Începuturile „Primăriei Vechi” a Municipiului Dorohoi (monument de arhitectură cu valoare locală) se cuvin plasate în anul 1850 (era cumpărat un imobil cu 6 încăperi, situat pe actuala „Stradă a Poștei”); din 1877, instituția de administrare ocupa întreaga clădire; în 1901, începuse un proces de modernizare la „Palatul Comunal” /denumire valabilă din 1903/, arhitectul numindu-se Inginio Vignali (inginer din Iași); edificiul avea o nouă înfățișare în 1907, trecându-se la iluminatul electric /un an mai târziu/; clădirea a suportat reabilitarea recentă, fiind păstrată identitatea arhitecturală originală...
În fața „Primăriei Vechi” stă de veghe „Soldatul român în atac”. Opera sculptorului bucureștean Spiridon Georgescu (1887-1974) este a doua dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale (în ordine cronologică); cel căruia îi datorăm „Monumentul Unirii” din Cernăuți/1924/ (mai exact, zimbrul de bronz care strivește, cu copita, vulturul bicefal austriac), „Monumentul Eroilor din Arma Geniului”/1929/, „Bustul generalului Ioan Dragalina” (Lugoj, 1932), „Monumentul Eroilor Neamului din războiul pentru întregire 1916-1918” din Tudora-Botoșani /1933/, „Monumentul eroilor din războiul pentru întregirea neamului”, din Alexandria /1934/, „Bustul Doamnei Stanca”, din Făgăraș /1938/, „Bustul lui Marx”, „Mausoleul eroilor români, ruși și germani de la Mărăști”/, sculptura din Geoagiu-Băi intitulată „Pudoare”/1943/, a făcut posibilă, pe 6 iunie 1926, dezvelirea (în piața din fața primăriei) monumentului „Soldatul român în atac” – ridicat din inițiativa colonelului Demir Sion, comandantul garnizoanei Dorohoi, pentru „eternizarea memoriei eroilor” din Primul Război Mondial, în ultimul an al celei mai prospere perioade (1923-1926) dintre cele două războaie mondiale /cu dezvoltare economică, îmbunătăţirea infrastructurii pentru învăţământ
De-a lungul istoriei, unii artiști (cei înzestrați cu forța de a înfrunta „Sistemul”) au renunțat, au „întrerupt” o perioadă semnificativă din creația lor mediatizată, s-au retras din „lumea spectacolului” – fie în căutarea unei ameliorări (a trăirilor) de la stresul comercial și social sau ca act final al unei practici animate de „critica instituțională”. Partea cea mai izbitoare a atracţiei exercitată de noua cultură a globalizării asupra reclamei este goana continuă după nou şi rezultatele așa-numitului progres. Dintr-o perspectivă fermă, Nicu Covaci și-a „vizualizat” viața printr-o lentilă esențială în ceea ce privește succesul onest (îndepărtată de mimetismul care nu face altceva decât să se supună regulilor discutabile ale societăţii și ne modelează)...
https://www.facebook.com/RadioIasi/videos/1484450418835451?locale=ro_RO
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace !
Nicolae Tomescu
redactor-șef Radio Iași
Pantelimon Halippa sau Pan Halippa se născuse la 1 august 1883 (Cubolta, judeţul Soroca)...
A urmat şcoala primară în satul natal, apoi cursurile „Şcolii Spirituale” din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău; după absolvirea seminarului (în 1904), s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia); era cunoscut atât de social-democraţii lui Kerenski, cât şi de bolşevici; în anul 1905, participase la revoluţia anti-ţaristă şi devenise unul dintre liderii mişcării narodniciste; un an mai târziu, a izbucnit mișcarea revoluţionară şi Halippa s-a văzut nevoit să abandoneze amintita unitate didactică și administrativă din cadrul instituției de învățământ superior… Revenit la Chişinău, s-a apropiat de intelectuali tineri, colaborând la revista „Basarabia”/prima publicaţie românească a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar „Deşteaptă-te, române” (fapt pentru care a fost urmărit de autorităţile ţariste)...
