Editura Școala Ardeleană

31/01/2025

30/01/2025

Suntem foarte bucuroși că prima carte publicată în noul an care ne intră în librărie e antologia de poezie a lui Ion Mureșan, POEME (Antologie de autor 1981-2023), Școala Ardeleană!

„De fapt, puterea Poeziei de a pune în legătură realități îndepărtate face vizibile niște linii de forță care organizează chiar Universul. Eu îmi amintesc experiența de la ora de fizică din clasele mici, când pilitura de fier, presărată pe o foaie de hârtie sub care se punea un magnet, se așeza de-a lungul liniilor de forță ale magnetului, desenându-le, făcându-le vizibile. La fel și Poezia. Așternută pe o foaie de hârtie, ea face vizibile liniile ascunse ale structurii Logosului, liniile care structurează Spiritul, scheletul Universului. Antoine Becquerel scria pe la începutul veacului trecut că dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. A avut chimistul viziunea armoniei universale. Eu, ca poet, îndrăznesc să mai fac un pas și zic: dacă miști ceva în cuvântul Pământ, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Căci așa cm toate părțile universului sunt legate unele de altele, la fel toate cuvintele sunt legate unele de altele. Astfel de forțe nu le poate face vizibile decât Poezia. Poezia doar poate face vizibil invizibilul din Invizibil și invizibilul din vizibil. De aceea afirm aci o altă definiție a Poeziei: Poezia e dovada incontestabilă a existenței lui Dumnezeu”. – Ion Mureșan

29/01/2025

Întâlnire cu Mircea Popa

📍 Miercuri, 5 februarie 2025, începând cu ora 18, vă invităm la 📚 Conferința „Din trecutul cultural al Țării Năsăudului” pe care Prof. univ. dr. Mircea Popa o va susține în Sala de Conferinţe „Ion Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”. Aceasta va fi urmată de 📙 lansarea volumului „Din 𝑡̦𝑎𝑟𝑎 lui Coșbuc și a lui Rebreanu. Cultură și literatură în ținutul grăniceresc” de Mircea Popa, un eveniment dedicat scriitorului la împlinirea vârstei de 86 de ani (29 ianuarie 1939, Lazuri de Beiuș, Bihor).

🔹 Prezintă: Horia Bădescu, Ioan Chirilă, Ion Cristofor, Ioan Pintea, Vasile G. Dâncu.
🔹 Amfitrion: Valentin Orga.
🔹 Organizatori: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj, Biblioteca Județeană „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, Primaria Comunei Parva, Editura Școala Ardeleană.

📚 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐚: Au venit la rând aceste incursiuni în cultura și literatura din Bistrița-Năsăud, întrucât de-a lungul timpului am scris despre mulți scriitori din acea arie geografică, ținut care se distinge prin faptul că a dat culturii naționale doi scriitori de o importanță covârșitoare: poetul George Coșbuc și prozatorul Liviu Rebreanu. Cele trei zone de care m-am ocupat, Blaj, Bihor și Năsăud, își datorează înf lorirea culturală faptului că acolo a existat un învățământ românesc în limba națională: din 1754, la Blaj, din 1828, la Beiuș, din 1863, la Năsăud. Aceste școli românești au fost adevărate creuzete de formare a intelighenției transilvănene, soldate în plan cultural și literar cu veritabile curente de renaștere națională, care au lăsat urme durabile în presă, învățământ, edituri, stimulate și de existența mai multor asociații culturale și literare, care au influențat scrisul în mod direct și eficace. Fie că vorbim de Asociațiunea Astra, fie că vorbim de lepturiștii orădeni, de Societatea „Petru Maior” de la Budapesta sau de „Virtus Romana Rediviva” de la Năsăud, toate acestea au creat cadrul firesc de afirmare și dezvoltare.

24/01/2025

24/01/2025

🇷🇴 Ziua UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE

: 📚 𝑺𝒄𝒓𝒊𝒆𝒓𝒊 𝒅𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝑪𝒖𝒛𝒂 𝑽𝒐𝒅𝒂̆ de 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮 𝐋𝐚𝐩𝐞𝐝𝐚𝐭𝐮.

