13/08/2024
Oferta educațională a
Universității ”Spiru Haret”
Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from Opinia Naţională, Media/News Company, Strada Fabricii 46G, Bucharest.
(6)
30/07/2024
Invitaţii în lumea artelor plastice
Dellya VICAS
– un artist valoros, cu mai multe fațete puternic strălucitoare
Voi aduce în centrul atenției dumneavoastră un om special. Este vorba despre Dellya VICAS, un artist complex despre care am mai avut onoarea să scriu în acest loc.
– Vă felicit pentru icoanele pirogravate pe lemn Format A4. Este vorba nu numai de o tehnică aparte, dar și de un mod de viață special, ilustrând o puternică viață de credință. Cel mai important lucru, de fapt. Ce reprezintă aceste icoane pentru dumneavoastră ?
– Icoana e dovada credinței noastre, și a mea, ortodoxe … Așa îmi exprim recunoștința pentru ce am primit și pentru ceea ce pot face. Este dovada credinței mele în Iisus și Maica Domnului.
– Am văzut niște coliere handmade din mărgele superbe făcute de dumneavoastră. Cum a fost începutul lucrului la așa ceva?
– Din anii dinainte de covid mergeam la târgurile de zilele comunei Buciumi, județul Sălaj, și la târgul de mărțișor, organizat de Școală populară de Artă Zalău. Așa am început cu brățări şi coliere, care sunt o atracție pentru copii și sunt tare căutate, dar nu numai de copii. Colierele sunt foarte potrivite pentru a merge la un vernisaj sau cele la baza gâtului se potrivesc foarte bine la o ie…
– M-au impresionat în mod deosebit lucrările de grafică mixtă colorată, tehnică mixtă format A4. Cred că sunt dragi și sufletului dumneavoastră. Ce ne puteți spune despre această tehnică?
– Am redescoperit prin grafică colorată o metodă de a exersa desenul și totodată combinațiile de culori În general sunt teme florale, unele inspirate din motivele florale populare din cusături sau pură imaginație; joaca cu markere linear și acuarele; îmi place această tehnică deoarece oriunde aș fi, un format A4 încape oriunde dacă îmi vine vreo idee creativă.
– Tablourile decorative cusute pe iută cu motive populare românești prelucrate și cu sistem de prindere pe perete în format A4 sunt atractive pentru mai multe categorii de oameni. Parcă vă și văd aplecată asupra lor lucrând cu migală. Rezultatul acestei tehnici este mereu impresionant. Mai lucrați și acum așa ceva ?
–Da, îmi place să cos…e relaxare, este un mod de a mă relaxa urmărind după schema modelul deoarece toate modelele am schemă pentru fiecare floare și le combin într-o compoziție făcând mici tablouri la care am adăugat și text personalizat.
– Felicitări, toate sunt foarte frumoase! Ultima rugăminte pentru azi. Transmiteți un mesaj celor care vă admiră toate aceste lucrări
– Mulțumesc celor ce mă apreciază! Mă fac să doresc să merg mai departe, să continui să pictez, să cos, să fac pirogravura, să visez frumos și să cred ca lumea este frumoasă și bună, deși …
Concluzia? Dellya VICAS este artistul cu mai multe fețe strălucitoare. La fel ca un diamant de mare preț. Întorci piatra prețioasă pe toate fețele și descoperi mereu alte și alte străluciri puternice.
Aristotel BUNESCU,
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com/
30/07/2024
Gheorghe Pănculescu
– inginerul român care l-a ajutat pe Gustave Eiffel
să ridice Turnul Eiffel din Paris
George V. GRIGORE
Eiffel – cel care a avut câteva proiecte importante în România (Hotelul Traian din Iași, Hala Mare și Hala de Pește – care nu mai sunt astăzi, mausoleul familiei politicianului Petre P. Carp de la Țibănești și un proiect feroviar transfrontalier, Podul de la Ungheni dintre România și Republica Moldova) - a învățat tehnica îmbinării metalului de la un inginer român, Gheorghe Pănculescu, cel care a condus lucrările căii ferate Ploiești – Sinaia și a terminat construcția în timp record. Din studiul intitulat „Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, Eiffel menționează faptul că Turnul Eiffel a fost construit cu ajutorul unui sistem tehnic inventat de inginerul român Gheorghe Pănculescu (1844-1922). În anul 1869, Pănculescu, ca absolvent al Politehnicii din Zurich, i-a fost recomandat lui Eiffel de către Vasile Alecsandri. Eiffel l-a angajat; Pănculescu s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni specialişti, un adevărat as în rezistenţa materialelor, calcule şi dimensionări. A fost detaşat în România. El i-a atras atenţia lui Eiffel după ce a realizat planurile pentru executarea drumului feroviar Predeal-Ploieşti, construcţie finalizată de un asociat al lui Eiffel, Gouilloux. Pănculescu inventate un sistem special ce utiliza o nouă metodă de mo***re a şinelor pe traverse în afara spaţiului căii ferate. Cu metoda minune a românului s-a reuşit terminarea liniei în mai puţin de un an. Faptul a atras atenţia lui Gustave Eiffel, care a venit la