S-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universității (i-a urmat cursurile între 1908 şi 1912). În perioada pe care o invoc, a colaborat la revista „Viaţa românească”; aici a publicat „Scrisorile din Basarabia”. În 1908, a tipărit, la Chişinău,cu caractere chirilice, prima carte literară din ținutul de peste Prut/intitulată „Pilde şi novele”, iar, în 1912, lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”; revenit la Chişinău, în 1913, scoate din lumina tiparului – împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu -, ziarul „Cuvânt moldovenesc” (al cărui director a devenit). În decursul vieții, a scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum/„Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu; este autorul câtorva studii istorice:
„Raport(ul) de activitate” este responsabilitatea pe care o cultiv și o întruchipez, o experiență (săptămânală), în același timp un fel de a fi, „o intrare” către mine însumi și către lume.
Nicolae Tomescu (statistica unor postări/Facebook/) 22-28 iulie 2024
Viața dăinuie în și prin vopseaua picturilor lui Vincent Willem van Gogh. Arta i-a adus recunoașterea (după moartea sa), mai ales către sfârșitul secolului al XX-lea, atunci când o parte a operei (800 de picturi în ulei și 700 de desene) a început să fie achiziționată cu sume record (la licitațiile din întreaga lume) și a fost prezentată în expoziții de succes...
Cât de mult contează „amănuntele”? S-a tot scris că Van Gogh vânduse un singur tablou în timpul vieții sale („The Red Vineyards Near Arles”/1888/, peisaj din apropierea abației „Montmajour” /pe timpul culesului strugurilor/); depinde, parțial, de modul în care înțelegem și aplicăm, în context, verbul „a vinde”; artistul a făcut schimb de lucrări; pe de altă parte, un unchi, comerciant de artă, comanda câteva tablouri într-un efort de a-și ajuta nepotul... Cu certitudine, un singur articol apărut, despre el, în timpul vieții; a expus (între 1888-1890) câteva pânze la „Salon des Indépendants” din Paris, deopotrivă la Bruxelles (în 1890); ambele saloane au avut decența să-i dedice (1891) descrieri comemorative ale operei; expoziții individuale ale lucrărilor sale nu s-au produs până în 1892... Mereu sărac (și cu disperarea lipsurilor), a fost susținut de credința în destinul propriu (drept consecință, a resimțit nevoia comunicării) și de generozitatea fratelui Theo; începând cu 1872, scrisorile ultimului /înregistrare biografică unică și emoționantă/ oferă relatarea vie a obiectivelor și convingerilor geniului, a speranțelor și dezamăgirilor sale, a stării fizice și mentale fluctuante...
Faima lui Van Gogh datează din primii ani ai secolului al XX-lea; de atunci, reputația nu a încetat să-i înalțe „ode”; în mare măsură, se bazează pe imaginea geniului care luptă, izolat, fără aprecierea contemporanilor; elementele dramatice ale vieții (sărăcia, auto-mutilarea, căderea mentală și si
Imperativ cu Ioana Soreanu
A fost desemnat constructorul ansamblului de poduri peste Prut de la Ungheni, parte a Autostrăzii A8, Ungheni-Iași-Târgu Mureș.
În emisiunea Imperativ de vineri, 26 iulie, vom discuta despre stadiul acestui important proiect de infrastructură și vom afla cât de optimiști putem fi în legătură cu finalizarea lui în termenele estimate.
Invitați în studio, Dorin Dobrincu, președintele Asociației „Mișcarea pnetru Dezvoltarea Moldovei” și Ionel Apostol, președintele Asociației „Împreună pentru A8”, iar prin telefon, va interveni Adrian Covăsnianu, fost ministru secretar de stat in Ministerul Transporturilor și membru fondator al Asociației "Moldova Vrea Autostradă".
Moderator, Ioana Soreanu.
