http://www.revista-apostrof.ro/

Revista Apostrof, Cluj-Napoca (2025)

06/02/2025

GELLU DORIAN, ATENANSA
Fragment din romanul Rezervaţia, în lucru

Dionisie dormi în acea noapte ca un prunc, aproape fără vise. Însă spre zori, întorcîndu-se cu faţa în sus, alături de el dormind despuiată Elvira, un vis îl adînci într-un somn ca de pe lumea cealaltă, în care îl urma, pe cărarea ce cobora de la mormîntul familiei, pe stăînul locului în drumul spre atenansă, în care nu intrase pînă atunci. Acesta îi depăna povestea durerii lui, de care nu va scăpa pînă la moarte:

– Aşa s-a dus scumpa mea soţie, dulcea şi necăjita de ea. Acum, cînd mă gîndesc la ea, aşa cm am văzut-o prima dată în casa tatălui ei de la Găvana Donţului şi cm a ajuns să-şi dea sufletul în casa viselor ei, supărată pe lume, pe mine, dar şi pe Dumnezeu, care i-a luat patru fii şi două fete, toţi ca nişte flori, o văd ca pe o fiinţă care ar fi meritat să trăiască aşa cm am dorit în visele mele să fie. Dar cm să poţi trăi aşa, ca în vis, într-o lume ca aceea?

Vă invităm să continuați lectura pe site, link în primul comentariu.

03/02/2025

Emil Hurezeanu, Am văzut cometa…

Alocuţiunea E.S. Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Republica Austria, cu ocazia celebrării Zilei Naţionale a României

Vă invităm să citiţi alocuţiunea pe site, link în primul comentariu.

03/02/2025

Omagiu „Pleiadei“, a 475 de ani de la manifestul pentru apărarea limbii franceze

Joachim du Bellay, Poeme
Traducere de Ioan-Aurel Pop

Joachim du Bellay (circa 1522-1560) a fost poet şi critic literar francez, întemeietor, alături de Pierre de Ronsard, al grupării poetice renascentiste La Pléiade şi autorul programului acesteia. S-a născut în Anjou, într-o familie ilustră de nobili, dar rămas orfan de ambii părinţi la mai puţin de 10 ani. A studiat la Universitatea din Poitiers şi la Colegiul Coqueret din Paris. Nu se cunosc multe date despre viaţa lui. În lucrarea „Apărarea şi preamărirea limbii franceze“ (Défence et illustration de la langue française), apărută în 1549, care a devenit programul mişcării La Pléiade, Du Bellay pledează pentru acceptarea unei forme-model pentru limba franceză (pornind de la nucleul din Île de France), menită să devină limbă literară naţională.

Vă invităm să citiţi articolul în întregime, link în primul comentariu.

02/02/2025

Ioan Cristescu, Marian Papahagi, de neînlocuit

Apariţia, la finele anului 2024, a volumului Marian Papahagi. Scrieri I, ce conţine reeditarea primelor trei cărţi apărute în anii ’80 ai secolului trecut: Exerciţii de lectură. Eros şi Utopie. Critica de atelier, mi-a dat prilejul rememorării unor coincidenţe personale. Este o serie de autor gândită în patru volume, după cm am aflat de la coordonatori, nu neapărat o ediţie critică, însă importanţa e dată de readucerea în atenţia cititorilor interesaţi a unor texte valoroase nu doar pentru stilul critic şi interpretările erudite date de universitarul clujean operelor selectate din literatura română şi italiană cu precădere, ci, mai ales, pentru argumentele introductive, intitulate pretext, dizertaţii de teorie şi istorie ale criticii literare, despre rolul, metodele şi rostul acestora.

Vă invităm să citiți textul în întregime pe site, link în primul comentariu.

02/02/2025

Ion Mureșan, POEME DE TINEREŢE

Poemele acestea au fost scrise în perioada 1970-1973, deci în liceu. Le-am crezut pierdute. Dar un prieten, arhitectul Alexandru Simon, le-a ţinut în memoria sa până astăzi. Desigur, poetul îi mulţumeşte. (I.M.)