faţa locului, în mai 1879, pentru a se convinge de modul cm a decurs aplicarea sistemului iniţiat de Pănculescu. Românul l-a găzduit la Vălenii de Munte, în casa pe care o va cumpăra Nicolae Iorga peste 30 de ani. (Inginerul francez a luat gripă şi a trebuit să stea zece zile în locuinţa lui Gheorghe Pănculescu.) Eiffel i-a vorbit lui Pănculescu în premieră despre proiectul său de a înălţa un turn ieşit din comun, cunoscutul ca „Turn Eiffel”; i-a mărturisit că ar putea folosi ideea sa, aceea de a folosi subansamble metalice confecţionate la sol pe care să le monteze apoi sus. Pus în aplicare, proiectul lui Pănculescu a dus la monumentala construcţie. Specialiştii vremii au fost chiar uimiţi de rapiditatea prin care, cu ajutorul a 300 de muncitori, au fost montate mai bine de 12.000 de subansamble în timpul record de numai 11 luni, un lucru senzaţional la acea vreme! Se spune că niturile au fost turnate la Govăjdia (România), deoarece Franţa nu avea siderurgie în anii 1800. Extracţiile de minereu de fier au început în anii 1820 în zona Teliuc, Ghelari, care au pus baza construcţiei turnului Eiffel ce a fost finalizat şi inaugurat în 1889. „Vă spun sigur, întrucât am copilărit 14 ani în Hunedoara: baza structurii turnului a fost construită cu oţel de Reşiţa, este adevărat”, nota inginerul Adrian Boeriu. Se spune că pe fiecare piesă în parte ar scrie „Made în Reşiţa – România”. Tehnologia respectivă a mai fost folosită la scheletul metalic al Statuii Libertății din SUA (realizat tot de Eiffel) și la construirea Crucii de pe Caraiman – cruce monumentală aflată la cea mai mare altitudine din lume (2.291m). Pentru a puncta acestea toate, la Boldești-Scăieni un român-american, Cristian Petru Bălan, retras aici la pensie, a ridicat o Statuie a Libertății, singura copie din estul Europei a celebrei statui americane. După isprava cu Eiffel, Gheorghe Pănculescu a fost numit inspector general al Căilor Ferate Române.
Pe meleagurile româneşti s-au născut numeroşi oameni de valoare, personalităţi de renume naţional şi internaţional. Printre aceste persoane se numără şi Gheorghe Pănculescu, născut în anul 1844 în localitatea Vălenii de Munte, judeţul Prahova. Pentru români, numele nu este unul cunoscut. Activitatea sa este recunoscută doar în oraşul său natal, unde la data de 15 septembrie 2004, o şcoală a primit numele de „Şcoala de Arte şi Meserii Gheorghe Pănculescu”. Turnul Eiffel, cu o înălţime de 300 de metri şi o greutate de peste 10.000 de tone, a fost construit între 1887 şi 1889, el fiind înscris ca monument istoric din data de 24 iunie 1964, iar începând cu anul 1991 face parte şi din patrimoniul mondial UNESCO. Dar aproape nu se știe că acest turn celebru a fost construit cu ajutorul unui român.
Surse: wikipedia.org; apuseni.info; romaniapozitiva.ro; historia.ro; http://xn--emricoandbuzau-ovb.ro/; •Bocioacă, Ion: „Inginer Gheorghe Pănculescu – legendă şi adevăr. (2010). Editura Verus, București.
30/07/2024
VITRALII
Prăvălia cu vechituri
Trăim într-o societate ale cărei valori suferă, aproape zilnic, transformări surprinzătoare, ceea ce ne face să ne scăldăm într-o stânjenitoare stare de aporie. Nu atât transformările în sine, cât viteza cu care apar și sunt îmbrățișate are acest efect. Și imprevizibilitatea. Dacă unele fapte, lucruri, atitudini se aflau până mai deunăzi sub incidența Codului penal (absolut greșit și exagerat, cred eu), astăzi sunt de la sine înțelese, devenind norme sociale aproape unanim acceptate, întâmplări ale unui cotidian din ce în ce mai dispus să înghită de-a valma orice invenție a minții umane. Ideea unei lumi în care albul este alb și negrul este negru, iar culoarea gri nu există – carevasăzică, una conservatoare – este depășită. Trebuie să ne adaptăm la nuanțe. Iar asta depinde de ceva foarte simplu: dacă și cât timp vom putea ține pasul. Pe urmă, trebuie să ne gândim și ce fel de pas va fi, fiindcă nu e totuna: de dans, de defilare, înainte, înapoi? Problema relației eului cu lumea e veche, a fost întoarsă pe toate părțile și nu și-a găsit încă soluția. Astăzi, a fi cu picioarele pe pământ înseamnă cu totul și cu totul altceva decât însemna acum treizeci, cincizeci, două sute de ani. Adaptarea este anevoioasă atunci când noul devine foarte repede vechi, iar soluția pare a fi recursul la memorie, la amintiri, adică la acea prăvălie cu vechituri în care ținem ascunse, cu toții, gesturile, întâmplările, faptele care ne-au definit. Ne putem întreba, pe bună dreptate, dacă, în contextul unor valori atât de volatile, experiențele anterioare ne-ar mai putea fi de folos la ceva, desigur, cu excepția unor episoade de nostalgie tratabile prin placebo sau automedicație bazate pe filosofia memoriei. De ce să lași cheia sub preș sau sub ghiveciul cu mușcate, când există sisteme de