30/07/2024
O altă variantă în locul revenirii la serviciul militar obligatoriu (III)
II – B. Ce se întâmplă cu baza legală?
În prezent, legat de această propunere, Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, conţine o secţiune formată din patru articole. Există deja reglementări folositoare pentru implementarea propunerii, de exemplu cele legate de existenţa unui ordin comun al miniştrilor implicaţi şi sursa de finanţare. Sunt şi norme de corectat, revizuit, actualizat conform noii concepţii, cm ar fi locul unde se desfăşoară această pregătire (care va fi preponderent în şcoală) şi vârsta de la care poate începe.
Din câte am observat, Legea nr. 198/2023 a învăţământului preuniversitar nu conţine prevederi care să impieteze punerea în practică a propunerii. Misiunea învăţământului preuniversitar nu conţine niciun element care ar fi împotriva unei astfel de adaptări. La rândul lui, idealul educaţional apare în perfectă concordanţă cu o individualitate umană dezvoltată liber, integral şi armonios, iar în sistemul de valori necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate este oricând loc şi pentru cunoştinţe despre apărare (nu credem că putem vorbi despre deprinderi sau obişnuinţe).
Şi dacă nu ar fi necesitat amendamente minime la legislaţie, ci unele greoaie şi complexe, tot ar fi meritat să trecem la acţiune. În treacăt, menţionăm că ambele legi sunt organice.
II – C. Cum apar, în proiect, în opinia noastră, unele dintre modificările minime aduse programei şcolare, pentru introducerea pregătirii pentru apărarea patriei?
Subliniem, de la început, că dorim numai să creăm o bază de viitoare discuţii între specialişti cu o mai bună pregătire decât a noastră. Pot fi consultaţi şi elevii ori părinţii lor, acolo unde este necesar, pentru a se identifica o modalitate optimă de a se atinge obiectivele propuse. Obiectivele pot deveni mai îndrăzneţe ori, dimpotrivă, se poate renunţa la ceea ce poate apărea ca utopic, exagerat sau inutil ori neesenţial. Ideile expuse mai jos pot fi transformate, perfecţionate, dezvoltate pe mai multe planuri ori direcţii, în acord cu ce am enunţat anterior. Esenţial este ca procesul să fie coordonat de la nivel central, programele şcolare să fie redactate în cooperare şi să fie identice pentru toate unităţile de învăţământ de acelaşi tip, să existe protocoale de colaborare între unităţile de educaţie şi cele ale forţelor armate, sincronizare perfectă şi un efort conjugat, în care, în principal, fiecare parte va pune în joc resursele specifice.
II - C.1. Să începem cu instrucţia tragerii. Este o disciplină de bază, zicem noi, pentru un viitor membru al forţelor armate, dar nu numai. Ea se va desfăşura, de regulă, în clasa a şaptea, a zecea şi a unsprezecea şi va fi predată la orele de chimie, fizică, anatomie. Important este ca profesorii respectivi să colaboreze între ei, precum şi cu cadrele militare desemnate de unităţile militare din împrejurimi. Orele de teorie se vor desfăşura în clase, iar cele aplicative, vor fi grupate într-o zi sau două, dedicate pentru aşa ceva, de obicei când vremea este bună, în cele mai bune poligoane ale militarilor, în loc de laboratoarele şcolii.
Teoria va cuprinde cunoştinţele minime necesare de balistică internă, exterioară şi terminală, inclusiv acordarea primului ajutor în caz de rănire, precum şi de cunoaştere a armamentului cu care se va executa tragerea în respectivul an. Accentul principal, reluat în fiecare an din cei trei propuşi, va fi cunoaşterea şi respectarea cu rigurozitate a regulilor ce trebuie respectate, atunci când se mânuieşte armamentul. Suntem siguri că forţele armate pot împrumuta material didactic variat pentru a face mai uşoară învăţarea şi pot participa şi cu specialişti.