Prolog

Năpârlesc noaptea în spaţii planetele
Trupul poetului e acoperit cu solzi
Daca cineva l-ar ucide
Blazon de păsări i-ar găsi sub stern.

Când se face frig
Poetul îşi scoate coastele
Una cate una
Şi le pune pe foc.

Vă invităm să citiți și alte poeme pe site, link în primul comentariu.

01/02/2025

Doamna Marina Constantinescu a participat în toamna anului trecut la cea de-a XIII-a ediţie a festivalului Întâlnirile Internaţionale de la Cluj, organizat de Teatrul Naţional „Lucian Blaga“, prilej cu care ne-a acordat acest interviu, realizat cu sprijinul generos al Băcăniilor Bolloga din Cluj-Napoca.

Vă invităm să citiți dialogul pe site, link în primul comentariu.

01/02/2025

LA ANIVERSARĂ Ileana Mălăncioiu

Marta Petreu

Poezia Ilenei Mălăncioiu are drept conţinut lumea abisal-insondabilă a arhetipurilor, pe care, conştient sau inconştient/intuitiv, o vede şi o trăieşte drept temei a tot ceea ce există. De aceea şi face atît de firesc trecerea din cotidian în scenariul mitic-arhetipal. În cosmosul poetic pe care l-a creat, arhetipurile arhaic-universale şi cele creştine apar structural sudate, aşa cm sudate sînt viaţa şi moartea. Felul firesc în care ţîşnesc arhetipurile în poemele Ilenei Mălăncioiu mă face să bănuiesc că ele nu sînt de origine livrescă şi că autoarea nu le-a acumulat prin învăţare pentru ca apoi să le monteze, pietre preţioase, în poezii, ci, dimpotrivă, îi aparţin ei în mod natural, fiind chiar conţinutul inconştientului ei colectiv, a acelei părţi din inconştientul colectiv care se află în adîncurile psihismului său şi pe care ea, prin versuri, îl lasă să „vorbească“, să se reveleze. În acest sens, nu mi se pare întîmplător că Eugen Negrici, în foarte atentul studiu despre poezia Ilenei Mălăncioiu, menţiona ca mecanism poetic „visul“ şi „transa“ (pe care psihanaliştii le-au considerat „calea regală“ spre inconştient). Cred că poezia Ilenei Mălăncioiu este un cosmos coerent şi universal, de o superlativă valoare estetică şi umană.

Linia vieţii
Ileana Mălăncioiu

Cînd am văzut desenul perfect de pe fluture
Şi culoarea catifelată a aripei străvezii
Am înţeles că nu peste mult
Zborul lui liber nu va mai fi.

I-am întins mîna stîngă să se aşeze
Şi am simţit numai un trup firav,
Aş fi putut să-i fac mormînt în palmă
Dar fluturele nu era bolnav.

Îşi terminase zborul, atîta tot,
Şi era moale şi fragil,
Mă temeam să nu-şi lase de bună voie aripele
Şi să se tîrască umil

Pe linia frîntă la jumătate
Şi poate puţin prea scurtă,
Să nu se împietrească aşa,
Cu muntele Venus în burtă.

Cînd deodată, linia vieţii mele
A-nceput să bată din cele două aripi perfecte.
Puţin mai mari decît au fost la-nceput
Şi puţin mai drepte.

01/02/2025

Dosar Corespondenţă Coşbuc (II)

Corpusul epistolar George Coşbuc este impresionant. De-a lungul anilor, el a fost risipit – mai mult fragmentar – în publicaţii literare/culturale, în volume dedicate vieţii şi operei poetului. Cea mai mare parte din corespondenţa Coşbuc se află la Biblioteca Academiei Române şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti. Sunt scrisori trimise şi primite, multe dintre ele puţin cunoscute, altele de-a dreptul inedite. O parte importantă dintre acestea sunt scrisori de familie.