alarmă Wi-Fi controlate comod de pe telefonul mobil? De ce să trimiți scrisori prin poștă dacă ceea ce ai de spus poate ajunge la partenerul de discuție în cel mult cinci secunde, prin e-mail sau WhatsApp? Ce sens ar avea să te târguiești cu băcanul sau cu precupeața atâta vreme cât orice site de cumpărături te anunță fără încetare, zi și noapte, non-stop, că „dacă găsești un preț mai mic, îți plătim de două ori diferența”? Și, în general, ce să faci cu toate poveștile copilăriei, cu amintirile tale despre cățăratul în copaci, despre examenele de „treaptă” sau de admitere de grija cărora nu închideai un ochi nopți întregi, despre profesorii tăi, care nu te lăsau să ieși din clasă până nu pricepeai nu știu ce teorie, lege sau ecuație, despre cozi, despre prima bicicletă, despre focurile de tabără, despre cm ai fost făcut pionier, despre cărțile pe care le-ai citit, despre excursiile cu trenul, autocarul sau cu „Dacia” cumpărată în rate de părinți, despre napolitanele „Dănuț” sau „Eugenia”, despre profiterolul de la „Scala”, despre bulevardele Bucureștilor luminate feeric de reclame luminoase, despre tramvaiele „Thomson-Houston”, despre bucuria primei ninsori, despre prima ta călătorie cu metroul, despre clădiri și biserici rase de pe fața pământului, despre bunici spunând povești din vremuri apuse, despre cm te scăldai fără grijă în orice lac sau râu, despre vacanțele la țară, despre „ceaiurile” din timpul studenției, despre gogoși și siropul la pahar, despre crenvurștii de 23 august, despre concertele rock de la „Polivalentă”, despre cât de murdar erai când făceai armata, despre aglomerația din librării când apărea o carte bună, despre un milion de alte lucruri. La ce ți-ar putea folosi toate astea astăzi într-o lume guvernată de alte valori și de alte imperative, una în care ești „la un click distanță” de orice ți-ar trece prin cap?
Poate ar fi mai simplu să vindem toate astea, pe mai nimic, unei prăvăli cu vechituri și să ne mutăm într-o nouă viață ca și cm ne-am fi născut a doua oară, pe o altă planetă. Vârsta nu are nicio legătură. Cum spunea domnul Darwin, evoluăm. Sunt de acord, dar cu o condiție: în timp ce evoluăm, să găsim olecuță de timp ca să mai și trăim. Cu sau din amintirile noastre. În fond, putem oricând să dăm o fugă până la prăvălia cu vechituri să scoatem de la amanet câteva dintre ele. Poate ne ajută la adaptare. Sau, în cazul celor mai căpoși sau mai slabi de înger, la supraviețuire.
Dragoş CIOCĂZAN
30/07/2024
Simpozionul
„Interdisciplinaritate Inginerie-Medicină-Etică-IA”,
un eveniment științific de marcă în cadrul Proiectului „România Cunoașterii”
Academia Oamenilor de Știință din România, prin Secția Științe Tehnice și Secția Științe Medicale, a organizat, împreună cu Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, Simpozionul „Interdisciplinaritate Inginerie-Medicină-Etică-IA”, eveniment care a avut loc în data de 19 iulie, începând cu ora 11.00, în Sala „Constantin Angelescu” a AOSR. Manifestarea s-a bucurat de o participare selectă, formată din membri ai corpului academic, profesori universitari, cercetători științifici, doctoranzi.
La Simpozionul „Interdisciplinaritate Inginerie-Medicină-Etică-IA”, conducerea Academiei Oamenilor de Știință din România a fost reprezentată de: prof. univ. dr. ing. Adrian Badea, președintele de onoare al AOSR, prof. univ. dr. Viorel Jinga, vicepreședinte AOSR, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, prof. univ. dr. ing. Anton Hadăr, vicepreședinte AOSR. Moderatorii evenimentului au fost: prof. univ. dr. ing. Iulian Antoniac, prof. univ. dr. ing. Miron Zapciu, prof. univ. dr. med. Horațiu Moldovan, prof. univ. dr. med. Marius Niculescu.
Simpozionul s-a desfășurat în cadrul Proiectului Național „România Cunoașterii”, inițiat de Academia Oamenilor de Știință din România și de cele două universități de prestigiu ale țării, Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București și Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București, cărora, încă de la lansare – un eveniment de excepție al mediului academic românesc –, li s-au raliat universități și instituții de marcă ale științei și cercetării. Obiectivul strategic al Proiectului „România Cunoașterii” îl reprezintă dezvoltarea țării prin educație, știință, cercetare și tehnologie – vectori ai progresului și evoluției economiei, societății și civilizației. În direcția acestui obiectiv, dezvoltarea durabilă a României prin cunoaștere, Proiectul își propune să creeze un cadru național al dezbaterii, un think-tank care să reunească personalități reprezentative pentru fiecare domeniu implicat, oameni de știință, cercetători, membri ai corpului academic, experți și specialiști, decidenți și responsabili politici, o sinergie a inteligențelor creatoare și inovatoare.