„Actoria este un tărâm al căutărilor extrem de periculoase. Eu aş sfătui pe foarte puţină lume să îmbrăţişeze profesia mea. Consider greşită percepţia potrivit căreia meseria asta este ca o sărbătoare. Meseria asta ucide în multe feluri. Ucide când joci puţin, dar şi când joci mult, când nu joci deloc, dar şi când joci mediu, când joci prost. Este o profesie îngrozitoare, care ucide cercul prietenilor, familia și, într-un final, pe tine. Cred că meseria asta este ca o cursă de maşini pe teren accidentat. Munca unui actor este ca o cămaşă de forţă. După o premieră ratată te poţi îmbăta singur sau cu prietenii, dar este absolut necesar s-o iei de la capăt” (Dan Condurache, 26 iulie 1952, în Dorohoi-Botoșani –...)
Video Mix: Nicolae Tomescu
„Din când în când”, „Diafane”, „Statui – Din armoniile durerii”, „Cântecul deşertăciunii”, „Turnul de fildeş”, „Statui. Sonete şi evadări din sonet”… Sunt „descrieri” ale vieţii lui Mihai Codreanu (25 iulie 1876/Iași-23 octombrie 1957/Iași), dăruit, pe deplin, sonetului; acestuia din urmă i-a fost făcută „statuie”; poetul se închidea într-un „turn de fildeş”, visând la „evadare”, aşa cm i s-a revelat lumea pe care o văzuse până la compromiterea percepției vizuale…
Tânărul a urmat, la Paris, cursuri de actorie (pasiunea nu avea cm să fie domolită); condiția de scriitor, cea dedicată teatrului /director al „Naţional”-ului ieşean (1919-1923)/, deopotrivă calitatea de profesor şi rector al „Conservatorului de Artă Dramatică”-Iaşi (1933-1939), i-au oferit susținere materială… În 1925, primea „Premiul Naţional de Poezie”. Titlul de Cavaler al Academiei Franceze şi premiul „Legiunii de Onoare a Franţei”, faptul că Academia Română îi decerna Premiul „Năsturel Herescu”, s-au dovedit variabile individuale relevante în maniera de receptare socială; primăria din Iași, recunoscându-i meritele, i-a oferit, în 1934, un loc de casă în centrul oraşului (vis-à-vis de „Bolta Rece”); adeptul poeziei în formă fixă ar fi spus că nu va ridica o casă, ci un sonet...
În sonet este nevoie de rigoare, se folosește un fel de matematică aplicată versului, căruia i se cere un număr de silabe şi repetarea rimei, o impecabilă tehnică a versificaţiei; două catrene, două terţine – în formula preferată de Eminescu şi de Vasile Voiculescu… Se crede că Mihai Codreanu că ar fi întemeiat respectiva specie în literatura română, că ar fi „părintele sonetului”...
„Nu țiu de nicio școală literară;/
Nici nu imit, nici n-am imitatori./
Stau singuratic printre visători,/
Păstrându-mi strict ținuta solitară./
Din câte tulburări m
Mircea Druc (născut pe 25 iulie 1941, satul Pociumbăuți, comuna Zăicani/plasa Rîșcani, județul Bălți)
Fost deputat al Frontului Popular (FPM) în Sovietul Suprem al RSS Moldova, a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova (în perioada 25 mai 1990-28 mai 1991). Guvernul său a promovat un program de reforme politice, economice și sociale care urmăreau desprinderea RSS Moldova de U.R.S.S. și reducerea dependenței RSSM de instituțiile moscovite, în scopul obținerii independenței RSSM: a înființat primele structuri ale Armatei Naționale, Poliției Naționale, Trupelor de Carabineri (după modelul italian) și a serviciilor speciale de informații; a introdus limba română ca limbă de predare în școli, licee și universități; a fondat Academia de Studii Economice și Academia Națională de Poliție; a contribuit la deschiderea (Chișinău) liceelor bilingve român-francez, român-spaniol, român-englez, român-italian, român-german; a contribuit la trimiterea /studii în România și în alte țări/ a peste 3.000 de studenți, doctoranzi și elevi; a eliminat Partidul Comunist din viața socială; Mircea Druc a condus delegații guvernamentale în România, Rusia, Ucraina, Lituania, Letonia, Estonia, Georgia, Italia, S.U.A., Iugoslavia; a inaugurat tradiția podurilor de flori peste Prut; a refuzat să înceapă procesul de privatizare din Republica Moldova, așteptând adoptarea Legii Băncii Naționale (pentru emiterea monedei naționale) și Legea despre cetățenie, cu scopul de a evita vânzarea activelor întreprinderilor din RSS Moldova către cetățenii altor țări...