În anul 2019, am iniţiat, sub egida Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc“ Bistriţa-Năsăud, un proiect patrimonial dedicat recuperării şi tipăririi corespondenţei Coşbuc. S-a recuperat tot ceea ce s-a putut recupera. Pe lângă scrisorile provenite de la cele două instituţii, Biblioteca Academiei Române şi Muzeul Literaturii Române, am îmbogăţit fondul epistolar Coşbuc cu scrisori de la Biblioteca Judeţeană „Astra“ Sibiu, Arhivele Naţionale – Filiala Cluj – şi (spre surprinderea şi bucuria noastră!) cu câteva epistole şi o carte poştală din colecţia personală a doamnei Adina Parasca, care trăieşte la Viena, descendentă din neamul coşbucienilor.

În momentul de faţă, corpusul epistolar „George Coşbuc. Corespondenţa“ (484 de scrisori & facsimile) este finalizat şi pregătit pentru tipar, într-o ediţie îngrijită de Ioan Pintea şi Laura Goia. Este pentru prima dată când corespondenţa Coşbuc este adunată, transcrisă şi adnotată.

(Ioan Pintea)

Vă invităm să citiți dosarul Cășbuc pe site, link în primul comentariu.

22/12/2024

DOSAR Ramón María del Valle-Inclán

Luminile boemei (Traducere şi note de Mariana Vartic)

Reprezentant extravagant al generaţiei spaniole de la 1898, Ramón María del Valle-Inclán (1866-1936) e considerat de Vargas Llosa unul din „cei patru prozatori magnifici“ alături de Alfonso Reyes, Alejo Carpentier şi Camilo José Cela. Dar, totodată, Valle-Inclán este cel mai original dramaturg spaniol al secolului 20, inovator al teatrului european prin inventarea unei forme dramatice accentuat groteşti, tragi-comică, pe care a botezat-o esperpento (cuvântul comun înseamnă, de altfel, „sperietoare“, „pocitanie“). Poetica succintă a esperpento-ului se află în scena a 12-a a piesei-artă poetică Luminile boemei (publicată în 1920, revăzută în 1924). Enunţul ei îl face poetul boem Max Estrella, care, în ultima lui noapte de viaţă – însoţit de parazitul său Don Latino – rătăceşte pe străzile Madridului. Atmosfera nocturnă a întregii piese ne aduce în minte tablourile lui Goya, după cm multe dintre replicile dintre Max Estrella şi Don Latino le anunţă deja pe acelea dintre Vladimir şi Estragon din În Aşteptând-ul pe Godot. Orb, cu capul său „cu un pronunţat aer clasico-arhaic, semănând cu al unui Hermes“ şi cu „barba înspicată revărsată pe piept“, Max Estrella ni-l evocă pe de-o parte pe Valle-Inclán însuşi, pe de alta, chiar pe zeul care este o călăuză a morţilor. (M.V.)

Vă invităm să citiți dosarul în întregime, link în primul comentariu.

22/12/2024

ION VARTIC, ESPERPENTO GLOBAL

Conform dicţionarelor, substantivul spaniol esperpento înseamnă „sluţenie, hidoşenie, pocitanie, pocitură“, adică, rezumativ, „caricatură de om“, „sperie-toare“. Iar adjectivul esperpentico, în primul sens, „slut, pocit, hîd“; în sensul al doilea, „ridicol, caraghios“, iar în al treilea, „grotesc“; în sensul ultim, referitor la limbaj, adjectivul acesta este echivalent cu „excentric, fantasmagoric, abracadabrant“. În fine, din aceste înşiruiri sinonimice, e de reţinut că în toate este vorba despre ceva grotesc, ca rezultat dintr-o anume de-formare, de-naturare sau des-figurare.

Saltul surprinzător de la un simplu nivel lexical şi stilistic la o viziune esperpentică asupra lumii spaniole s-a produs datorită lui Ramón María del Valle-Inclán, dramaturgul insolit care concretizează şi teoretizează această viziune în piesa de teatru Luminile boemei, botezată de el esperpento. Dintr-un cuvînt familiar, esperpento-ul devine, deci, o specie aparte a genului dramatic.