Simpozionul și-a propus să aducă într-un cadru comun al dezbaterii și al colaborării specialiști din cele două domenii – științe medicale și inginerie –, având în vedere importanța capitală a implicării noilor tehnologii în sistemul de sănătate, în activitatea spitalelor și în dezvoltarea industriei naționale de producție a dispozitivelor medicale și a instrumentarului medical modern și competitiv. Procesul de digitalizare și de robotizare, implicarea progresivă a Inteligenței Artificiale și a științei datelor remodelează întregul sistem medical, în toate componentele lui, cu accent pe diagnosticare, investigare, tratament, îngrijire a pacientului, predicția complicațiilor și eficientizarea proceselor administrative. O temă importantă a demersului științific o constituie dimensiunea etică a implicării AI în procesul de digitalizare a sistemului medical, care devine o responsabilitate comună, a dezvoltatorului și a întregului ecosistem. În acest cadru al evoluțiilor fără precedent, care antrenează o modernizare rapidă a sistemului medical cu aportul tehnologiei digitale, colaborarea dintre științele medicale și tehnologia de vârf, dintre medici și ingineri prezintă o importanță fundamentală.
Programul Simpozionului a inclus următoarele prelegeri: prof. univ. dr. ing. Iulian ANTONIAC, UNSTPB București, Materiale și tehnologii pentru dezvoltarea unei industrii a dispozitivelor medicale la nivel național; dr. ing. Ileana MATEȘ, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central, Printarea 3D a dispozitivelor medicale – drumul de la cercetări în laborator la utilizare clinică; prof. univ. dr. med. Călin SCRIPCARU, Institutul de Medicină Legală Iași, Dileme de dozare a alcoolului și drogurilor în practica medico-legală actuală; prof. univ. dr. ing. Bogdan IONESCU, UNSTPB București, Inteligența artificială în domeniul sănătății. Comunicările au generat o serie de intervenții și discuții purtate de participanții din sală și din mediul online, un dialog fecund, cu idei valoroase și inovative, bazate pe experiența și expertiza specialiștilor, care pot contribui la dezvoltarea colaborării și evoluțiile din cele două domenii.
Simpozionul „Interdisciplinaritate Inginerie-Medicină-Etică-IA” a constituit un eveniment de marcă al mediului academic, al științei și cercetării românești, care exprimă preocupările elitei celor două domenii, tehnologic și medical, pentru dezvoltare inteligentă și eficientă, printr-o colaborare activă, receptivă la evoluțiile tehnice și științifice de ultimă oră, prin implicarea complexă a tehnologiei digitale în domeniul sănătății, prin idei inovative și soluții creative. Prin abordarea interdisciplinară, prin obiective și idei, Simpozionul reprezintă o contribuție la procesul de dezvoltare durabilă și inteligentă a țării pe care îl asumă ca obiectiv fundamental Proiectul „România Cunoașterii”.
Biroul de Comunicare și Relații Publice
al Academiei Oamenilor de Știință din România
Contact: [email protected]
30/07/2024
Tehnologiile duale, un motor al inovării
Tehnologiile duale și transformarea digitală - O abordare strategică din perspectiva Wallachia eHub
Comunitatea WeH, în colaborare cu Danube Engineering Hub, a organizat cu succes evenimentul „Tehnologiile duale și transformarea digitală - O abordare strategică din perspectiva Wallachia eHub" pe 17 iulie 2024, la DIAD VOX Conference Room din Ploiești.
Desfășurat în cadrul proiectului Walachia eHUB și cu sprijinul Dual Use Cluster Romania, evenimentul a adus în prim-plan importanța tehnologiilor duale în contextul transformării digitale. Participanții au avut ocazia să exploreze soluții inovatoare și strategii esențiale pentru a răspunde provocărilor actuale din diverse industrii, de la securitate la dezvoltare economică sustenabilă și digitalizare.
Cu prezența unor experți recunoscuți din domeniu, lideri ai comunității tehnologice, reprezentanți ai sectorului public și privat, precum și academicieni, evenimentul a oferit o platformă valoroasă pentru discuții și schimb de cunoștințe despre implementarea și beneficiile tehnologiilor duale.
Participanții au apreciat prezentările și discuțiile interactive, care au subliniat rolul crucial al tehnologiilor duale în promovarea inovării și competitivității pe plan național și internațional.
Evenimentul a inclus următoarele prezentări și speakeri:
Prezentarea proiectului Wallachia eHUB - Costin Lianu, președinte WeH
Prezentarea domeniului tehnologiilor duale, rolul inovării și relevanța pentru EDIH-uri - Florin Păun, director ARESIA, Innovation Architect at SECAPEM, Founder Agilising Innovation, European Innovation Council Jury Member
„Tehnologiile oferite de piață și problema adopției inovării duale” - gl. lt. (r) Cristian Dincovici, președinte TID GROUP, președinte Dual Use Cluster
„Evoluții în industria militară națională în context european” - Viorel Manole, director executiv PATROMIL
Prezentarea serviciilor de networking și matchmaking în cadrul WeH - Cosmin Lianu, expert WeH, manager cluster Dual Use
Orientări strategice de cercetare și inovare cu caracter DUAL - conf. univ. dr. Emil Pricop, UPG Ploiești
La finalul evenimentului, concluziile subliniate au evidențiat importanța colaborării și inovării continue în domeniul tehnologiilor duale pentru dezvoltarea economică și competitivitatea internațională. De asemenea, au avut loc dezbateri privind acțiunile și oportunitățile ce pot fi identificate la nivel național pentru avansarea acestui domeniu.