Prezintă îngrijitorul ediției, Acad. prof. univ. dr. 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐨𝐥𝐨𝐯𝐚𝐧, directorul Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române.

📖 Proiect editorial apărut sub egida Academiei Române, Centrului de Studii Transilvane, Institutului de Istorie „George Barițiu”, Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Fundației „Transilvania Leaders” și Fundației „Lapedatu”.
🖼 Pe copertă: Mișu Popp, „Portretul lui Alexandru Ioan Cuza”, ulei pe pânză, Muzeul de Artă din Brașov.
Colecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș.

📚 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮 𝐋𝐚𝐩𝐞𝐝𝐚𝐭𝐮:
„Aceasta este, de altfel, însemnătatea, marea însemnătate a domniei lui Cuza Vodă în evoluția istorică a Statului român: tot ce s-a dobândit între 1859 și 1866, ca mari realizări politice și naționale, s-a dobândit și prin personalitatea Domnitorului. Țara a văzut-o și a înțeles-o și de aceea, încă în viață fiind, Cuza Vodă a intrat în domeniul legendei, iar după moartea sa, care a fost un adevărat doliu național, el a intrat pentru toate timpurile în istoria neamului, ca Domn al Unirii și al Marilor Reforme.”

📚 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐨𝐥𝐨𝐯𝐚𝐧:
„Demersul nostru restitutiv se dorește, pe de o parte, o readucere în actualitate a unor studii temeinice semnate de Alexandru Lapedatu, pe de altă parte, un omagiu pe care Transilvania îl aduce memoriei Domnului Unirii. Într-o lume în care predomină tendința de dezintegrare statală, de contestare a ordinii geopolitice existente, în care solidaritățile sunt fie distorsionate prin manipulare subtilă, fie înlocuite de individualisme mascate sub lozinca regionalismului și izolării, recursul la modelele unificatoare și coagulatoare de energii pozitive din trecutul nostru nu foarte îndepărtat poate constitui un refugiu potrivit pentru toți cei care mai cred în existența și valorile statului național. În acest context, abordarea de către un istoric ardelean precum Alexandru Lapedatu a atâtor teme de istorie a românilor din spațiul extracarpatic devine cu adevărat exemplară și demnă de a fi pilduitoare pentru nevoia de solidarizare din prezent și mai ales din viitor.”

📚 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐏𝐮𝐬̦𝐜𝐚𝐬̦:
„Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a crezut în idealul unității naționale a românilor și a acționat astfel încât acesta să devină proiectul realizabil al națiunii române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Unirea Principatelor Române (1859), sub sceptrul Domnului Cuza, a fost actul de voință și demnitate națională, care a avut un efect covârșitor asupra mișcării naționale a românilor din provinciile aflate sub stăpânire străină. De aceea, toți românii l-au considerat pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza drept un «Părinte fondator al României moderne», care a dat sens și direcție către obiectivul desăvârșirii unității naționale și statale românești. Astfel se explică și studiile istorice dedicate lui Cuza și Unirii Principatelor de către întemeietorul Institutului de Istorie Națională de la Universitatea din Cluj, profesorul Alexandru Lapedatu. Iar o recitire a acestora ar merita să aibă și rostul de a ne readuce respectul cuvenit pentru istoria noastră națională care, prin efortul liderilor patrioți, s-a sincronizat mereu cu istoria europeană și cea universală.”

📘 Link-ul cărții, în comentarii.

23/01/2025

🇷🇴 Celebrând UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
Întâlnire cu Acad. Mihai Bărbulescu

Conferință: 𝑫𝒂𝒄𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊
Lansare de carte: 𝑪𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑫𝒂𝒄𝒊𝒂 de 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮

Prezintă: Prof. univ. dr. Marius Bojiță, președintele Fundației Transilvania Leaders,
Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, Cluj-Napoca,
Dr. Coriolan Horațiu Opreanu, directorul Institutului de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
Dr. Sorin Cociș, cercetător principal la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană.

Amfitrion: Acad. Doru Pamfil, Președintele Filialei din Cluj–Napoca a Academiei Române.

Organizatori: Academia Română Filiala Cluj-Napoca, Institutul de Arheologie si Istoria Artei din Cluj-Napoca, Fundația
Transilvania Leaders, Editura Școala Ardeleană.

