Uniunea Artelor - Revistă a Cenaclului Literar ,,Uniunea Artelor", Craiova

22/03/2022

Atentie!
Joi, 31 martie, ora 10, la Casa de Cultura Traian Demetrescu Craiova va avea loc prima sedinta literara din acest an.
Va asteptam cu drag.

22/03/2022

07/03/2022

18/02/2022

Fie ca acest sfarsit de saptamana sa va aduca tuturor lumina in suflet, pace si multa iubire!

26/01/2022

12/12/2021

Uniunea Artelor
Anul ll, Nr.8, Octombrie/Noiembrie 2020
Invitat de onoare:
Andreea Manolache

12/12/2021

Stea lucind pe cerul Bucureștiului

Cronică de Rodica Ion Nicoleta

Pe culmile gloriei, departe de cetatea Băniei, există ascunsă printre frumuseți fără număr, o Meccă a Universului românesc. Un erou care colorează frumusețile lumii noastre cu bijuterii și broderii, demonstrând încă o dată că lumina se naște în adâncul sufletului, nu se învață, nici nu se câștigă. Poate doar se moștenește. Arta este meșteșugul ce face din artist zid menit să apere necunoscutul din adâncul său.
Artistul despre care vă voi vorbi, poartă un nume - Andreea Manolache. Este un om simplu, frumos sufletește, ce are încrustat în sufletul său, dincolo de abnegația pentru meseria pe care o are (profesor de limba și literatura română) și vocații ce o fac să strălucească în ochii celor ce o cunosc sau chiar și pasager au interacționat cu ea. Un diamant pe harta valorilor, în puținul timp liber, se dedică bijuteriilor. Se simte relaxată atunci când pătrunde în micul atelier improvizat - bucătăria. S-a apropiat de acest hobby cu puțin timp în urmă, după ce destinul a lovit-o de două ori repetat (prin decesul tatălui și posibila diagnosticare cu autism a fiului său). Criza locurilor de muncă și-a pus amprenta asupra vieții artistei autodidact, dar din lupta aceasta a ieșit câștigătoare, căci așa cm ne mărturisește, deși în învățământ se preconiza o restrângere de activitate, i s-a oferit prilejul unui post mai bun (fiind prima la punctaj pe județ). Plurivalentă, prin prisma formării profesionale, calmă și meticuloasă, mânuind cristalele cu delicatețe, a obținut prin lucrările sale și o sursă suplimentară de venituri, bani ce au sprijinit-o în terapia copilului. ,,Nu mi-am imaginat că pot face lucruri care să aducă bucurie altor persoane" spune atunci când îmi dă detalii despre mirajul ce o atrage. Copleșită de mesajele frumoase, simțea că se ridică mai mult și mai mult. Și-a recăpătat încrederea și forța de a lupta. Dumnezeu i-a fost aproape din nou. ,, Dumnezeu mă iubește! M-a înzestrat cu talentul de a oferi un strop din ceea ce sunt și celorlalți".....................................................................................

10/11/2021

Revista Uniunea Artelor transmite: drum lin printre îngeri, stea a cântecului românesc, emblema a muzicii populare! Ca tine puțini se vor naște și în ceruri ești binevenit... Ne plecăm cu tot respectul și te conducem cu gândul și sufletul pe ultimul drum...

10/11/2021

19/09/2021

Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” organizează joi, 16 septembrie 2021, lansarea volumelor „Zâmbete în oglindă”, „Vals pe borderoul vieții” și „Micuța Crisalda”, autor Rodica Nicoleta Ion. Evenimentul va avea loc în curtea Bibliotecii Județene „Alexandru ....

23/08/2021

tripla lansare de carte - roman pentru copii, poezie, pamflete.
Data -16 septembrie a. c.
va asteptam cu drag la Biblioteca Aman din Craiova

03/08/2021

emotiile ne coplesesc uneori... La fel si starile de tensiune... Dumnezeu fie cu noi toti!

28/06/2021

oameni buni, Uniunea Artelor a ajuns la numarul 12.

08/05/2021

Revista ,,Uniunea Artelor" își dorește să vină în sprijinul minunatelor pensiuni și cabane din România, pornind un proiect de promovare gratuit!
Toți cei interesați sunt rugați să ne contacteze în privat sau la numărul de telefon afișat pe pagina revistei!
Vă așteptăm cu mult drag, multă voință și încredere că vom crește ceva mai mari împreună!

