24/01/2025
Coffee o’clock☕️
Bun-gust? Virtute, necesitate sau fiță?
Ce înseamnă bun-gust? De unde până unde se întinde și unde începe prost-gustul? După ce criterii apreciezi bun-gustul cuiva și este această însușire / pricepere o virtute?
Sunt întrebări pe care nu ni le punem zi-de-zi, dar se întâmplă să remarcăm, cu privire la alte persoane, că au bun-gust. De cele mai multe ori, sintagma face referire la modul 'potrivit' de a se îmbrăca al cuiva sau de felul în care a decorat o cameră. Bunul-gust este echivalent cu 'simțul estetic', cu acel de-al zecelea simț al frumosului.
Altfel spus, unii se îmbracă într-un anumit mod armonios, de parcă ar fi fost la o școală de modă. Alții pun în valoare o cameră prin aranjarea elementelor de mobilier și de decor, încât îți vine să te muți acolo, așa-i de frumos. Deci bunul-gust înseamnă capacitatea de a alege și aranja lucrurile (haine, vaze, draperii etc.) astfel încât să placă. Întregul aranjamentului devine frumos, de apreciat, trezește admirație.
Ca o concluzie de etapă, a avea bun-gust înseamnă capacitatea / priceperea de a pune lucrurile împreună în armonie și de a ansambla un întreg frumos, care atrage aprecierea celorlalți.
P.S: Și foarte aproape de bunul-gust se mai regăsește și bunul-simț: acea adecvare, frumusețe a comportamentului și atitudinii cu care unii sunt înzestrați. Mulți dintre noi avem capacitatea de a distinge bunul-simț, uneori confundat cu cei șapte ani de acasă. Din nefericire, însă, bunul-simț și bunul-gust par că se mai găsesc doar ca delicatese în ziua de astăzi. Adică sunt rare de tot.