„Drama nu este a ţării, drama este a noastră…”
Interviu Nicolae Tomescu – Mircea Druc
(ilustrat, în format MP4, cu fotografii din arhiva personală a redactorului-șef Radio Iași)
Emil Botta (15 septembrie 1911, Adjud, Putna – 24 iulie 1977, București), om lucid, modest, „blând și elegant”, absolvent al „Academiei Regale de Artă Dramatică” din București (1932)/, poet, prozator, după mai mulți ani petrecuți pe unele „scene de provincie”, devenea actor al Teatrului „Național” din București, distribuit fiind în roluri precum Werther, Iago (din „Othello”), Macbeth, Unchiul Vania, Ion (din „Năpasta”)...
A îngăduit /a fost distribuit în/ 20 de produse finale ale artei și industriei cinematografice din comunism: „Se aprind făcliile”/1939/ „Viața nu iartă”/1958/, „Erupția”/1958/, „Când primăvara e fierbinte”/1961/, „S-a furat o bombă” (regia: Ion Popescu Gopo)/1961/, „Pași spre lună” (tot în regia lui Gopo), „Pădurea spânzuraților” (regia: Liviu Ciulei)/1964/, „Răscoala”/1965/, „De-aș fi... Harap alb”/1965/, „Șah la rege”/1965/, „Dacii”/1966/, „Faust XX”/1966/, „Subteranul”/1967/, „Columna”/1968/, „Mastodontul”, „Premiera”/1976/ (inclusiv „Reconstituirea”, în regia lui Lucian Pintilie/1969/, rolul profesorului Paveliu)...
A debutat (în 1929) cu poemul „Strofă ultimă” în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi; a făcut parte din grupul (auto)intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins Emil Cioran, Eugen Ionescu ș.a.; poetul preferat al „generației Criterion” /Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult față de versurile scrise de Emil Botta/, rămâne autorul unei poezii „negre”, existențialiste, cu personaje dintr-o „mitologie proprie” a morții, în consonanță cu filozofia „Trăirismului” interbelic...
Video Mix: In Memoriam Emil Botta
Nicolae Tomescu (redactor-șef Radio Iași)
Constantin Daniel Rosenthal ceruse cetățenia pentru a deveni român (de o manieră oficială); a îmbrățișat ideile revoluționare până la moartea sa timpurie (23 iulie 1851, la 31 de ani). George Oprescu (istoric, critic de artă, colecționar) nu-l credea cu nimic diferit față de contemporanii și predecesorii săi („picturile au aparținut mai mult epocii decât țării unde au fost realizate, erau conforme tendințelor generale existente la mijlocul secolului al XIX-lea”); în schimb, Ion Frunzetti (critic şi istoric de artă – născut în Bacău) menționa că Rosenthal „a fost primul artist care(...) a dat chip și ființă concretă «României»” (făcând ca lucrarea „România revoluționară”/1850/ să devină o imagine palpabilă dintr-un concept abstract, „adresându-se simțurilor unui întreg popor”)...
Video Mix: In Memoriam Constantin Daniel Rosenthal
Nicolae Tomescu (redactor-șef Radio Iași)
Nicolae Tomescu
„Raport de activitate”
(statistica unor postări/Facebook/) 15-21 iulie 2024
Peștera „Urșilor”, în imediata apropiere a localității Chișcău din comuna Pietroasa județul Bihor, a fost descoperită în 1975 (ca urmare a unei dinamitări controlate – la cariera de marmură din zonă). Conform unei povestiri fantastice (transmisă prin forma orală) care conține elemente istorice reale, era un fel de cimitir al urșilor de cavernă; din instinct, asemenea strămoșilor, se retrăgeau aici când își simțeau sfârșitul; căderea unei stânci, peste gura peşterii, a ținut captivi circa 140 de urşi; flămânzi, s-au atacat între ei; doar o ursoaică ar fi prins ziua în care omul a găsit o intrare, dar, speriată, rămânea prinsă în bolta peșterii...