Vă invităm să citiți textul în întregime, link în primul comentariu.

28/11/2024

Grete Tartler

Tropus. Clipele
Astăzi, hodie, pot prinde clipele
ca pe nişte degete ruginii de castan, tălpi din tei,
bucăţi de Osiris, strângându-le,
reînchegând lumea, din haosul ei.
în timp ce privighetoarea încă-şi clăteşte melismele
din gâtlej, de lângă ea privesc spre pământ.
O, realitate,
realitate totuşi posibilă,
abia te mai vezi
dintre atâtea frunze şi cânt.

Vă invităm să citiți în continuare pe site, link în primul comentariu.

28/11/2024

Ioan Pintea,

Dosar Coșbuc
Corespondenţă

Corpusul epistolar George Coşbuc este impresionant. De-a lungul anilor, el a fost risipit – mai mult fragmentar – în publicaţii literare/culturale, în volume dedicate vieţii şi operei poetului. Cea mai mare parte din corespondenţa Coşbuc se află la Biblioteca Academiei Române şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti. Sunt scrisori trimise şi primite, multe dintre ele puţin cunoscute, altele de-a dreptul inedite. O parte importantă dintre acestea sunt scrisori de familie.

În anul 2019, am iniţiat, sub egida Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc“ Bistriţa-Năsăud, un proiect patrimonial dedicat recuperării şi tipăririi corespondenţei Coşbuc. S-a recuperat tot ceea ce s-a putut recupera. Pe lângă scrisorile provenite de la cele două instituţii, Biblioteca Academiei Române şi Muzeul Literaturii Române, am îmbogăţit fondul epistolar Coşbuc cu scrisori de la Biblioteca Judeţeană „Astra“ Sibiu, Arhivele Naţionale – Filiala Cluj – şi (spre surprinderea şi bucuria noastră!) cu câteva epistole şi o carte poştală din colecţia personală a doamnei Adina Parasca, care trăieşte la Viena, descendentă din neamul coşbucienilor.

În momentul de faţă, corpusul epistolar „George Coşbuc. Corespondenţa“ (484 de scrisori & facsimile) este finalizat şi pregătit pentru tipar, într-o ediţie îngrijită de Ioan Pintea şi Laura Goia. Este pentru prima dată când corespondenţa Coşbuc este adunată, transcrisă şi adnotată.

(Ioan Pintea)

25/11/2024

Premiile Apostrof 2024

Premiul I. Negoiţescu

Marta Petreu

Premiul „I Negoiţescu“ – Marta Petreu. Pentru prima dată în exegeza dedicată filosofului Blaga avem o sistematizare integrală, analitică, a perioadei presistemice (Anii de ucenicie), a aceleia sistemice (Marile creaţii) şi în fine, acelei postsistemice (Un filosof sub istorie). Urmate de precizări epilogale esenţiale: Ce n-a fost Blaga niciodată, Cum este filosofia lui Blaga ş.a.

25/11/2024

Premiile Apostrof 2024

Titlulatura cerchistă a Premiilor revistei Apostrof – decernate anul acesta de un juriu alcătuit din Răzvan Voncu, preşedinte, Anca Haţiegan şi Ştefan Melancu, membri – are o preistorie îndepărtată, devenită programatică – pe care am evocat-o amănunţit în tableta O explicaţie din nr. 11 (402), 2023, pag. 3, a revistei noastre. E momentul să amintim şi numele celor care au fost premiaţi în decursul anilor de revista Apostrof – tineri creatori, scriitori, critici şi istorici literari, istorici, teatralişti, traducători: Cecilia Caragea (1996); Liviu Maliţa (1997); Ruxandra Cesereanu, Ion Mureşan (1998); Sanda Cordoş (1999); Ion Simuţ (2001); Ştefan Borbély (2002); Ovidiu Pecican (2016); Letiţia Ilea, Corin Braga, Anca Mihuţ, Ion Vartic (2017); Anca Haţiegan, George State (2019); Mirela Nagâţ, Ştefan Bolea, Irma Carannante (2020); Cosmin Ciotloş, Ioana Toloargă, Radu Găvan, Radu Mârza (2021), Irina Wintze, Alexandru Seres (2022); Hanna Bota, Adrian Papahagi, Dimitrios Kanellopoulos, Eugen Uricaru, Miriam Cuibus (2023); Ioan Moldovan (2024).