„Centrul nostru de inovare consideră prioritară o abordare duală a digitalizării, încurajând IMM-urile să recunoască valoarea aplicațiilor digitale atât în domeniul militar, cât și în cel civil, deopotrivă de valoroase pentru succesul lor în afaceri. Suntem pregătiți să oferim servicii de calitate care să le permită IMM-urilor să se dezvolte din această perspectivă” a declarat Cosmin Lianu, manager Dual Use Cluster și expert Wallachia eHu
Costin LIANU
Președinte Wallachia eHUB
Director Proiect Wallachia eHUB
30/07/2024
Ce te faci când vei fi mare?!
Mioara VERGU-IORDACHE
Generaţiile mai „coapte” îşi aduc aminte că una dintre întrebările, ce se repetau şi ajungeau să enerveze, adresate copiilor era „ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Şi copiii răspundeau: sudor, aviator, tractorist, doctor, şofer pe basculantă, învăţător/profesor, constructor, artist, poliţist, militar, judecător, croitor, avocat, sportiv, motociclist… Totul avea legătură cu informaţiile primite, cu activităţile părinţilor,/rudelor, cu lecturile copiilor. Avea legătură cu oamenii pe care copiii îi admirau, îi iubeau. Rareori dorinţa copilului se îndeplinea! Crescând, dorinţele se schimbau.
Nu, nu devin nostalgică. Dar aţi întrebat ce vor „să se facă”, atunci când vor fi mari, copiii de acum? Cu excepţii, evident, cei mai mulţi vor să se facă…vor să aibă bani, să se distreze, să se plimbe. Alegerea viitoarei profesie nu are a face cu „a fi” sau „a face” ci cu „a avea”. Şi nici nu ar fi rău, dacă pentru normalul „a avea” s-ar pune la bătaie pasiune, vocaţie, muncă. Numai că de la o vârstă fragedă ei vor să afle scurtăturile către avere. (Nu generalizez, dar nici nu mă las înşelată de „detaşamentele” cu care ne face plăcere să defilăm, excepţii! Mă refer la marea masă de copii, din urban şi din rural, copii analfabeţi funcţionali, dacă nu chiar analfabeţi, pur şi simplu!)
Întotdeauna a fost o contradicţie, uneori de netrecut, între dorinţă, voinţă şi putinţă. Când a fost armonie între acestea, am întâlnit oameni fericiţi, împliniţi. Orientarea şcolară şi profesională ar putea fi primul pas spre această fericire, împlinire. Se zice că se face. Uneori, chiar sunt oameni care lucrează cu abnegaţie, cu profesionalism. Nu întotdeauna sunt luaţi în seamă, pentru că toţi părinţii vor să-şi ştie copiii „domni cu bani”, nu-i vor meseriaşi, deşi din muncă ei câştigă mulţi bani şi pe zi ce trece meseriaşii sunt tot mai căutaţi şi mai respectaţi. Sunt preferate profesiile în care veniturile sunt nereglementate, acelea care pretind şi primesc venituri necuvenite, neimpozitabile, cm ar veni. Pentru că nu li se explică la ce ar trebui folosite taxele şi impozitele, nu înţeleg ce înseamnă, cine este statul. Deşi se pledează pentru educaţie civică, educaţie financiară…
Am văzut nişte certificate de absolvire din prima jumătate a secolului trecut. Cuprindeau o caracterizare exactă şi amănunţită a copilului, din toate punctele de vedere: psihic, intelectual, material, aptitudini… Un bilet obiectiv de pătrundere în arena vieţii. Pentru că notele sunt importante numai în măsura în care ele sunt obiective şi sunt oglinda cunoştinţelor copiilor, oglinda educaţiei lor.
De fapt, vreau să vă spun că am remarcat foarte mulţi oameni nefericiţi, care nu şi-au ales meseria după vocaţie şi capacitatea de efort. De aceea, în viaţă, amestecă dorinţa cu putinţa şi încurcă „fişele posturilor”. Nu sunt ce par a fi.
„Ce te faci când vei fi mare” este nu doar o întrebare.
30/07/2024
Mulţi ne gândim la vacanţă! Echipa Laboratorului de diagnostic al Facultăţii de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii „Spiru Haret”, este în plină activitate de recoltare a probelor de sânge de la câinii din adăposturi şi analiza pentru „Leishmania spp. Non-invasive volatiles test for canine leishmaniasis diagnosis”. Metoda de analiză prin imunofluorescenţă este o metodă golden standard, iar echipa FMV-USH - Alexandra Floareş, Alexandra Ioana Ursachi, Sebastian Valentin Iosif, Mada Lixandru - este gata să ajute în identificarea cazurilor pozitive.
30/07/2024
POATE VĂ INTERESEAZĂ
• Forumul European de Tineret (European Youth Forum) a lansat recent, în colaborare cu o echipă de cercetători, un sondaj online privind experiențele organizațiilor de tineret în contextul programelor UE pentru tineret Erasmus+ și Corpul European de Solidaritate.
Forumul European de Tineret reprezintă vocea tinerilor din Europa, apărând drepturile lor și luptând pentru societăți în care tinerii sunt împuterniciți și încurajați să își atingă potențialul maxim ca cetățeni globali. Forumul acționează ca o organizație de reprezentare, desfășoară campanii de mare vizibilitate și este în contact permanent cu instituțiile UE și cu alte organizații internaționale pentru a face auzită perspectiva tinerilor.