31/03/2021

Uniunea Artelor

Revista noastră este deschisă tuturor creatorilor de literatură, care doresc să fie colaboratori ai revistei noastre, atât din țară, cât și din străinătate.
Materialele trimise spre publicare vor fi trimise într-un simplu exemplar, în format electronic, pe adresa: [email protected], sau dactilografiate ( imprimate), pe adresa: Rodica Nicoleta Ion, Str. Horia nr.4, Bl.E6, Sc.1, Ap.3 - Craiova, Dolj, cu specificația: ,,Pentru revista Uniunea Artelor".
Relații telefonice: 0761.243.691
Conținutul materialelor cade în responsabilitatea autorilor.
Materialele nepublicate nu se restituie.


Vă mulțumim și vă așteptăm să deveniți colaboratorii revistei sau cititori. Multă Lumină în suflete vă dorim!

31/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Medalion literar
Cristina Mariana Bălășoiu

Președinte fondator al Cenaclului ,, Literatura la noi acasă", născută Blănete, la 12 Iunie 1979, în Craiova. Este mezina familiei lui Ștefan Blănete ( tată) și Gheorghița Blănete ( mamă). Pe data de 22 martie 2002 s-a căsătorit cu Bălășoiu Adrian Maryus. Pe data de 09.09.2003 vine pe lume singurul ei fiu, căruia îi dă numele de Bălășoiu Andrei-Ilie.
Cărți publicate:
- ,,Iubirea ne este pusă la încercare" ( poeme), Editura MJM - Craiova, 14 Martie 2014 ( debut)
- ,,Izvoarele" ( poeme), Editura Vital Prevent Edit 2015, lansat la Slatina, pe data de 19 august 2015
- ,,Cântecul pădurii" ( poeme) - Fundația ,, Liana Dumitrescu", 2017, lansat la București, în cadrul Festivalului Concurs ,, Alexandru Macedonski" și la Gaudeamus, în noiembrie 2017 - București.
- ,, Literatura la noi acasă" ( antologie) - coordonator și coautor, Editura Alma, 2017. Din 20 octombrie 2017 președinte-fondator al cenaclului cu același nume. Colecția ,, Literatura la noi acasă" reprezintă activitatea membrilor activi ai cenaclului.
- ,,Jocul de lumină al soarelui" ( poeme), Editura Contrafort, Colecția ,, Literatura la noi acasă", nr.10/2018, Craiova.
- ,,Cu umoru-n buzunar" ( epigrame, catrene, pamflet, satiră, acrostih), Editura Contrafort, Colecția ,, Literatura la noi acasă", nr.11/2019, Craiova - Ediția I și Ediția a II-a.
- ,, Magnolie violet", ( cronică și critică literară), Editura Contrafort, Colecția ,, Literatura la noi acasă", nr.12/2019, Craiova.
- ,,Mărgele înșirate în lanțul vieții", ( maxime, pilde, cugetări), Editura Contrafort, Colecția ,, Literatura la noi acasă", nr.13/2020, Craiova.

Coautor în antologiile:
- Domnului Puiu Răducan ( ,, Perlele Domnului" Editura MJM - Craiova, 2014; ,,Tata", Editura MJM - Craiova, 2014; ,,Mama", Editura MJM - Craiova, 2014; ,,Poezii de iarnă", Editura Antim Ivireanu, 2015; ,,Flori de taină", Editura Vital Prevent Edit, 2015; ,,Poezii de primăvară", Editura Rotipo, 2015; ,,Satule, izvor de dor", Editura Rotipo, 2015).
- Antologia de poezie și arte vizuale ,,Printre aburi de cafea", Editura Vital Prevent Edit 2016, coordonator Daniela Tiger.
- ,,Fel de fel de stihuri", volumul II, coordonatori Corina Mihaela Soare și Cristian Gruițoiu, Editura Hoffman, 2016.
- ,,Aripi de zăpadă", Colecția Prince Art, coordonatori: Delia Camelia și Liliana Ghiță Boian, Editura Life Art, 2016.........................................................

