Studiourile Cinematografice Buftea
Inceputurile - 9 iunie 1951
"Noua etapă începe propriu‑zis odată cu semnarea decretului nr. 303, privind naţionalizarea industriei cinematografice, la 2.11.1949. Demararea cinematografiei naţionale reclama, cu toată exigenţa construirea unui complex modern de producţie şi în acelaşi an Ministerul Artelor, anunţă tema de proiectare a viitorului studio. Astfel, un proiect, care fusese propus bulgarilor şi iugoslavilor, dar fără succes din lipsa posibilităţilor materiale, a fost adus la noi de Evgheni Lavrov, o somitate a cinematografiei sovietice şi încredinţat unui arhitect român, profesorul univ., Nicolae Lupu. Acesta avea sarcina de a pune în practică proiectul adaptat conform condiţiilor existente la noi în ţară la aceea vreme. S‑a început căutarea unui loc, ferit de zgomote produse de avioane, automobile etc, care să aibă pădure, luciu de apă, teren pentru construirea decorurilor etc, mai ales accesibilitate pentru actori şi echipele de filmare. Desigur că locaţia trebuia să fie aproape de capitală dar cm Snagovul şi Băneasa nu corespundeau datorită apropierii de aeroport, proiectanţii s‑au orientat spre comuna Mogoşoaia. Aici însă, interzicerea tăierii unor copaci seculari, constituia un serios impediment. Deplasându‑se în continuare, delegaţia a ajuns la palatul Ştirbei, unde, după degustarea vinurilor din pivniţa prinţului, într‑o atmosferă de veselie şi bună‑dispoziţie, în mijlocul livezii cu pomi fructiferi ai palatului, s‑a decis, definitiv, alegerea locului pentru construirea studioului cinematografic. În ziua de 9 iunie 1951, la Buftea se desfăşura o importantă festivitate în prezenţa unor mari personalităţi ale vremii. Dr Petru Groza, preşedintele guvernului a dat citire actului de înfiinţare: „Astăzi 9 iunie 1951, se pune piatra de temelie a Centrului de producţie cinematografică...” Pe o suprafaţă de 50 ha, se începea construcţia unui complex de 5.000 mp. Construcţia Centrului durează până în 1959, predarea diferitelor obiective făcându‑se treptat: ateliere şi platouri – 1954‑1955, studioul de sunet – 1957 (cu o sală de 400 mp pentru înregistrarea mixajelor de sunet şi imagine, sau înregistrări de muzică cu orchestra cinematografiei, săli de postsincron), laboratorul de prelucrare a peliculei – 1958, platoul de filmări combinate – 1959, cu un bazin pentru filmări subacvatice, un tunel de filmări prin transparenţă, frontproiecţie şi retroproiecţie pe platou sau apă. Centrul mai dispunea de o staţie frigorifică, rezervoare de apă şi combustibil, o cantină, pichet propriu de pompieri, policlinică, staţie de pompare, o centrală termică – ce furniza căldură nu doar studioului ci şi cartierului de locuinţe învecinat. Dintre utilajele cu specific cinematografic, menţionez în special baza electrică, ce dispunea şi de grupuri electrogene. Tot în această perioadă se pun bazele infrastructurii cinematografiei ca artă şi industrie, se pregătesc cadrele superioare şi medii în şcoli de specialitate, se concepe reţeaua de difuzare ca un tot unitar şi se trece timid la o producţie de 2‑4 filme. S‑a născut în sfârşit „cinematografia noastră”. Ca unul care am lucrat în cinematografie din 1952 şi am bătut drumul Buftei din 1956 – deci timp de 39 de ani, cu melancolia amintirilor ce ţine de prima tinereţe, aş defini această perioadă ca perioadă a entuziasmului juvenil. Pentru comuna Buftea de atunci, studioul a însemnat un adevărat reviriment. Localnicii s‑au angajat în număr mare la studio, calificându‑se într‑una din cele peste 100 de profesii ale filmului (tâmplari, electricieni, strungari, ajustori, croitori, recuziteri, costumiere, sunetişti, laboranţi, etc., etc.) şi specializându‑se într‑o industrie de vârf, de interes naţional şi internaţional, ce avea să schimbe şi viaţa aşezării şi viaţa oamenilor. În perioada 1951‑1954 când se construiau cu prioritate platourile, filmele se realizau mai departe în Bucureşti. Atunci în 1949 apare primul film al cinematografiei socialiste „Răsună valea” de Paul Călinescu, cu Radu Beligan şi Eugenia Popovici. Primul film este şi el modest, stângaci, dar de o stângăcie de alt tip. Chiar şi spectatorul care ignoră istoria noii epoci, trebuie să recunoască, că avem de‑a face cu filmul unui alt sistem, artă sprijinită de stat. Urmează