Sondajul urmărește să colecteze informații de la organizațiile de tineret active la nivel european și, mai specific, organizațiile de tineret din Cehia, Danemarca, Germania, Irlanda, Moldova, România și Spania. Răspunsurile sunt colectate anonim, nu sunt necesare informații personale pentru completarea sondajului.
Termen limită pentru completare: 31 iulie 2024
Vă invităm să completați sondajul disponibil la următorul link: https://ec.europa.eu/eusurvey/runner/EUyouthProgrammesShadowReportSurvey .
(https://www.erasmusplus.ro/stire/vrs/IDstire/1210)
30/07/2024
O altă variantă în locul revenirii la serviciul militar obligatoriu (III)
II – B. Ce se întâmplă cu baza legală?
În prezent, legat de această propunere, Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, conţine o secţiune formată din patru articole. Există deja reglementări folositoare pentru implementarea propunerii, de exemplu cele legate de existenţa unui ordin comun al miniştrilor implicaţi şi sursa de finanţare. Sunt şi norme de corectat, revizuit, actualizat conform noii concepţii, cm ar fi locul unde se desfăşoară această pregătire (care va fi preponderent în şcoală) şi vârsta de la care poate începe.
Din câte am observat, Legea nr. 198/2023 a învăţământului preuniversitar nu conţine prevederi care să impieteze punerea în practică a propunerii. Misiunea învăţământului preuniversitar nu conţine niciun element care ar fi împotriva unei astfel de adaptări. La rândul lui, idealul educaţional apare în perfectă concordanţă cu o individualitate umană dezvoltată liber, integral şi armonios, iar în sistemul de valori necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru participarea cetăţenească activă în societate este oricând loc şi pentru cunoştinţe despre apărare (nu credem că putem vorbi despre deprinderi sau obişnuinţe).
Şi dacă nu ar fi necesitat amendamente minime la legislaţie, ci unele greoaie şi complexe, tot ar fi meritat să trecem la acţiune. În treacăt, menţionăm că ambele legi sunt organice.
II – C. Cum apar, în proiect, în opinia noastră, unele dintre modificările minime aduse programei şcolare, pentru introducerea pregătirii pentru apărarea patriei?
Subliniem, de la început, că dorim numai să creăm o bază de viitoare discuţii între specialişti cu o mai bună pregătire decât a noastră. Pot fi consultaţi şi elevii ori părinţii lor, acolo unde este necesar, pentru a se identifica o modalitate optimă de a se atinge obiectivele propuse. Obiectivele pot deveni mai îndrăzneţe ori, dimpotrivă, se poate renunţa la ceea ce poate apărea ca utopic, exagerat sau inutil ori neesenţial. Ideile expuse mai jos pot fi transformate, perfecţionate, dezvoltate pe mai multe planuri ori direcţii, în acord cu ce am enunţat anterior. Esenţial este ca procesul să fie coordonat de la nivel central, programele şcolare să fie redactate în cooperare şi să fie identice pentru toate unităţile de învăţământ de acelaşi tip, să existe protocoale de colaborare între unităţile de educaţie şi cele ale forţelor armate, sincronizare perfectă şi un efort conjugat, în care, în principal, fiecare parte va pune în joc resursele specifice.
II - C.1. Să începem cu instrucţia tragerii. Este o disciplină de bază, zicem noi, pentru un viitor membru al forţelor armate, dar nu numai. Ea se va desfăşura, de regulă, în clasa a şaptea, a zecea şi a unsprezecea şi va fi predată la orele de chimie, fizică, anatomie. Important este ca profesorii respectivi să colaboreze între ei, precum şi cu cadrele militare desemnate de unităţile militare din împrejurimi. Orele de teorie se vor desfăşura în clase, iar cele aplicative, vor fi grupate într-o zi sau două, dedicate pentru aşa ceva, de obicei când vremea este bună, în cele mai bune poligoane ale militarilor, în loc de laboratoarele şcolii.
Teoria va cuprinde cunoştinţele minime necesare de balistică internă, exterioară şi terminală, inclusiv acordarea primului ajutor în caz de rănire, precum şi de cunoaştere a armamentului cu care se va executa tragerea în respectivul an. Accentul principal, reluat în fiecare an din cei trei propuşi, va fi cunoaşterea şi respectarea cu rigurozitate a regulilor ce trebuie respectate, atunci când se mânuieşte armamentul. Suntem siguri că forţele armate pot împrumuta material didactic variat pentru a face mai uşoară învăţarea şi pot participa şi cu specialişti.
Elevii vor executa tragere cu armamente din ce în ce mai complexe şi puternice, începând, opinăm noi, cu arme cu aer comprimat şi terminând, în clasa a unsprezecea, cu pistolul mitralieră. Şedinţele practice pot fi deschise de profesionişti care, în maximum o jumătate de oră pot arăta demonstrativ cm decurge o şedinţă de tragere, cm se rezolvă incidentele eventuale. Oricum fiecare elev va avea lângă el, puţin în spate, un supraveghetor militar. Înainte să intre în poligon, elevii vor fi testaţi, de către o comisie formată din profesori şi instructori militari, asupra însuşirii regulilor de disciplină a tragerii şi a cunoaşterii compunerii, funcţionării şi întreţinerii armamentului cu care vor executa tragerea. Cei care nu trec testul, nu vor fi admişi în poligon. Niciodată nu se va nota modul cm elevii au lovit ţintele, dar pot fi popularizaţi cei care au obţinut rezultate foarte bune la tragere, atât la şcoală, cât şi în unităţile militare. Nu ar fi niciun deranj dacă, la aceste activităţi, ar putea să participe şi câte un militar din forţele armatelor străine, membre ale NATO.
