19/12/2024
Emily Jane Brontë (30 iulie 1818–19 decembrie 1848), renumită pentru unicul său roman "Wuthering Heights" – clasic al literaturii engleze, a fost a doua dintre cele trei surori Brontë...
Familia Brontë pare că s-ar fi aflat sub semnul unei fatalități (dacă nu am avea instrumentarul modern de analiză). Mama lui Emily a murit de cancer la nouă luni după ce născut-o pe Anne; copiii Brontë au fost crescuți de mătușa Elizabeth, cea care s-a dus în condiții tragice; toți frații Brontë mor de tuberculoză – niciunul nu a prins vârsta de 40 de ani. Motivul principal care poate explica sănătatea șubredă a familiei a fost reprezentat de consumul de apă infestată (prin scurgerile care proveneau din cimitirul aflat în apropierea reședinței).
Publicat sub pseudonimul androgin „Ellis Bell”, „La răscruce de vânturi”, povestea de viață și de dragoste care are loc în mediul rural al Haworth-ului, s-a vândut, la apariţie, în două exemplare; astăzi, este tradus în zeci de limbi şi tipărit în numeroase ediţii. „La răscruce de vânturi” nu poate fi datată.
„Oare sufletele celor morți rătăcesc aiurea pe acest pământ, tânjind și jelind după viețile și iubirile pierdute? Dacă petreci o vreme împreună cu noi pe aici, pe dealurile pustii și singuratice, nu îți va lua mult să crezi și tu așa ceva. Deși la Thrushcross Grange suntem la adăpost, natura încă poate fi sălbatică și înfricoșătoare. Însă la șase kilometri și jumătate, la Wuthering Heights, aerul este cu mult mai tăios, iar uneori chiar periculos. Wuthering Heights stă solitară pe o culme expusă. Este o casă bătută de vânturi și de soartă. Oamenii locului se tem de atmosfera ei întunecată și plină de groază, o atmosferă care se reflectă în viețile celor care au iubit, au urât, au suferit și au murit între zidurile-i groase. Dacă vei vrea să îi faci o vizită, vei vedea cm copacii au fost îndoiți de vântul năprasnic, asemenea sufletelor generațiilor îndoite de pasiuni puternice(...)”
Să fi petrecut Emily Jane Brontë multe din clipele existenței sale pământești de trei decenii pentru a scrie romanul intens, solid imaginat? Oricum ar fi, totul se distinge de alte romane ale perioadei, prin prezentarea dramatică și poetică, abținerea de la orice comentariu al autorului și structura neobișnuită. Avem de-a face cu narațiunea retrospectivă a unui spectator, care, la rândul său, include narațiuni mai scurte, impactul lui Heathcliff asupra celor două familii din Earnshaw și Linton, într-un district îndepărtat, Yorkshire, la sfârșitul secolului al XVIII-lea; răstiginit de abuzuri și de căsătoria lui Cathy Earnshaw (cu blândul și prosperul Edgar Linton) – care împărtășește natura sa furtunoasă și pe care o iubește, Heathcliff plănuiește o răzbunare asupra ambelor familii, totul extinzându-se până la a doua generație; moartea lui Cathy (la naștere) nu reușește să-l elibereze de relația de iubire-ură, iar obsedantul obsedant persistă până la moartea sa; căsătoria moștenitorilor (supraviețuitori ai lui Earnshaw și Linton) restabilește pacea; împărtășind umorul sec al surorilor sale și imaginația violentă a Charlottei, Emily se îndepărtează de ele pentru a nu folosi evenimentele din propria viață și pentru a nu arăta nicio preocupare cu privire la condiția unui nestatornic sau la poziția unei guvernante; lucrând într-o scenă restrânsă și cu un grup restrâns de personaje, ea construiește o acțiune bazată pe energii profunde și primitive de iubire și de ură, care se desfășoară, logic și economic, neutilizând astfel de coincidențe pe care se bazează Charlotte, nu necesită similitudini romantice bogate sau modele retorice și limitează dialogul /superb/ la ceea ce este imediat relevant pentru subiect; puterea sumbră a cărții și elementele brutalității din personaje au ofensat unele opinii din secolul al XIX-lea.
Presupusa „calitate masculină” venea să susțină afirmația, bazată pe amintirile prietenilor fratelui ei Branwell, la mult timp după moartea sa, că acesta ar fi fost autorul sau parțialul autor al romanului epocal. Deși nu pare posibil să se clarifice câteva puzzle-uri minore, nici dovezile externe și nici cele interne nu cântăresc substanțial împotriva afirmației clare a Charlottei că Emily este autorul.
Nicolae Tomescu, „O hartă literară a Lumii. Repere proprii”, Editura „Prospexi”-2024, pp. 58-59