22/01/2025

🇷🇴 𝑪𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑫𝒂𝒄𝒊𝒂 de 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮. Ediție ilustrată. 📖 Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders, realizat cu sprijinul Banca Transilvania. 🖼 Pe copertă: Zeul Mithras sacrificând taurul, relief roman din Transilvania.

📍 Mâine, vă așteptăm cu drag să fiți alături de noi începând cu ora 12:00, atât online (aici pe facebook) cât și fizic, la 📑 𝐂𝐨𝐧𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝑫𝒂𝒄𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊 care va fi urmată de lansarea volumului 📘 𝑪𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑫𝒂𝒄𝒊𝒂. Manifestarea va avea loc în Sala de Conferințe a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii nr. 9).

📚 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮: Într-un timp relativ scurt, Imperiul Roman și-a săvârșit opera la nordul Dunării. Câtă vreme a existat ca provincie romană, viața din Dacia nu a fost împietrită, fiind integrată într-o necurmată mișcare, ca a norilor ori ca unduirea continuă a valurilor. Romanii au venit cu stilul lor de viață, cu legile, cu sistemul economic și social din pragul secolului al II-lea. Dar lumea romană a evoluat, și Dacia odată cu ea. În vremurile când cucereau Dacia, romanii încă mai credeau în expansiune. Amintirea secolului de aur al lui Augustus era încă vie. Cine s-ar fi gândit că, peste o sută de ani, toți oamenii liberi din Imperiu vor deveni „romani”? Cine s-ar fi gândit că, peste mai puțin de o sută de ani, împărații vor fi africani, traci ori arabi? Dacia s-a lăsat cuprinsă de „copleșitoarea” lume romană. Încadrarea în Imperiul Roman a fost, la începuturile sale, un proces dur, prin pierderea civilizației și identității anterioare, semnificative fiind dispariția limbii și a religiei daco-getice, căci orice acțiune de „globalizare” se face cu pierderi și transformări de identitate. Inutilitatea întrebării „Cum ar fi fost altfel?” este dovedită de faptul că nici dacii ziși „liberi”, cei necuprinși în Imperiul Roman, n-au reușit să-și păstreze identitatea, aceștia fuzionând cu alte populații și dispărând din istorie prin secolul al IV-lea. În noile condiții istorice, autohtonii din provincia Dacia se amestecă și ei cu alte populații și, astfel, „se romanizează”. Primind beneficiile civilizației lumii romane și contribuind, la rândul său, la îmbogățirea acesteia cu posibilitățile sale umane și materiale, Dacia a devenit parte a „celui mai minunat tărâm al umanității cunoscut până în acea vreme”. (Pierre Grimal)

📚 Pentru dacii tineri, înrolarea în armata romană însemna drumul către o condiție socială și economică mai bună, căci, la sfârșitul stagiului militar, deveneau cetățeni atât ei, cât și urmașii lor. Adevărata școală a dacilor era armata. Acolo învățau ori își perfecționau latina, iar cei care nu știuseră carte până atunci deprindeau să scrie și să citească. Constatau că lumea este mai mare decât plaiul natal, vedeau teritorii îndepărtate din Europa ori din Asia și veneau în contact cu neamuri diferite. Se obișnuiau cu alt regim alimentar și de igienă corporală. Consumau ulei de măsline, iar spălatul în râu era înlocuit cu îmbăierea la terme. Își descopereau mai bine trupul și felul cm trebuie îngrijit. Vedeau case solid construite, animale domestice și soiuri de plante mai productive, deprindeau meserii și descopereau procedee tehnologice noi. Aflau și prețuiau valoarea banilor. Se supuneau regulilor și disciplinei militare, învățau ce înseamnă rigoarea și frumusețea camaraderiei, se conformau legilor statului și normelor de comportament în societate. Li se inocula ideea că fac parte dintr-un corp social bine definit, important și respectat (ori temut) de populație, care asigura faimoasa „pax romana”. Ce școală mai bună pentru a deveni roman ar fi putut exista decât sfertul de secol petrecut într-un mediu cu totul diferit de rudimentara lume rurală din care proveneau?!