Scopul propus de noi este, în primul rând, crearea premiselor obişnuinţei de respectare draconică a regulilor de folosire a armamentului, înţelegerea intransigenţei în ceea ce priveşte această latură, acomodarea cu utilizarea armamentului. Nu ne vom propune formarea unor ţintaşi de elită. De aceea, antrenamentul îndelungat, la rece, va fi ignorat.
Nu ne substituim experţilor în domeniu, dar considerăm că, de la cele trei materii enumerate trebuie folosite, în acest scop 12 – 15 ore pe an, pentru partea teoretică şi practică, împreună. Unele dintre cunoştinţele predate în mod normal se suprapun cu cele specifice sau pot fi adăugate, acoperite cu destulă uşurinţă.
II - C.2. Trecem la o altă disciplină – orientarea în teren, înţelegerea unei hărţi de detaliu, deplasarea în teren, conform unei misiuni primite.
Aici vom vorbi mai puţin. În principiu, este vorba despre cunoştinţe de topografie, ce vor fi predate la orele de geografie. Elevii vor învăţa lucruri simple de orientare şi deplasare după hartă.
La partea practică, desfăşurată într-un teren din vecinătatea locaţiei unde este şcoala, vor avea ocazia să se deplaseze, într-un interval de timp stabilit, pe un traseu relativ complex, de 5-6 kilometri, schiţat pe hartă sau descris printr-un text, trecând prin anumite puncte obligatorii şi evitând altele interzise. Această parte poate fi un joc, o întrecere între echipe, cu trasee sau scopuri diferite, chiar antagonice.
Rămân valabile cele spuse anterior despre cuantificarea rezultatelor şi despre popularizarea celor mai bune echipe, iar, în total, vor fi necesare 6 - 8 ore, dintre care ultimele 4, laolaltă, pentru partea aplicativă. Ştim: riscăm să devenim subiecţii unor glume. O facem noi pe prima – săptămâna verde din programa şcolară va căpăta, posibil, o nuanţă kaki ori va deveni verde de camuflaj. Iubim poporul care nu-şi încreţeşte fruntea la treburi serioase!
II - C.3. Ultima disciplină de care ne ocupăm noi, neînsemnând că nu mai pot exista şi alte propuneri pe această temă, este pregătirea (educaţia) fizică. Aici, lucrurile sunt simple, nu prea este nevoie de o parte teoretică ci doar de câteva minute de explicaţii, şi, eventual, o demonstraţie scurtă. Sunt câteva elemente specifice, sugerate de specialiştii militari, care, din când în când (o dată pe lună, de exemplu), dar în fiecare an, trebuie introduse în lista de probe ce se susţin (aşa cm spuneam, fără a fi evaluate cu o notă în catalog).
Antrenamentele trebuie să placă elevilor şi nu să-i sperie şi să-i determine să meargă la medic pentru o scutire. Am fi fericiţi ca, într-un an şcolar, după antrenamente, o treime dintre băieţi să poată trece, prin orice procedeu, peste un gard de vreo 2 metri înălţime, pe sub o plasă de sârmă (nu ghimpată) de vreo 10 metri lungime, aşezată paralel cu solul, la o înălţime nu prea confortabilă ori să scoată un timp bun la o alergare cu o raniţă în spate care să atârne câteva kilograme. Nu propunem oprirea fetelor de la astfel de probe, dar este posibil să se contureze ideea, între experţi, ca acestea să participe, în general, la altfel de teste fizice. Concursurile şi popularizarea rezultatelor notorii vor fi binevenite, distractive şi stimulative.
II - C.4. Înainte să finalizăm, câteva cuvinte şi despre disciplina militară. În şcoală se pot învăţa numai lucruri ce ţin de teorie, probabil la orele de educaţie cetăţenească sau unde vor considera experţii de cuviinţă. Partea practică se va însuşi la nevoie, atunci când se declară, proclamă, instituie o situaţie excepţională. Atunci, probabil, va exista mai multă determinare pentru a înţelege de ce trebuie respectată disciplina în armată. Nu de frica unor mustrări ori amenzi, ci pentru că, altfel, pui în pericol real viaţa camarazilor şi pe a ta. Iar exemplele vor apărea, fără să doreşti.
Până atunci, armata are material didactic de pus la dispoziţie (sau poate produce), din care se pot desprinde multe concluzii educative, iar, în lipsa acestuia, se pot folosi clipuri, la îndemâna tuturor, precum cel din filmul Enemy at the gates (în regia lui Jean-Jacques Annaud) intitulat Soviet Charge Scene, unde oricine înţelege că, în război, ca soldat, ai numai două opţiuni: ai de a face cu inamicul ori cu ai tăi.