31/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

IN MEMORIAM
Corneliu Culman
(23.02.1930 - 25.06.2020)
- de Rodica N. Ion

Din nefericire, unul dintre colaboratorii noștri permanenți, ne-a părăsit pe data de 25.06, anul acesta, la onorabila vârstă de 90 ani, pe care o împlinise pe 23 februarie. Este vorba despre Corneliu Culman, din București, al cărui medalion literar l-am publicat în revista noastră, nr.5, din ianuarie, a.c., înainte ca dânsul să fi împlinit cei 90 de ani.
Mă bucur că, în calitate de tehnoredactor al celor trei cărți ale domniei sale ( ,,Niște poezii" - 2013, ,,Cartea mea de epigrame și catrene" - 2019, ,,Poeme de dragoste" -2019), am avut privilegiul de a mă număra printre primii cititori ai versurilor dumnealui. Tot datorită faptului că m-am ocupat de tehnoredactarea cărților dumnealui, l-am cunoscut și pe autor, deși acesta locuia de mult timp în capitală; l-am perceput ca pe un om deosebit, un om cu suflet blând, gata să ajute dezinteresat, atât cât poate, pe oricine.
Cornelia Georgescu

Corneliu Culman - stea, din păcate, într-o zi, căzătoare. A fost martorul a patru regimuri politice - monarhia, Gheorghe Gheorghiu Dej, epoca Ceaușescu și regimul post-decembrist, acesta din urmă însemnând un cumul de forțe, schimbări, încercări. Lupta acestora s-a regăsit și în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Dar nu despre acest fapt vreau să vorbesc, ci despre omul Corneliu Culman.
Pentru cei ce l-au cunoscut îndeajuns de bine, ca de altfel și pentru bunul său prieten, Ambasadorul Petre Gigea-Gorun, dar și pentru câțiva dintre colegii dumnealui de condei, pentru familie și pentru colegii de muncă, a fost și va rămâne un erou. Viața fără luptă nu a avut vreodată sens pentru omul Corneliu Culman.
În fiecare activitate a domniei sale lăsa o picătură de suflet. De aceea va rămâne-n memoria noastră. În vremurile trecute, lupta cu viața era crudă. Mai cu seamă că își pusese stigmatul un război crud. Copilăria însemna un pas pentru viață - obișnuință, muncă, iubire de țară și de pământ. În sufletul fiecăruia, se scria istoria, încă de la naștere. Adolescența i-a fost marcată de al doilea război mondial și perioada grea de după acesta. Perseverență și muncă... A absolvit așadar Liceul ,,Gheorghe Chițu" din Craiova, dovedindu-se nu doar un bun elev, ci și un actor amator valoros. Piese și roluri importante au purtat amprenta acestei valori. Dar nu s-a oprit aici. Căci a fost promotorul Teatrului Permanent de Elevi din România.

31/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Pagina copiilor
Guguștiucul
- de Sebastian Filip, clasa a II-a,
Școala ,,George Bibescu", Craiova

În fiecare dimineață
Un guguștiuc mă trezește
Îmi cântă duios
Se așează pe ventilator
El e prietenul meu.

31/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Pagina copiilor
La mare
- de Andrei Ilie Bălășoiu, clasa a XI-a,
Colegiul Tehnic Energetic, Craiova

Izvoarele cerului se desprind,
Scăpându-ne de soarele torid,
Norii se strâmbă la miezul zilei,
Acul întoarce la ora Milei.

Aburii Terrei la tabac fumează,
Domnul, la vreme, stă și veghează,
Omul în noapte, adormit, visează...
Ploaia se crede și mai vitează!

Curg torenții de-o noapte, pe frunze,
Mai stau și iar pornesc, în reprize,
Răcoarea dorind mai mult s-o păstreze,
Marea și ploaia curăță faleze...

31/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Pagina copiilor
De ce-mi ești?
- de Daniela Fărtăiș, Anul I, Asistență socială, Universitatea ,, Ștefan cel Mare", Suceava

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopți de vară,
Gingășia din culori,
Foșnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcrămioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinți de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs de soare.

30/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Radiografia iubirii spirituale
pentru tine, Puiu (Lorin)
- de Ileana Nana Filip