📑 Mihai Bărbulescu (n. 1947, Oradea) este membru titular al Academiei Române (2021). Arheolog și istoric al Antichității, a fost cercetător științific la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca al Academiei Române (din 1970), Profesor universitar la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1992-2020), decanul Facultății de Istorie și Filosofie (1996-2000), Președintele Comisiei Naționale de Arheologie (2004-2008), Director la Accademia di Romania din Roma (2008-2016).
🔷 Pentru activitatea sa științifică deosebită, a primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2003), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității de Vest din Timișoara (2006) și al Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș (2011), Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1987), Premiul „Emil Condurachi” al Ministerului Culturii şi Cultelor (2004), Premiul „Annasilao per la ricerca” (Reggio Calabria, 2009).
🔷 Domeniile sale de cercetare sunt istoria şi arheologia Daciei romane, spiritualitatea antică (religie, arte plastice), istoria şi arheologia militară, epigrafia. A efectuat, de asemenea, cercetări arheologice în castrul legionar şi orașul roman Potaissa (1971-2014).
🔷 A scris mai multe cărți: „Interferențe spirituale” în Dacia romană (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; ediția a II-a, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003); „Din istoria militară a Daciei romane. Legiunea V Macedonica şi castrul de la Potaissa” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987); „Potaissa. Studiu monografic” (Turda, 1994); „Das Legionslager von Potaissa. Castrul legionar de la Potaissa” (Zalău, 1997); „Mormântul princiar germanic de la Turda. Das germanische Fürstengrab von Turda” (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2008); „Signum originis. Religie, artă şi societate în Dacia romană” (Editura Academiei Române, București, 2009); „Inscripțiile din castrul legionar de la Potaissa. The Inscriptions of the Legionary Fortress at Potaissa” (Editura Academiei Române, București, 2012); „Arta romană la Potaissa” (Editura Academiei Române, București, 2015); „Arheologia azi, în România” (Editura IDEA Design & Print, Cluj-Napoca, 2016); „Potaissa. L’Arte romana in una città della Dacia” (L’Erma di Bretschneider, Roma, 2016); „Bălți. 1818-1944” (Editura Academiei Române, București, 2017); „Și s-a dansat lambada. O mărturie despre Decembrie ’89 la Cluj” (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019); „Istoria arheologiei în România” (Editura Academiei Române, București, 2022).
🔷A colaborat, în calitate de coautor, la realizarea altor cărți: „Lexicon Iconographicum Mythologiae Classicae”, vol. V, VI, VIII și „Suppl.” (Artemis Verlag, Zürich-München-Düsseldorf, 1990, 1992, 1997, 2009); „Istoria României” (Editura Enciclopedică, București, 1998 și edițiile succesive); „Istoria Românilor”, vol. II. „Daco-romani, romanici, alogeni” (Editura Enciclopedică, București, 2001; ediția a II-a, 2010); „Künstlerlexikon der Antike”, vol. I (K.G. Saur Verlag, München-Leipzig, 2001); „Istoria Transilvaniei”, vol. I (Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2003; ed. engleză, 2005); „Funeraria Dacoromana. Arheologia funerară a Daciei romane” (Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003); „Thesaurus Cultus et Rituum Antiquorum”, vol. I (Getty Publications, Los Angeles, 2004); „Atlas-Dicţionar al Daciei Romane” (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2005); „Accademia di Romania din Roma. 1922-2012” (Roma, 2012; ed. italiană, 2013); „Istoria Românilor”, vol. I (Editura Academiei Române, București, 2018); „Arta din România din preistorie în contemporaneitate”, vol. I (Editura Academiei Române – Editura Mega, București – Cluj-Napoca, 2018); „Termele din castrul legionar de la Potaissa” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2019); „Principia din castrul legionar de la Potaissa” (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2020); „Tabula Imperii Romani – Forma Orbis Romani. Dacia” (Editura Academiei Române, București, 2021).