Video Mix: Nicolae Tomescu
Eremia Teofil Grigorescu (28 noiembrie 1863, Târgu Bujor/județul Galați-21 iulie 1919, București),
a urmat şcoala primară (1870-1874) şi gimnaziul „Vasile Alecsandri”-Galați (1874-1878), obţinând diploma de bacalaureat (în 1881) la „Liceul Naţional” din Iași; după absolvirea ciclului inferior, se înscria la cursurile Facultăţii de „Ştiinţă şi Medicină” din Iași (doar primul an, după care, în 1882, a plecat în Bucureşti şi s-a dedicat carierei militare); admis ca urmare a unui examen la „Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie”, după absolvirea acestei (în 1884), petrece alți doi ani la „Şcoala de artilerie şi geniu”/a obţinut rezultate și a fost ataşat „comitetului de artilerie Saint Thomas d’Acquin” din Paris, urmând cursurile de matematică la Sorbona (1887-1889); întors în România, a publicat lucrarea Calculul probabilităţilor aplicat la gurile de foc; totodată, a început să predea cursuri de algebră superioară şi de artilerie la şcolile militare din ţară. În 1895, a înfiinţat „Pulberăria” de la Dudeşti (pe care a condus-o mulţi ani) …
Intrarea României în Primului Război Mondial l-a găsit în postura de comandant al Diviziei „15 infanterie”; victoriile de la Mulciova şi Arabagi/în Dobrogea/ l-au recomandat de urgenţă să plece cu divizia sa la Oituz (a câştigat trei bătălii decisive, reuşind să stabilizeze frontul); până în iulie 1917, rămânea cu divizia amintită pe poziţii, apoi era trimis la Nămoloasa, în calitate de comandant al „Corpului VI armată”; numit la Mărăşeşti, la comanda „Armatei I” române şi a celei de-a IV-a ruse, a fost învins, pentru întâia oară, de către armata germană; Eremia Grigorescu, autorul formulării concise „Pe aici nu se trece” (de la Oituz), destinată să rețină atenția, al lozincii „Nici pe aici nu se trece” (de la Mărăşeşti), considerat eroul luptelor din aceste localităț
Filă de Calendar
Despre Adrian Păunescu...
Evocare (inclusiv filmări și feature): Nicolae Tomescu
Născut pe 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, județul Bălți (Basarabia/actualul raion Sîngerei din Republica Moldova), și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca (județul Dolj).
A făcut studii liceale în Craiova și București; a urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1963-1968); bursier, pentru un an, al Universității din Iowa-SUA (1970-1971)...
A lucrat în presa scrisă /din 1973 până în 1985 a fost redactor-șef al revistei „Flacăra” – din fruntea căreia a fost destituit în iulie 1985/... Între anii 1970-1980, devenise o figură importantă în presa românească. „Cenaclul Flacăra”, pe care l-a înfiinţat, revistele pe care le-a coordonat, au exercitat o atracţie indiscutabilă asupra tineretului şi a vieţii publice din România. Devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii, un exemplu fiind poemul „Analfabeţii”, publicat în 1980, în „Flacăra”...
De multe ori, însă, colegii de breaslă au făcut referiri la poeziile sale, care îl lăudau pe Nicolae Ceauşescu. Să fi avut dreptate Mircea Dinescu atunci când scria despre destinul absolut dramatic al lui Adrain Păunescu: „Şi-a acoperit gingăşia cu care-l înzestrase natura cu materia care deborda din el”? Cu certitudine, a avut admiratori şi detractori (principala cale de atac la adresa personalitatii sale privește activitatea politică); unii au uitat nopţile, ceilalţi nu și-au amintit zilele; aproape niciunul nu îi poate contesta talentul...