Ai scris pentru mine peste 5 mii de poezii de dragoste
În ultimii 9 ani de iubire pură
N-ai căutat decât lumina sufletului meu
Și deschiderea minții spre universuri înalte
Eu sunt lumina veșnică a versului
Și tu abătut în lipsurile vieții
În tumultul de energie stată,
Te înalți precum un pescăruș,
Deasupra valurilor și a mulțimii de idei.
Ești liniștea nopții și răsăritul de soare
Plin de idei și nostalgice vise
Iubitul meu, călător prin lume
Vino, să ne-ntâlnim la malul mării
Și să vorbim în tăcere, printre particule de nisip
Printre șezlonguri și mulțime.
Iubitul meu, la răsărit de soare,
Iubitul meu la răsărit de lună.
Să-mi faci colier din alge și din scoici brățară
Te voi convinge că exiști în fiecare răsărit,
În versul meu ești numai tu...
Acel bărbat superb, acea colosală personalitate
Acea minte fără bariere, acel suflet nobil și curat.
Te voi privi în zare, printre valurile reci...
Tu vei simți o lumină, ce te inundă și nu vrei să mai pleci.
Vei sta precum un copil la pieptul mamei sale
Până ce viața ne va despărți,
Până ce timpul va rescrie radiografia unei mari iubiri.

replică la poemul lui Lorin Cimponeriu, ,,Ce inimi deschise!"

30/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Ce inimi deschise!
(dedicat femeii prezente în inimă și minte, Nana Necșuțu)
- de Lorin Cimponeriu

Ce inimi deschise avem în dimineața aceasta!
Ce șlagăr în doi ne cuprinde!
Ce șlagăr frumos al iubirii e noaptea,
În ochiul tău plutește lumina din minte
Și cât de frumoasă ești ca dimineața
Și cât răsărit așteaptă apusul!
Mai bine zbor spre o altă eternitate a ochilor tăi
În valurile mării
Umplu de emoții pescărușii
Și e numai cuvânt, și e numai idee,
Ești afrodisiacă uneori,
Și pielea ta miroase a femeie
Respir prin verdele ochilor tăi, plini de culori
Să mor n-aș avea când...
De nu ai fi tu iubita mea, planeta albastră.

30/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Izvorul
- de Liviu Drăghici

Reflecțiile parcă mă duc în altă lume,
Curg cu frică spre necunoscut
Și chiar de întâlnesc obstacole
Ele vor continua să existe

Agitația sublimă îmi arde răbdarea
Pentru că observ cm în sus totul e lin
Dar în partea de jos nu se liniștește
Și totuși amândouă sunt din aceeași lume

O ferigă pare fericită, alta tristă,
Una își descoperă punctele negre,
Alta se înfățișează doar în veselie verde,
Dar toate sunt și trăiesc la fel

Noi ne întoarcem și reîntoarcem,
Ne privim și ne uităm,
Ne atingem și apoi ne împingem,
Ne etalăm și ne închidem
..
Trăim printre noi și ne amestecăm,
Ne asemănăm și ne deosebim,
Toți suntem pe filmul nostru,
Dar fiecare are scenariul său

Ne conglomerăm printre vicii și neajunsuri,
Ne numărăm banii mai mult decât paginile vieții,
Ne ducem înspre nenorocire și în final
Cădem pradă asupra propriei capcane vicioase.

30/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Valea crucii
- de Ion Răduț

O cruce stingheră
Într-o vale mică,
Arătând a jale
Semănând a frică.

Aici, nu demult,
A fost măcelul,
Unde la români
Li s-a făcut felul.

Fiind scoși din case
De la mic la mare
Și duși cu minciuna
Pe-o altă cărare.

Le-au arătat Prutul
Pe care să-l treacă,
Dar ei s-au supus
Neavând ce să facă.

Au fost așteptați
De ruși cu pistoale
Și-mpușcați pe rând
În această vale.

Zac acolo oseminte
Rămase în pustiu,
De care prea puțini
Ce s-a-ntâmplat știu.

Nimeni nu a scris
Și nu vor să spună
De crimele făcute
În vatra străbună.

30/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Rugăciunea zilei
- de Mircea Ursei Breznicescu

În această zi măreață,
Cu aer superb de viață,
Mă îndrept cu gândul meu
Către Bunul Dumnezeu,
Dumnezeul nostru sfânt,
Al celor de pe Pământ,
Tatălui mare, ceresc,
Permanent îi mulțumesc.
Preaslăvitul creator
Ne-a dat viață tuturor,
Pentru ziua ce-o trăiesc
Permanent îți mulțumesc.
Pentru ziua cea de mâine,
Pentru bucata de pâine,
Să mă ierte de păcate
Și să îmi dea sănătate,
Pentru apă, aur, soare,
Pentru vremea roditoare,
Pentru tot ce-mi va mai da,
Pentru tot ce-mi va ierta,
Doamne, fie voia Ta!