o serie de filme de început produse pe platoul Floreasca construit între timp şi cedat ulterior televiziunii: „Viaţa învinge”, „În sat la noi”, „Mitrea Cocor”, „Desfăşurarea” şi altele, pentru ca din 1955‑1960 să debutăm în seria filmelor buftene. În jurul anului 1960 cinematografia românească este „tânăra noastră cinematografie”, iar la finele deceniului 1950‑1960 am ajuns să facem 10 filme de lung metraj pe an, cifră modestă comparativ cu alţii, dar optimistă comparativ cu anul 1950 când un film pe an reprezenta un succes. La capătul deceniului avem un studio, câteva filme bune „Moara cu noroc” (Victor Iliu), „Erupţia” (Liviu Ciulei), „Ciulinii Bărăganului” (Louis Daquin), „Valurile Dunării” (Liviu Ciulei) şi un Mare Premiu la Cannes în 1957 datorat lui Gopo pentru „Scurtă Istorie”. Despre Constantin Pivniceru Absolvent al Institutului Politehnic București (1949), are o activitate de 57 de ani în cinematografie. A participat la proiectarea și darea în funcțiune a Centrului de Producție Cinematografică de la Buftea, în cadrul căruia a îndeplinit diferite funcții de conducere. Din 1952, specialist în prelucrarea peliculei de film în laboratoarele din România, a activat ca șef laborator de prelucrare a peliculei (1954-63), șef serviciu tehnic (1963-65), director de producție al studioului (1965-68), director general adjunct (1968-70). A contribuit la perfecționarea procesului de prelucrare a peliculei “Agfacolor” și a introdus procesul KODAK “Eastman-color” în România. Din 1970 până în 1989, director general al Centrului de Producție Cinematografică “București” – Buftea și director general adjunct al Centralei “Româniafilm”. A contribuit tehnic și organizatoric la realizarea a peste 450 filme artistice de lung metraj și seriale TV, alb-negru și color, produse în țara noastră sau în colaborare cu alte studiouri din Franța, Anglia, Germania, URSS, Ungaria, Cehoslovacia, Italia etc. Specializări la studiourile “Mosfilm”-URSS (1954); “Pinewood”- Anglia (1965); “Hollywood”-SUA (1970); “Bavaria Film”-RFG (1970) și la firmele AGFA si KODAK. Din 1963, activitate didactică universitară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I L Caragiale” București, profesor din 1977. A prilejuit debutul studentilor săi, astăzi cunoscuți regizori de film sau directori de imagine. Autor a 5 cărți de specialitate, a tradus lucrări în domeniu, a publicat peste 300 de studii, articole și eseuri dedicate filmului, a participat la peste 50 de manifestări naționale și internaționale, promovând producția românească de filme. A susținut comunicări la congresele UNIATEC (Union Internationale de Téchnique Cinématografique) – la Milano (1964) și Bruxelles (1968). Cineastul Constantin Pivniceru a susținut înființarea Asociației Cineaștilor, iar după 1990 a participat decizional la dezvoltarea și funcționarea Uniunii Cineaștilor din România. A colaborat la publicațiile vremii cu articole teoretice și de informare cinematografică."
Sursa text : ”Constantin Pivniceru CINEMA LA BUFTEA” (Studioul Cinematografic „Bucureşti" 1950‑1989) - Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti – 2011. Recuperator – Lucian Pricop: Cadru didactic universitar (fost director general al Studiourilor Buftea 1990 / 1998) (UNATC, Universitatea Media) manager în cinematografie înainte şi după 1990 (Sahia Film, CNC şi Studioul Buftea), autor de lucrări în domeniu („Management în cinematografie” – 2004, „Engleza producătorului de film” – 2006, „Managementul producţiei de film” – 2011). Cu modestia‑i caracteristică a recuperat aceste articole din publicaţiile vremii şi din arhiva autorului, pentru completarea unor pagini din istoria cinematografului românesc. Îi mulţumim. La Studioul Cinematografic „Bucureşti” (Buftea) s‑au tradus şi multiplicat cărţi de specialitate ale unor autori din vest, ca „Tehnica montajului cinematografic” de Karel Reisz – 1967, „Operatorul profesionist” de Charles G. Clarke – 1967. Deasemenea se tipăreau aici revista „Tehnica cinematografică“ editată de Centrala România Film şi „Caietul de documentare cinematografică”, revistă lunară cu scenarii şi alte informaţii despre filme din întreaga lume, editată de Arhiva Naţională de Filme.
In imagine Dumitru Gaita, unul dintre primii angajati ai Studiourilor Buftea.