📙 Cuvânt-înainte
🔸 Această carte nu e o „istorie a Daciei romane”, căci anumite aspecte – viață politică, evenimente militare, organizare administrativă și altele – au fost deliberat abia schițate. E o istorie a „civilizației romane în Dacia”, fiindcă aceasta – implantată și dezvoltată în răstimpul în care Dacia a făcut parte din Imperiul Roman – s-a regăsit, într-o formă ori alta, în istoria secolelor următoare. Nu e o „istorie a vieții cotidiene”, chiar dacă-i atinge unele aspecte, căci golurile din sursele de informare pentru Dacia ar fi creat tentația de a le umple cu analogii din alte spații ale Imperiului Roman, o sarabandă din care cu greu se poate ieși și unde situații și fapte presupuse le-ar întrece pe cele dovedite.
🔸 Izvoarele literare, arheologice, epigrafice, numismatice, geografice și altele care privesc Dacia au fost puse laolaltă pentru a înfățișa cât mai veridic civilizația romană provincială, „așa cm a fost” și „atât cât a fost”, cm rezultă din această documentație. Firește, referirile necesare la ceea ce se întâmpla atunci în Imperiul Roman, la civilizația romană în general, n-au fost neglijate.
🔸 Această carte urmează strădaniilor de un veac și jumătate ale istoricilor, arheologilor, epigrafiștilor, comentatorilor izvoarelor literare, numismaților, lingviștilor din România și din alte țări, ale generației profesorilor profesorilor mei, ale profesorilor mei, ale generației mele și ale generației care a început deja să ne ia locul.
Cluj-Napoca, noiembrie 2018 – august 2021; martie 2023 (Mihai Bărbulescu)

📘 Link-ul cărții, în comentarii.

22/01/2025

Întâlnire cu Acad. Mihai Bărbulescu

📣 Evenimentul poate fi vizionat live pe pagina noastră de facebook.

Sub semnul celebrării 🇷🇴 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞 vă invităm la 📑 𝐂𝐨𝐧𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝑫𝒂𝒄𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊 care va fi urmată de lansarea volumului 📘 𝑪𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑫𝒂𝒄𝒊𝒂 de 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮. Manifestările vor avea loc 📍 mâine, 23 ianuarie 2025, începând cu ora 12:00, în Sala de Conferințe a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii nr. 9).

Prezintă: 🔷 Prof. univ. dr. Marius Bojiță, președintele Fundației Transilvania Leaders,
🔷 Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Dr. Coriolan Horațiu Opreanu, directorul Institutului de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Dr. Sorin Cociș, cercetător principal la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană.

Amfitrion: 🔷 Acad. Doru Pamfil, Președintele Filialei din Cluj–Napoca a Academiei Române.

Organizatori: Academia Română Filiala Cluj-Napoca, Institutul de Arheologie si Istoria Artei din Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders, Editura Școala Ardeleană.

Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders, realizat cu sprijinul Banca Transilvania.
Pe copertă: Zeul Mithras sacrificând taurul, relief roman din Transilvania

📚 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮: Într-un timp relativ scurt, Imperiul Roman și-a săvârșit opera la nordul Dunării. Câtă vreme a existat ca provincie romană, viața din Dacia nu a fost împietrită, fiind integrată într-o necurmată mișcare, ca a norilor ori ca unduirea continuă a valurilor. Romanii au venit cu stilul lor de viață, cu legile, cu sistemul economic și social din pragul secolului al II-lea. Dar lumea romană a evoluat, și Dacia odată cu ea. În vremurile când cucereau Dacia, romanii încă mai credeau în expansiune. Amintirea secolului de aur al lui Augustus era încă vie. Cine s-ar fi gândit că, peste o sută de ani, toți oamenii liberi din Imperiu vor deveni „romani”? Cine s-ar fi gândit că, peste mai puțin de o sută de ani, împărații vor fi africani, traci ori arabi? Dacia s-a lăsat cuprinsă de „copleșitoarea” lume romană. Încadrarea în Imperiul Roman a fost, la începuturile sale, un proces dur, prin pierderea civilizației și identității anterioare, semnificative fiind dispariția limbii și a religiei daco-getice, căci orice acțiune de „globalizare” se face cu pierderi și transformări de identitate. Inutilitatea întrebării „Cum ar fi fost altfel?” este dovedită de faptul că nici dacii ziși „liberi”, cei necuprinși în Imperiul Roman, n-au reușit să-și păstreze identitatea, aceștia fuzionând cu alte populații și dispărând din istorie prin secolul al IV-lea. În noile condiții istorice, autohtonii din provincia Dacia se amestecă și ei cu alte populații și, astfel, „se romanizează”. Primind beneficiile civilizației lumii romane și contribuind, la rândul său, la îmbogățirea acesteia cu posibilitățile sale umane și materiale, Dacia a devenit parte a „celui mai minunat tărâm al umanității cunoscut până în acea vreme”. (Pierre Grimal)

📘 Link-ul cărții, în comentarii.

