părinții lui nu au fost niciodată căsătoriți, iar paternitatea i-a fost recunoscută abia în 1891, atunci când devine și Mihail Sadoveanu, până atunci numindu-se Mihail Ursachi.
A făcut școala primară la Pașcani, în 1887, iar profesorul său preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești „Domnul Trandafir”. Și-a petrecut vacanțele la Verșeni, la rudele mamei, acolo unde obișnuia să exploreze natura, să meargă la vânătoare și la pescuit.
A urmat gimnaziul “Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni și “Liceul Național” din Iași. Din cauza expedițiilor în bălțile Șomuzului și la Nada Florilor, Sadoveanu rămâne un an repetent, însă, după moartea mamei sale, termină anii de gimnaziu în fruntea promoției.
Debutează în revista bucureșteană „Dracu” în anul 1897 cu schița „Domnișoara M din Fălticeni”, pe care îl semnează cu pseudonimul Mihai din Pașcani.
În anul 1898 începe să colaboreze la foaia "Viața nouă a lui Ovid Densusianu", împreună cu Tudor Arghezi, N. D. Cocea și alții și se semnează cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cozbuz.
Începe să scrie pentru revistele📄non-simboliste “Opinia” și “Pagini Literare”, iar în paral a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de “Aurora” sau “Lumea”.
În 1900 Sadoveanu pleacă la București cu gândul de a studia dreptul la Universitatea din București, dar renunță la această idee pentru a se dedica literaturii. A început să frecventeze societatea boemă a Capitalei și a hotărât să abandoneze poezia și să scrie numai proză realistă.
În anul 1902 apare primul manuscris al romanului „Frații Potcoavă”, unul dintre fragmentele acestuia fiind publicate în revista „Pagini Alese” cu pseudonimul M.S Cobuz.
După terminarea armatei se stabilește la Fălticeni, acolo unde își întemeiază o mare familie și locuiește într-o casă deținută de Ion Creangă, mutându-se mai târziu într-o casă nouă.
Mihail Sadoveanu a avut 11 copii.
În anul 1916 apare romanul istoric “Neamul Șoimăreștilor”, iar la un an diferență apare volumul “44 de zile în Bulgaria și „Războiul Balcanic”.
Între 1916 și 1917, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, Sadoveanu se stabilește în Moldova, singurul teritoriu românesc rămas neocupat. I s-au alăturat și Tudor Arghezi împreună cu Topîrceanu.
În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista “Însemnări literare”. Devine membru al Academiei Române în 1921, iar în 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.
În anul 1928 publică povestirea "Hanul Ancuței", fiind un volum de 9 povestiri, o îmbinație ideală a genului epic și genul liric.
În anul 1948 publică romanul “Păuna Mica”, iar un an mai târziu este ales președinte al Uniunii scriitorilor.
Între anii 1925 și 1930, Sadoveanu publică un număr de romane foarte bine primite de critici, printre care și cunoscutul roman “Baltagul”.
În anul 1955 Mihail Sadoveanu primește titlul de Erou al Muncii Socialiste, iar în 1961 primește Premiul Lenin pentru Pace.
Mihail Sadoveanu suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb, iar la data de 19 octombrie 1961 se stinge din viață și este înmormântat alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale la cimitirul Bellu.