29/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Cartea (acrostih)
- de Constantin Iordache

Ani frumoși cu sănătate
Numai domnul a dăruit
Inimoasă fiind cât șapte

Dragostea și-a împlinit
Răsplătind cu fapte
Ăsta-i har nestăvilit
Gânduri ce-au cuprins în carte
Oferind cu bunătate
Iată carte după carte
Aură de creatoare
Ne oferă, nu ne lasă
Un gând bun, carte frumoasă.

29/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Sub pomul care-și poartă cerceii în ureche
- de Cristina Mariana Bălășoiu

în roua dimineții îmi spăl picioarele
în gura ierbii,
mă șterg cu prosopul amiezii,
florile câmpului îmi împletesc
cununa destinului,
crengile cireșului din grădină
mi se apleacă pline de rod,
buzele cărnoase ale fructelor
satisfac papilele gustative,
seara greierii cântă la ceas târziu,
adorm legănată de ecoul lor.

29/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
M-am întâlnit cu mine...
- de Sibiana Mirela Antoche

m-am întâlnit cu mine
în buzunarul necăptușit al zenitului
îi urcam treptele anevoioase
cu mâinile descălțate de ridul văzduhului
încremenit în Crivățul sălbatic

butonierele le scămoșasem
când m-am decis să le probez intimitatea
fluturându-le nasturii
pe tunica nepieptănată matinal

căutam infinitul în tunelul timpului
ca un șarpe de apă încolăcit pe-o salcie
boldindu-mi privirea în oglinda mătuită de aporie

la ,,Masa tăcerii" rămăsesem singură
despicând clipa cu linia orizontului
împletind din lumină lampadar pentru orbi
iar din cânepă, măști pentru ,,Cumințenia pământului"...

28/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Nopți îmbrăcate în mătase albă
- de Petre Gigea-Gorun

Nopți îmbrăcate în mătase albă
În sufletu-mi se-așează liniștit
Mi-e gândul somnambul și obosit
De nopțile ce s-au țesut în salbă.

Însingurat ca floarea cea de nalbă
Care în loc stingher a răsărit
Îmi pare că-n destin s-au contopit
A mele gânduri și cu noaptea albă.

Mă tot întreb de răsări-va soare
Aducător al timpului senin,
Cât va mai fi până atuncea, oare?

Aștept doar în durere sau suspin,
Speranța zilei tămăduitoare
Ce-alungă noaptea albă și-al meu chin.

28/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Atât de fragedă
(parodie după poezia ,,Atât de fragedă" de Mihai Eminescu)
- de Carmen Cristina Ștefănescu

Atât de fragedă, te-asemeni
Cu-n trunchi din cel mai vechi cireș!
Și ca un monstru între oameni,
Din calea vieții mele... Ieși!

Tu rupi, când calci, covorul moale,
Cu prea-umflatul tău picior
Și zdrăngănit aud, de oale
Când îmi vorbești asurzitor.

Din vina strâmtei tale rochii,
Ce se crăpa încetișor,
Ieșitu-ți-au acum și ochii;
Erai un elefant în zbor.

O, vis feroce de iubire,
Pădurii mumă din povești,
Când tu zâmbești, a ta zâmbire
Mi-arată cât de acră ești.

Și că în tăinuita noapte
Mă bagi în somnul cel de veci,
În timp ce ale tale șoapte
Fiori îmi dau, mai reci, mai reci...

De-acum renunț la cugetare,
Căci ochii nu-ți mai sunt fierbinți
Și-ntunecoasa renunțare
Umbrește falsele dorinți.

Iar când te duci, să știi, în fine,
Că nu mai țin de pasul tău;
Pierzându-te, e pentru mine
Salvarea sufletului meu!

Că te-am zărit, nu-i a mea vină
Și veșnic nu o să te iert,
Mă voi trezi iar la lumină;
Eu nu voi mai vorbi-n deșert!

Și n-o să te mai văd, Ivonă,
Icoana Verginei Marii
Mă apără de-a ta Coronă
De Viruși... Nu o să mai vii!