Anul acesta, finanţarea Premiilor revistei Apostrof a fost asigurată de Uniunea Scriitorilor din România.

Premiul Radu Stanca

Horaţiu Mălăele

Premiul „Radu Stanca“ i se potriveşte ca o mănuşă lui Horaţiu Mălăele, întrucât ilustrează deplin polivalenţa sa creatoare: actor, regizor de teatru şi de film, grafician, dar, în aceeaşi măsură, poet şi prozator. Nu întâmplător, citindu-l, Nicolae Manolescu exclama spiritual – pastişând celebra replică a lui Hamlet către Horatio – „Minunăţii, Horaţiu, minunăţii!“.

Tocmai de aceea, revista Apostrof i-a dedicat, în numărul 9 din 2022, un amplu Dosar.

10/11/2024

NICOLAE COANDE, GEORGE BANU ÎN TREI CĂRŢI. POSTUME.

George Banu… la plecare (Ed. Tracus Arte, 2024), carte de doliu realizată de Matei Vişniec şi Ioan Cristescu.

George Banu a plecat dintre noi la 79 de ani, în 2023. La 79 de ani a plecat şi Ion Caramitru (cu un an şi jumătate mai devreme). Revista Teatrului Naţional Craiova, „SpectActor“, i-a dedicat un număr omagial postum lui George, o parte dintre articolele apărute aici, semnate de Yun-Cheol Kim, Michel Vais, Michael Dobson, John Elsom, Ian Herbert, Maria Shevtsova, Doina Papp, Mihai Măniuţiu, Emil Boroghină, Ioan-Auel Pop, Ioan Cristescu, Dorin Tudoran, Mihai Măniuţiu, Felix Alexa, Elisabeta Pop, Alexandru Boureanu, Marius Dobrin, Ştefana Pop-Curşeu, Ana Paraschivescu, Mihai Ene, Luana Neghea, Nicolae Coande au fost preluate de editori. Sunt prezenţi în acest album de doliu marii săi prieteni, Andrei Şerban, Dragoş Buhagiar, Gabor Tompa, Constantin Chiriac, Marina Constantinescu, Matei Vişniec, Radu Boroianu, Sever Voinescu, precum şi Jeffrey Eric Jenkins, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Christopher Miles, director general al Departamentului creaţie artistică din Ministerul Culturii din Franţa, Claire David, directoare editorială Ed. Actes Sud, Sylvie Chalaye, Mirela Patureau. Matei Vişniec publică un interviu pe care i l-a luat în 2021 la Radio France Internationale. Am reţinut ce spunea la un moment dat: „Brook mi-a spus – George, să rămâi la acelaşi nivel înseamnă să decazi“.

Ce bine era dacă rămânea cu noi…

Vă invităm să citiți textul în întregime pe site, link în primul comentariu.

31/10/2024

FLORINA ILIS,
POVESTIRI DE ŢINUT LA URECHE

Pentru Sanda Cordoş

Un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-o haină subţire de vânt, s-a oprit la semaforul de pe strada Frunzişului. Apasă cu degetul butonul semaforului hotărât să traverseze de cealaltă parte a străzii. Cunoscută după denumirea de Variantă, strada Frunzişului face legătura dintre două cartiere mari ale oraşului, fiind una dintre cele mai circulate şosele de centură. Maşinile aleargă aici cu mare viteză, mai ales că şoseaua e prevăzută cu două benzi de circulaţie. Singura posibilitate de traversare pentru pietoni o reprezintă semaforul situat în apropierea unei staţii de autobuz.