21/01/2025

Întâlnire cu Acad. Mihai Bărbulescu

Sub semnul celebrării 🇷🇴 𝐔𝐧𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞 vă invităm la 📑 𝐂𝐨𝐧𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧𝐭̦𝐚 𝑫𝒂𝒄𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒊, 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊 care va fi urmată de lansarea volumului 📘 𝑪𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒂̆ 𝒊̂𝒏 𝑫𝒂𝒄𝒊𝒂 de 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮. Evenimentele vor avea loc 📍 joi, 23 ianuarie 2025, începând cu ora 12:00, în Sala de Conferințe a Academiei Române Filiala Cluj-Napoca (Str. Republicii nr. 9).

Prezintă: 🔷 Prof. univ. dr. Marius Bojiță, președintele Fundației Transilvania Leaders,
🔷 Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, membru corespondent al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Dr. Coriolan Horațiu Opreanu, directorul Institutului de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Dr. Sorin Cociș, cercetător principal la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca,
🔷 Vasile G. Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană.

Amfitrion: 🔷 Acad. Doru Pamfil, Președintele Filialei din Cluj–Napoca a Academiei Române.

Organizatori: Academia Română Filiala Cluj-Napoca, Institutul de Arheologie si Istoria Artei din Cluj-Napoca, Fundația Transilvania Leaders, Editura Școala Ardeleană.

Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders, realizat cu sprijinul Banca Transilvania.
Pe copertă: Zeul Mithras sacrificând taurul, relief roman din Transilvania

📚 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐁𝐚̆𝐫𝐛𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮: Într-un timp relativ scurt, Imperiul Roman și-a săvârșit opera la nordul Dunării. Câtă vreme a existat ca provincie romană, viața din Dacia nu a fost împietrită, fiind integrată într-o necurmată mișcare, ca a norilor ori ca unduirea continuă a valurilor. Romanii au venit cu stilul lor de viață, cu legile, cu sistemul economic și social din pragul secolului al II-lea. Dar lumea romană a evoluat, și Dacia odată cu ea. În vremurile când cucereau Dacia, romanii încă mai credeau în expansiune. Amintirea secolului de aur al lui Augustus era încă vie. Cine s-ar fi gândit că, peste o sută de ani, toți oamenii liberi din Imperiu vor deveni „romani”? Cine s-ar fi gândit că, peste mai puțin de o sută de ani, împărații vor fi africani, traci ori arabi? Dacia s-a lăsat cuprinsă de „copleșitoarea” lume romană. Încadrarea în Imperiul Roman a fost, la începuturile sale, un proces dur, prin pierderea civilizației și identității anterioare, semnificative fiind dispariția limbii și a religiei daco-getice, căci orice acțiune de „globalizare” se face cu pierderi și transformări de identitate. Inutilitatea întrebării „Cum ar fi fost altfel?” este dovedită de faptul că nici dacii ziși „liberi”, cei necuprinși în Imperiul Roman, n-au reușit să-și păstreze identitatea, aceștia fuzionând cu alte populații și dispărând din istorie prin secolul al IV-lea. În noile condiții istorice, autohtonii din provincia Dacia se amestecă și ei cu alte populații și, astfel, „se romanizează”. Primind beneficiile civilizației lumii romane și contribuind, la rândul său, la îmbogățirea acesteia cu posibilitățile sale umane și materiale, Dacia a devenit parte a „celui mai minunat tărâm al umanității cunoscut până în acea vreme”. (Pierre Grimal)

📘 Link-ul cărții, în comentarii.