Despre Adrian Păunescu ar fi multe de spus. A intrat triumfal în literatură, a beneficiat de laude din partea unor critici redutabili. Adevărat, ani în șir, a acompaniat şi a justificat prin versurile sale ideologia oficială a regimului comunist, a fost un sacerdot entuziast al religiei politice a ceauşismului (spre a relua fo
În perioada 15 iulie – 31 august 2024, Ateneul Național din Iași în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, organizează programul de vară pentru copii Vacanța (re)Creativă, ce va avea loc la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească Iași. Participarea la cursuri este GRATUITĂ, în limita locurilor disponibile.
Cursurile sunt concepute pentru 2 categorii de vârste, 5-10 ani și 11-17 ani. Programul este conceput pentru toate gusturile, cu o varietate de cursuri: Educație Financiară; Nutriție; Atelier de teatru cu păpuși; Fotografie cu Smartphone; Fashion; Teatru; Graphics Culture; Desen; Atelier de lectură; ZEN Generation; Origami; Modelaj în Argilă.
Muzeul Municipal ,,Regina Maria” din Iași, în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași, anunță deschiderea expoziției ,,După 135 ani. Mihai Eminescu în documente și medalistică”.
Vernisajul va avea loc vineri, 19 iulie 2024, de la ora 18:00, la Galeriile ,,Dumitru I. Grumăzescu”, iar expoziția va fi prezentată de prof.univ.dr. Mihai Dorin și de scriitorul Liviu Apetroaie, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române din Iași.
Manifestarea culturală va fi moderată de Alexandru Gorea, muzeograf al Muzeului Municipal ,,Regina Maria” Iași.
Vizitatorii vor avea oportunitatea de a admira medalii și plachete emise de-a lungul timpului pentru a marca momente importante din viața și posteritatea marelui poet. De asemenea, expoziția va fi îmbogățită de panouri informative, prin intermediul cărora vor fi redate cele mai importante coordonate sub semnul cărora poetul și-a desăvârșit viața și monumentala operă.
Vă invităm să ne fiți alături la această importantă acțiune de omagiere a celui care s-a situat pe treapta cea mai înaltă a liricii românești!
Padiș (zonă turistică din sud-estul județului Bihor, pe raza comunei Pietroasa, până la granița cu județele Cluj și Alba), unul dintre cele mai frumoase și mai spectaculoase locuri din România – datorită numeroaselor formațiuni specifice zonei, cu relief remarcabil (ca întindere, amploare și varietate a formelor), ocupă primul loc în privința dezvoltării formelor carstice. Un traseu de 12 ore (eu unul am avut nevoie de vreo 7, în stilul prin care mi-am creat atâtea necazuri) pornea din „Poiana Glăvoi”/„La Grajduri” (se constituie în punctul de plecare pentru descoperirea obiectivelor) și m-a dus la Ghețarul „Focul Viu” – „Pietrele Galbenei” – „Poiana Florilor” – „Cheile Galbenei” – „Izbucul Galbenei” – „Avenul Borțig” (al doilea, ca mărime, din România) – Complexul carstic „Cetățile Ponorului” (cel mai grandios fenomen carstic din România)...
Film de scurt metraj: Nicolae Tomescu
Cheile Galbenei reprezintă cea mai impresionantă formă de captare carstică subterană din Munţii Apuseni (înțeleasă, în sens clasic, drept proces datorat înaintării regresive a unor râuri care ajung, astfel, să intersecteze cursul apelor învecinate); versanţii sunt impunători; accesul prin astfel de chei este dificil, îmbină amenajări speciale (lanţuri, bride, scoabe metalice), poteci înguste, chiar drumul prin apă; cursul se remarcă prin prezenţa rupturilor de pantă – praguri, repezişuri, cascade, marmite de evorsiune (scobituri în albia râului), care fac şi mai dificilă străbaterea cheilor... Peisajul este spectaculos, sălbatic, irezistibil...
Film de scurt metraj: Nicolae Tomescu
Ce a însemnat și înseamnă, din perspectiva mea, să fii jurnalist? Să fii ascultat (la Radio Iași), să fii văzut (pe Facebook), să fii apreciat...
Nicolae Tomescu (redactor-șef)
„Raport de activitate”, 8-14 iulie 2024