Elevii vor executa tragere cu armamente din ce în ce mai complexe şi puternice, începând, opinăm noi, cu arme cu aer comprimat şi terminând, în clasa a unsprezecea, cu pistolul mitralieră. Şedinţele practice pot fi deschise de profesionişti care, în maximum o jumătate de oră pot arăta demonstrativ cm decurge o şedinţă de tragere, cm se rezolvă incidentele eventuale. Oricum fiecare elev va avea lângă el, puţin în spate, un supraveghetor militar. Înainte să intre în poligon, elevii vor fi testaţi, de către o comisie formată din profesori şi instructori militari, asupra însuşirii regulilor de disciplină a tragerii şi a cunoaşterii compunerii, funcţionării şi întreţinerii armamentului cu care vor executa tragerea. Cei care nu trec testul, nu vor fi admişi în poligon. Niciodată nu se va nota modul cm elevii au lovit ţintele, dar pot fi popularizaţi cei care au obţinut rezultate foarte bune la tragere, atât la şcoală, cât şi în unităţile militare. Nu ar fi niciun deranj dacă, la aceste activităţi, ar putea să participe şi câte un militar din forţele armatelor străine, membre ale NATO.
Scopul propus de noi este, în primul rând, crearea premiselor obişnuinţei de respectare draconică a regulilor de folosire a armamentului, înţelegerea intransigenţei în ceea ce priveşte această latură, acomodarea cu utilizarea armamentului. Nu ne vom propune formarea unor ţintaşi de elită. De aceea, antrenamentul îndelungat, la rece, va fi ignorat.
Nu ne substituim experţilor în domeniu, dar considerăm că, de la cele trei materii enumerate trebuie folosite, în acest scop 12 – 15 ore pe an, pentru partea teoretică şi practică, împreună. Unele dintre cunoştinţele predate în mod normal se suprapun cu cele specifice sau pot fi adăugate, acoperite cu destulă uşurinţă.
II - C.2. Trecem la o altă disciplină – orientarea în teren, înţelegerea unei hărţi de detaliu, deplasarea în teren, conform unei misiuni primite.
Aici vom vorbi mai puţin. În principiu, este vorba despre cunoştinţe de topografie, ce vor fi predate la orele de geografie. Elevii vor învăţa lucruri simple de orientare şi deplasare după hartă.
La partea practică, desfăşurată într-un teren din vecinătatea locaţiei unde este şcoala, vor avea ocazia să se deplaseze, într-un interval de timp stabilit, pe un traseu relativ complex, de 5-6 kilometri, schiţat pe hartă sau descris printr-un text, trecând prin anumite puncte obligatorii şi evitând altele interzise. Această parte poate fi un joc, o întrecere între echipe, cu trasee sau scopuri diferite, chiar antagonice.
Rămân valabile cele spuse anterior despre cuantificarea rezultatelor şi despre popularizarea celor mai bune echipe, iar, în total, vor fi necesare 6 - 8 ore, dintre care ultimele 4, laolaltă, pentru partea aplicativă. Ştim: riscăm să devenim subiecţii unor glume. O facem noi pe prima – săptămâna verde din programa şcolară va căpăta, posibil, o nuanţă kaki ori va deveni verde de camuflaj. Iubim poporul care nu-şi încreţeşte fruntea la treburi serioase!
II - C.3. Ultima disciplină de care ne ocupăm noi, neînsemnând că nu mai pot exista şi alte propuneri pe această temă, este pregătirea (educaţia) fizică. Aici, lucrurile sunt simple, nu prea este nevoie de o parte teoretică ci doar de câteva minute de explicaţii, şi, eventual, o demonstraţie scurtă. Sunt câteva elemente specifice, sugerate de specialiştii militari, care, din când în când (o dată pe lună, de exemplu), dar în fiecare an, trebuie introduse în lista de probe ce se susţin (aşa cm spuneam, fără a fi evaluate cu o notă în catalog).
Antrenamentele trebuie să placă elevilor şi nu să-i sperie şi să-i determine să meargă la medic pentru o scutire. Am fi fericiţi ca, într-un an şcolar, după antrenamente, o treime dintre băieţi să poată trece, prin orice procedeu, peste un gard de vreo 2 metri înălţime, pe sub o plasă de sârmă (nu ghimpată) de vreo 10 metri lungime, aşezată paralel cu solul, la o înălţime nu prea confortabilă ori să scoată un timp bun la o alergare cu o raniţă în spate care să atârne câteva kilograme. Nu propunem oprirea fetelor de la astfel de probe, dar este posibil să se contureze ideea, între experţi, ca acestea să participe, în general, la altfel de teste fizice. Concursurile şi popularizarea rezultatelor notorii vor fi binevenite, distractive şi stimulative.