15/01/2025

📜 EMINESCU 175
📗 Audiobook 𝐄𝐌𝐈𝐍𝐄𝐒𝐂𝐔, 𝑺𝑪𝑹𝑰𝑺𝑶𝑹𝑰𝑳𝑬 în lectura lui 𝐃𝐎𝐑𝐄𝐋 𝐕𝐈𝐒̦𝐀𝐍. Colecția Panteon românesc (ediții de patrimoniu) este coordonată de Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop. Proiect editorial apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders. Partener: Radio România Cluj. Pe copertă: Statuia în bronz (1976) dedicată lui Mihai Eminescu, Poetul Național al românilor, realizată de sculptorul Ovidiu Maitec și amplasată în fața Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

📖 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐄𝐦𝐢𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮:
„Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.”

📖 𝐋𝐮𝐜𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐥𝐚𝐠𝐚:
„În orice mare cultură pietrele de hotar sunt poeții și filosofii.
Există o Idee Eminescu, iar aceasta s-a zămislit sub zodii românești. Ea poate fi lesne dezghiocată de aparențele derutante, și nu mai puțin lesne ea poate fi periată de cenușa unor vulcani de aiurea ce i-a căzut pe umeri. Eminescu, din moment ce a izbutit să-și realizeze într-o seamă de bucăți poetice substanța proprie, urmează să fie judecat în primul rând după aceste bucăți, nu după acelea unde el nu e el. Există o Idee Eminescu; ea s-a împlinit când i-a bătut ceasul, întâi fiindcă omul care o purta s-a născut așa ca substanță și aptitudini, și al doilea fiindcă înflorirea a fost prielnic ocrotită de acea atmosferă educativă a culturii în a cărei școală omul și-a făcut ucenicia.”

📑 Această „ediție de patrimoniu” (publicată atât în format clasic, tipărit, pentru iubitorii și colecționarii de cărți rare și prețioase, însoțit de „cartea sonoră, audiobook”, cât și în format electronic, „ebook”, pentru cititorii moderni obișnuiți cu „device”-urile) deschide Colecția „Panteon românesc” a Editurii Școala Ardeleană, inaugurată pe 15 ianuarie 2024, de Ziua Culturii Naționale, la 174 de ani de la nașterea Poetului Național și la 141 de ani (și câteva clipe...) de la apariția, în 21 decembrie 1883, la Editura Socec, prin grija lui Titu Maiorescu, a primei cărți de poezii a lui Mihai Eminescu.
Voce emblematică și inconfundabilă a teatrului clasic și radiofonic, actorul Dorel Vișan a susținut zeci de recitaluri memorabile din poezia românească, în special din lirica eminesciană. Chintesență a impresionantei sale cariere artistice de peste jumătate de secol în promovarea valorilor autentice, „cartea vorbită (audiobook)” care însoțește această „ediție bibliofilă” reflectă, cu sensibilitate și autenticitate a simțirii, frumusețea ideilor și desăvârșita expresie artistică a celor cinci „Scrisori” ale lui Mihai Eminescu.
Pentru realizarea acestui volum bibliofil omagial, au fost consultate următoarele ediții Eminescu: Mihai Eminescu, „Opere”, vol. I („Poezii tipărite în timpul vieții”), reproducere după ediția critică îngrijită de Perpessicius, cu 50 de reproduceri după manuscrise (Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1939), republicată, sub îngrijirea lui I. Oprișan, de Editura Vestala/Editura Alutus-D, București, 1973; Eminescu, „Poezii”, ediția a III-a îngrijită de Perpessicius, Editura pentru Literatură, București, 1963; Eminescu, „Opere alese”, vol. I, ediția a II-a îngrijită și prefațată de Perpessicius, Colecția „Scriitori români”, Editura Minerva, București, 1973; „Eminescu” editat și comentat de Petru Creția, volum realizat în cadrul planului de cercetare al Centrului Național de Studii „Mihai Eminescu” din Ipotești, Editura Humanitas, București, 1994; Eminescu, „Scrisori”, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de D. Murărașu, Editura Albatros, București, 1972. (ALINA HUCAI, VASILE GEORGE DÂNCU)

Cuprins
Scrisoarea I – 0:13
Scrisoarea II – 14:14
Scrisoarea III – 21:51
Scrisoarea IV – 44:51
Scrisoarea V – 59:42

📘 Link-ul cărții, în comentarii.