Se înserează. Coborând dinspre cartierul de sus, vehiculele trec în mare viteză. În curentul produs de maşini, haina subţire a bărbatului se umflă ca de vânt. Chiar dacă iarna e pe sfârşite, serile sunt încă răcoroase şi, de îndată ce soarele trece de dealurile de vest ale oraşului, se face frig şi se întunecă dintr-o dată. Culoarea verde a semaforului se lasă aşteptată, dar bărbatul nu se nelinişteşte, deoarece este conştient că, pe o asemenea stradă intens circulată, pietonii pot fi lăsaţi să aştepte mult şi bine până se schimbă culoarea. Ca să treacă timpul mai uşor, încearcă să identifice în lumina înserării, după faruri sau simboluri, mărcile de maşini care gonesc pe lângă el în susul sau în josul străzii. Apoi, părându-i-se prea simplu acest exerciţiu, se străduieşte să identifice semnificaţia literelor de pe plăcuţele de înmatriculare. Unele numere nu au niciun sens, dar altele dezvăluie prin iniţiale sau abrevieri numele proprietarilor.

Vă invităm să citiți textul în întregime pe site, link în primul comentariu.

31/10/2024

IOAN PINTEA,
CU SIFON, SIFON ALBASTRU

se dedică lui Mateiu Caragiale şi N. Steinhardt

„Dacă spun «sifon», mă aflu în vocabular, dacă spun «sifon albastru», păşesc în gramatică. Dar, «sifon, sifon albastru» nu mă duce – precum ar fi fost de aşteptat – din morfologie în sintaxă, ci în ordinea poetică. «Cu sifon, sifon albastru» e un scurt vers ritmat. E poezie. E, aşadar, vrajă; totodată şi dezvrăjire, deoarece rostul fundamental al artei acesta chiar e: a dez-vrăji, a elibera din lanţul aparenţelor, banalităţii, obtuzului şi mecanizării. Arta, aş proclama, e şi vrajă, şi descântec“.

(N. Steinhardt – Cu sifon, sifon albastru)

cu sifon, sifon albastru
prin pădurile Rohiei
unde Nicu cel sihastru
pune foc melancoliei

Paşadia şi Pantazi
printre astre, lângă astru
Nicu, Pirgu şi Matei
beau sifon, sifon albastru

e şi Pena Corcoduşa
trup de aer, alabastru
Domnul îi deschide uşa
cu sifon, sifon albastru

pericopa poeziei
şi adevăraţi auguri
cu sifon, sifon albastru
clatină paltini, păduri

ectenii şi molitfelnic
Nicu întrupat jugastru
zice just, dar şi sfielnic:
„cu sifon, sifon albastru!“

Lighet (verde e pustia!)
scris cu aur în cadastru
Domnului; cerul, Rohia
cu sifon, sifon albastru

o, Synesius din Cyrene,
şi tu, Nicu, cel sihastru,
voi, ce îl slujiţi pe Domnul
cu sifon, sifon albastru

vouă vă scriu poezia
de pe muntele măiastru
muntele sfânt al Rohiei
cu sifon, sifon albastru

mamzerul cel din Talmud
perşi şi mezi şi Zoroastru
craii cei porniţi spre sud
cu sifon, sifon albastru

Domnul a zidit un castru
îngerilor din Rohie
cu sifon, sifon albastru
Nicu zice: „Măi, să fie!“

„De altfel, albastrul nu e o culoare, e şi el o linişte“

(N. Steinhardt – Jurnalul fericirii)

27-29 iulie 2024

Bistriţa / Rohia

Revista Apostrof

06/02/2025

03/02/2025

03/02/2025

02/02/2025

02/02/2025

01/02/2025

01/02/2025

01/02/2025

22/12/2024

22/12/2024

28/11/2024

28/11/2024

25/11/2024

25/11/2024

10/11/2024

31/10/2024

31/10/2024

Address

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category