Din interpretarea materialelor cartografice: harta austriaca din 1790-1791, harta rusa din 1835 si a datelor extrase din marele dictionar geografic din 1898 se adevereste ca a luat fiinta satul Ghergheasa in perioada anilor 1791-1835, cu un numar de 25 de familii ce numarau 125 suflete romani neaosi, stabilindu-se aici definitiv ciobani din partile Brasovului, din curba carpatica a Buzaului, iar
altii din raiaoa Brailei. Gasind pe aceste meleaguri pasuni bogate pentru vitele lor, au format o asezare omeneasca ce a purtat numele "Batrana". In anul 1810 satul "Batrana" (sat de bordeie) asezat in "patrime" la Movila Lunga s-a stramutat la drumul nou al Ramnicului, adica unde este si astazi si a luat numele Ghergheasa de la numele mosiei unei proprietarese cu numele Gherghina. Avea 41 de familii si era pastorita de popa ENACHE STOICA si SERBAN STOICA-fiul preotului, care a fost mai intai dascal apoi va ajunge preot in locul tatalui sau. In conformitate cu documentele vechi gasite in arhivele Statului din Bucuresti, mosia Ghergheasa apartinea manastirii de calugari din Babeni iar parohia avea deja o biserica de lemn care a functionat pana in anul 1901-1902 cand a fost distrusa ca urmare a unui incendiu.