15/01/2025

📜 EMINESCU 175
Şcoala Ardeleană de Eminescologie: 📙 𝑬𝒎𝒊𝒏𝒆𝒔𝒄𝒖 𝒊̂𝒏 𝒎𝒆𝒎𝒐𝒓𝒊𝒂 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍𝒖𝒊 de 𝐒𝐚̆𝐥𝐮𝐜 𝐇𝐨𝐫𝐯𝐚𝐭 și📙 𝑬𝒎𝒊𝒏𝒆𝒔𝒄𝒖. 𝑻𝒓𝒆𝒑𝒕𝒆 𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆𝒗𝒆𝒏𝒊𝒓𝒊𝒊 de 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐚.

🔸 Despre „Eminescu în memoria timpului”:
📚 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐄𝐦𝐢𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮:
Ideile nu au viață decât acolo unde oamenii sunt gata să moară pentru dânsele; acolo, însă, unde oamenii pot cuteza să grăiască public ori să scrie fără a fi pătrunși de ceea ce zic, acolo oamenii trăiesc și ideile mor.

📚 𝐒𝐚̆𝐥𝐮𝐜 𝐇𝐨𝐫𝐯𝐚𝐭:
„Din dorința de a-l apropia pe Mihai Eminescu de cititorul de astăzi și de cei ce vor urma, de a înlesni drumul spre o mai bună cunoaștere și înțelegere a vieții și operei sale, a modului în care a fost cunoscut și receptat de contemporanii săi și de posteritate și, mai ales, de a sublinia încercările, mai vechi și mai noi, de a-l îndepărta de cititorii săi, ne-am propus o rescriere a biografiei sale. De data aceasta, într-o formulă aparte. În locul unei biografii romanțate de tipul multora dintre cele care s-au scris până acum, sub forma unor evocări, memorii, întâmplări din viața poetului, în care s-a urmărit mai ales partea emoțională, nu de puține ori, pline de înflorituri, mitizări sau denigrări, în demersul nostru, ne-am propus și am urmărit viața și activitatea lui Eminescu de-a lungul timpului, etapă cu etapă, prezentându-le așa cm s-au desfășurat, pornind de la date reale extrase din documente și consemnări reținute de istoria literară. Un Eminescu așa cm a fost și cm a rămas în memoria timpului.”

Pe copertă: Bustul lui Mihai Eminescu realizat de Ioan Marchiș (Baia Mare, 2000). Cuvânt-înainte de Ștefan Vișovan.

🔸 Despre „Eminescu. Trepte ale devenirii”:
📚 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐄𝐦𝐢𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮:
„Ideea unității morale a națiunei noastre e ceea ce ne-a-nsuflețit ca să luăm inițiativa unei serbări în care inima va fi una a priori; în care cugetele se vor unifica – cugetele, doamne a lucrărilor, astfel încât pe viitor lucrările noastre toate să aibă una și aceeași țintă, astfel că Unificarea direcțiunei noastre spirituale să urzească de pe-acum unitatea destinelor noastre. Să facem ca o cugetare, una singură, să treacă prin toate faptele, să pătrundă toată viața noastră națională. Să fim conștiuți de situațiunea noastră față cu lumea, de datoriile cătră ea și cătră noi înșine. În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi.”

📚 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐚:
„Poporul român trăiește de multă vreme 𝑐𝑢 Eminescu și 𝑝𝑟𝑖𝑛 Eminescu.
Poetul nepereche își etalează filă cu filă mersul istovitor al unui suiș demiurgic, de pe urma căruia «icoana stelei ce-a murit» ni se pare tot mai limpede și mai vie, într-o vibrație pulsatilă care îndeamnă la reculegere și la dreaptă cinstire. Pururi tânăr, înveșmântat în mantia sa de Hyperion astral, Eminescu rămâne unul dintre zeii nemuritori ai poeziei fără vârstă dintot­deauna, atingând cu aripile sale stelare Eternitatea.”

Pe copertă: Statuia lui Eminescu la Mănăstirea Putna, de Oscar Han.

📘 Link-urile cărților, în comentarii.