28/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezie
Stele și suflete
- de Constantina Dumitrescu

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
atâtea milioane de suflete există
se plimbă prin Univers
braț la braț, steaua și sufletul
cele mai rele suflete
nu stau împreună cu steaua lor
cele mai bune merg în infinit
ținându-se de mână, suflete și stele
având destine comune
este frumos cerul, este frumos să-l înțelegi
este frumos să-l asculți
când începe simfonia celestă
să răsune-n sufletele alese
cu privirea noaptea, pictez cerul
în culori multicolore
punând pe fiecare stea câte o dorință
ziua caut stelele cu privirea
mă îmbrățișez cu Soarele
și cu răsăritul divin ce curge-n
cascada timpului o dată cu viața,
atâta timp cât cerul este plin cu stele
pe Pământ picură viața
prin aer planează viitorul
Planeta mamă există
atâta timp cât stelele nu mor
ele vor străluci pe cer
și vor ține în brațe suflete
își dau mâna cu apele Terrei
unindu-se într-un glas,
voi, oameni, prea mult ați profitat de darul divin
și nu i-ați știut prețul
așa cm nu vă prețuiți între voi
uitați mereu că în spatele vostru
este cineva care v-a creat viața mai ușoară,
uitarea voastră aduce dezastre
când mușcați din mână ce v-a hrănit
mușcând mâna lui Dumnezeu
care v-a dat viață și hrană prin alte destine,
nu uitați că ați venit din pântec de mamă
care a primit un suflet de înger în ea
nu a primit un diavol!
planeta a rămas goală, așteptând pe îngerul Lumină
să se întoarcă la ea
când îngerul s-a transformat în întuneric
planeta moare o dată cu el...
Nu uitați, nu sunteți singuri cu regulile lumești
cele divine sunt mult mai importante
pentru viitorul Universului
atâta timp cât sunt milioane de stele pe cer
va exista Dumnezeu pentru Pământ
altfel își va crea alte Universuri!

28/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezie
Erai atâta de frumoasă!
- de Liliana Burac

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă, cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate,
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele oricât de aspre, era atâta mângâiere,
C-aveau puterea să topească pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire,
Ce ni se prelingea pe suflet, ca să ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai să faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai să mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!

27/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Poem neterminat
- de Rodica Constantinescu

Sunt ca o carte veche de cineva uitată
Pe un peron de gară, aproape de blestem,
Am fila-ngălbenită de vânturi sfâșiată
Și-ntre coperți palpită neterminat poem.

Nu înțeleg, iubite, ce demon te-a-nvrăjbit,
De ai plecat năvalnic, cu pas nimicitor,
Privirea n-ai întors, te-ai depărtat grăbit
Și mă întreb retoric, te simți învingător?!

Am vrut atinsă-n voie rescrisă cu iubire,
Visând extazul clipei cu ochii de fecioară,
Cuprinsă de dorință și zbor spre fericire,
Un basm trăit în doi, pe țărm de primăvară.

De-ai fi citit întregul cu inima deschisă,
Căci printre rânduri, simțirea îmi doresc,
Ai fi-ntâlnit fiorul și dragostea promisă,
Un foc arzând mereu pe rugul femeiesc.

Sunt doar o carte veche, cu fila-ngălbenită,
Iar timpu-și cerne iute uitarea peste mine,
Zadarnic chem iubirea și lupt să fiu ispită,
Tu n-ai să mă citești, căci nu există mâine.

27/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Suntem săraci
- de Livia Mătușa

Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultimele puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei printre noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
Dar toți suntem la fel în fața morții...
Ne ducem viața-n ură și-adormire...
Unde e oare marea fericire?!
Azi marile valori înmormântate
În scripta nopții, caută dreptate.
De-acum cu toți ne ducem viața-n moarte -
Tradiție, cultură, crez și arte.
Urcăm cu greu și trudă-a vieții scară,
Prostia-i șef în era spațială.
La scară mondială se întinde
Molima ce în lanțuri ne cuprinde.
Suntem săraci la cote alarmante,
Pădurile de foc sunt sufocate
Și apele vuiesc în neputință.
Suntem bolnavi în spirit și-n ființă.
Suntem săraci în cuget și-n simțiri,
Căci am uitat de marile iubiri,
De rugi și glie, de strămoși și port...
Mă tem că am uitat aproape tot.
În analfabetism ne ducem traiul
Ni-i peticit de englezisme graiul.
Puțini citesc... Și mai puțini învață,
Că nu e prea ușor să treci prin viață.
Ce stranii treceri! Doamne, ce declin!
Suntem sortiți, etern, să suferim?!

27/03/2021

Uniunea Artelor - Numărul 7

Poezii
Mi-e dor
- de Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de vară și mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu pășești prin nopțile amare
Și-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară și de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace și de infinit,
De pașii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroși,
De răsărit și de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoși,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Și de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...