II - C.4. Înainte să finalizăm, câteva cuvinte şi despre disciplina militară. În şcoală se pot învăţa numai lucruri ce ţin de teorie, probabil la orele de educaţie cetăţenească sau unde vor considera experţii de cuviinţă. Partea practică se va însuşi la nevoie, atunci când se declară, proclamă, instituie o situaţie excepţională. Atunci, probabil, va exista mai multă determinare pentru a înţelege de ce trebuie respectată disciplina în armată. Nu de frica unor mustrări ori amenzi, ci pentru că, altfel, pui în pericol real viaţa camarazilor şi pe a ta. Iar exemplele vor apărea, fără să doreşti.
Până atunci, armata are material didactic de pus la dispoziţie (sau poate produce), din care se pot desprinde multe concluzii educative, iar, în lipsa acestuia, se pot folosi clipuri, la îndemâna tuturor, precum cel din filmul Enemy at the gates (în regia lui Jean-Jacques Annaud) intitulat Soviet Charge Scene, unde oricine înţelege că, în război, ca soldat, ai numai două opţiuni: ai de a face cu inamicul ori cu ai tăi.
Bineînţeles că expunerea noastră putea continua, dar noi considerăm că ne-am încheiat misiunea. Ne-am spus punctul de vedere referitor la obligativitatea participării populaţiei României la pregătirea pentru apărare şi am adus în dezbatere un punct de vedere referitor la contribuţia învăţământului la pregătirea tinerilor pentru viaţă. Nu, nu am exagerat. Este vorba despre o îndrumare asupra modului în care să devii şi să rămâi un individ destoinic, dibaci, isteţ, iscusit, îndemânatic. O să spuneţi că am folosit prea multe cuvinte din vocabularul rural. De acord. Am rămas între cei care folosesc cuvântul super numai pentru detergenţi, cool doar în limba engleză, iar wow îl păstrăm pentru traduceri în limba engleză, la interjecţii exprimând uimire ori admiraţie.
*
Serviciul militar obligatoriu, mobilizarea nu sunt populare. Autorităţile ruse au respins de multe ori posibilitatea unei mobilizări, care, până la urmă s-a pus în practică. Preşedintele promisese că rezerviştii nu vor fi implicaţi în războiul din Ucraina. A fost nevoit, totuşi, să anunţe mobilizarea parţială a rezerviştilor, ceea ce însemna că vor fi chemaţi la arme să suplimenteze rândurile armatei numai cei cu o iniţială pregătire militară. Decretul pe care l-a adoptat nu a fost, însă, în concordanţă cu ceea ce a declarat.
Preşedintelui Ucrainei i-a luat mult timp până să semneze o lege care cobora vârsta de încorporare. Şi acum, când s-a renunţat la o prevedere conform căreia cei care au luptat o perioadă anumită pot înceta serviciul militar, a ezitat.
Autorităţile noastre s-au pronunţat pentru serviciul militar voluntar, dar, fără excepţie, arată pericolul. Apar, de la o zi la alta, alţi reprezentanţi care fac acelaşi lucru. Dar, există şi partea opusă, care susţine contrariul.
În ceea ce ne priveşte, susţinem decizii care să conducă spre o viaţă liberă dar responsabilă, cu minim de efort depus ca să fim pregătiţi pentru ce poate urma. O ultimă precizare: am scris articolul cu credinţa că, atunci când vorbim despre lucruri serioase, marea majoritate a cetăţenilor dă dovadă de seriozitate, are conştiinţa datoriei, ştie ce presupune să te achiţi de o sarcină pe al cărei mod de rezolvare ceilalţi îşi pun baza. Aşteptăm reacţii1.
*
Concluzii şi recapitulare concisă
1. Am venit cu o soluţie la problema ridicată de un general care se preocupă, încă, de problemele militare de astăzi. Pe scurt, se spunea că serviciul militar obligatoriu se va reactiva prin efectul legii, la declararea, proclamarea, instituirea unei stări excepţionale, numai că, atunci, va fi prea târziu. La acest capitol, fără să încercăm să supărăm, avem de făcut o precizare şi o propunere de completare.
Precizare: stările excepţionale se declară atunci când minţile luminate (pe bază de informaţii de care nu dispune oricine) ale autorităţilor îndrituite consideră necesar, prin procedurile legale stabilite. Nu trebuie să aştepţi să înceapă un război ca să declari stare de război etc. Ca urmare, îţi poţi crea, ca stat, timp pentru trecerea din punct de vedere militar la o nouă situaţie.
Propunere: dacă se implementează opinia pe care tocmai am prezentat-o, cu amendamentele necesare, cetăţenii nu vor veni la arme total nepregătiţi, iar perioada de actualizare a cunoştinţelor şi deprinderilor va fi mai scurtă.
2. Soluţia se poate pune în practică relativ repede, cu minime modificări şi completări ale legii. Ne aducem aminte de un slogan afişat în unele cluburi pe care le frecventăm din când în când: It won’t happen overnight, but, if you quit, it won’t happen at all. Din păcate, cei de acolo2 nu au scris şi traducerea, pe care sperăm că o vor afla, pe cont propriu, toţi cititorii.
3. Punerea în practică a acestei idei nu costă în plan material, financiar sau are costuri insignifiante în comparaţie cu revenirea la stagiul militar obligatoriu. Bănuim că lucrul acesta este limpede pentru toţi.
4. În plan social, psihologic, moral, implementarea are costuri minime. Se evită elegant o veritabilă răscoală a tinerilor pasibili să fie supuşi conscripţiei, o revoltă de dimensiuni nebănuite a rudelor şi prietenilor acestora, precum şi a tuturor acelora care au militat împotriva stagiului militar obligatoriu. Nu mai vorbim despre aglomerarea sălilor de judecată.
Abordarea pragmatică a subiectului ne ajută să ne atingem scopul prin concursuri şcolăreşti şi satisfacerea unor curiozităţi de elev.
5. Nu se schimbă cu nimic prevederile legale despre încorporare, voluntariat, scutiri.
6. Liceenii care au parcurs această pregătire pot constitui o rezervă de militari, cu o minimă intervenţie pe legea în vigoare. Lăsăm specialiştii să dea o denumire acestei rezerve ori să includă elevii într-una din rezervele existente sau preconizate de ei să se înfiinţeze.
7. Legat în mod intrinsec şi logic de punctul 6, se facilitează operaţiunile de luare în evidenţă a acestei rezerve. La ultima tragere, lucrătorii centrelor militare pot lua datele celor care o efectuează. La orice tragere, accesul se va face pe baza actului de identitate.
8. Amintim ceva ce am remarcat că este ocolit cu mare grijă. De mai multe ori am subliniat, cu o argumentaţie mai mult decât suficientă, că este necesară, conform constituţiei, o lege care să normeze refuzul de a executa serviciul militar, pe bază de conştiinţă. Reiterăm, dar n-o să mai insistăm. Nu vrem să stricăm buna dispoziţie a tuturor. Chiar şi în condiţiile existenţei serviciului militar numai pe bază de voluntariat, legea este necesară. Precizăm că nu oricine invocă vreun motiv sau un noian de motive, poate fi scutit. Hotărârea va fi luată de o comisie, cu o compunere şi după o anumită procedură, stabilite prin lege. În aceste condiţii, cei care deja au participat la şedinţele de tragere vor avea o mare dificultate în a exprima de ce nu pot pune mâna pe armă.
9. Chiar feriţi de evenimente care să necesite un seviciu militar, societatea are nevoie de membri dinamici, responsabili, care înţeleg libertatea, dar şi necesitatea disciplinei. Aceştia vor fi şi produsul acestei mici iniţiative cu rezultate ce se doresc semnificative.
10. Implementarea propunerii va ajuta, enorm, spunem noi, nevoile de recrutare a armatei. Se pare că şi rezerviştii voluntari apţi sunt greu de identificat. Lăsăm pe cei specializaţi în domeniu să-şi imagineze cum.
1 Îndemnul nu este o procedură ori o tehnică gazetărească, aşa cm cred unii stăpâni ai tacticilor
şi strategiilor militare, postaţi în instituţii unde când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi (chiar fără caracatiţa din vin). Pregătirea autorilor articolului este una juridică. Orice idee, teză, concepţie a juriştilor presupune şi idei şi opinii diferite, chiar dacă, în final, ele converg spre acelaşi rezultat sau rămân divergente. Se poate verifica în orice manual de drept.
2 World Class – reţea de cluburi de fitness şi wellness. Dacă nimeni nu a întrebat ce înseamnă, până acum, înseamnă că este foarte clar pentru toţi.