Bineînţeles că expunerea noastră putea continua, dar noi considerăm că ne-am încheiat misiunea. Ne-am spus punctul de vedere referitor la obligativitatea participării populaţiei României la pregătirea pentru apărare şi am adus în dezbatere un punct de vedere referitor la contribuţia învăţământului la pregătirea tinerilor pentru viaţă. Nu, nu am exagerat. Este vorba despre o îndrumare asupra modului în care să devii şi să rămâi un individ destoinic, dibaci, isteţ, iscusit, îndemânatic. O să spuneţi că am folosit prea multe cuvinte din vocabularul rural. De acord. Am rămas între cei care folosesc cuvântul super numai pentru detergenţi, cool doar în limba engleză, iar wow îl păstrăm pentru traduceri în limba engleză, la interjecţii exprimând uimire ori admiraţie.
*
Serviciul militar obligatoriu, mobilizarea nu sunt populare. Autorităţile ruse au respins de multe ori posibilitatea unei mobilizări, care, până la urmă s-a pus în practică. Preşedintele promisese că rezerviştii nu vor fi implicaţi în războiul din Ucraina. A fost nevoit, totuşi, să anunţe mobilizarea parţială a rezerviştilor, ceea ce însemna că vor fi chemaţi la arme să suplimenteze rândurile armatei numai cei cu o iniţială pregătire militară. Decretul pe care l-a adoptat nu a fost, însă, în concordanţă cu ceea ce a declarat.
Preşedintelui Ucrainei i-a luat mult timp până să semneze o lege care cobora vârsta de încorporare. Şi acum, când s-a renunţat la o prevedere conform căreia cei care au luptat o perioadă anumită pot înceta serviciul militar, a ezitat.
Autorităţile noastre s-au pronunţat pentru serviciul militar voluntar, dar, fără excepţie, arată pericolul. Apar, de la o zi la alta, alţi reprezentanţi care fac acelaşi lucru. Dar, există şi partea opusă, care susţine contrariul.
În ceea ce ne priveşte, susţinem decizii care să conducă spre o viaţă liberă dar responsabilă, cu minim de efort depus ca să fim pregătiţi pentru ce poate urma. O ultimă precizare: am scris articolul cu credinţa că, atunci când vorbim despre lucruri serioase, marea majoritate a cetăţenilor dă dovadă de seriozitate, are conştiinţa datoriei, ştie ce presupune să te achiţi de o sarcină pe al cărei mod de rezolvare ceilalţi îşi pun baza. Aşteptăm reacţii1.
*
Concluzii şi recapitulare concisă
1. Am venit cu o soluţie la problema ridicată de un general care se preocupă, încă, de problemele militare de astăzi. Pe scurt, se spunea că serviciul militar obligatoriu se va reactiva prin efectul legii, la declararea, proclamarea, instituirea unei stări excepţionale, numai că, atunci, va fi prea târziu. La acest capitol, fără să încercăm să supărăm, avem de făcut o precizare şi o propunere de completare.
Precizare: stările excepţionale se declară atunci când minţile luminate (pe bază de informaţii de care nu dispune oricine) ale autorităţilor îndrituite consideră necesar, prin procedurile legale stabilite. Nu trebuie să aştepţi să înceapă un război ca să declari stare de război etc. Ca urmare, îţi poţi crea, ca stat, timp pentru trecerea din punct de vedere militar la o nouă situaţie.
Propunere: dacă se implementează opinia pe care tocmai am prezentat-o, cu amendamentele necesare, cetăţenii nu vor veni la arme total nepregătiţi, iar perioada de actualizare a cunoştinţelor şi deprinderilor va fi mai scurtă.
2. Soluţia se poate pune în practică relativ repede, cu minime modificări şi completări ale legii. Ne aducem aminte de un slogan afişat în unele cluburi pe care le frecventăm din când în când: It won’t happen overnight, but, if you quit, it won’t happen at all. Din păcate, cei de acolo2 nu au scris şi traducerea, pe care sperăm că o vor afla, pe cont propriu, toţi cititorii.
3. Punerea în practică a acestei idei nu costă în plan material, financiar sau are costuri insignifiante în comparaţie cu revenirea la stagiul militar obligatoriu. Bănuim că lucrul acesta este limpede pentru toţi.
4. În plan social, psihologic, moral, implementarea are costuri minime. Se evită elegant o veritabilă răscoală a tinerilor pasibili să fie supuşi conscripţiei, o revoltă de dimensiuni nebănuite a rudelor şi prietenilor acestora, precum şi a tuturor acelora care au militat împotriva stagiului militar obligatoriu. Nu mai vorbim despre aglomerarea sălilor de judecată.
Abordarea pragmatică a subiectului ne ajută să ne atingem scopul prin concursuri şcolăreşti şi satisfacerea unor curiozităţi de elev.
5. Nu se schimbă cu nimic prevederile legale despre încorporare, voluntariat, scutiri.
6. Liceenii care au parcurs această pregătire pot constitui o rezervă de militari, cu o minimă intervenţie pe legea în vigoare. Lăsăm specialiştii să dea o denumire acestei rezerve ori să includă elevii într-una din rezervele existente sau preconizate de ei să se înfiinţeze.
7. Legat în mod intrinsec şi logic de punctul 6, se facilitează operaţiunile de luare în evidenţă a acestei rezerve. La ultima tragere, lucrătorii centrelor militare pot lua datele celor care o efectuează. La orice tragere, accesul se va face pe baza actului de identitate.
8. Amintim ceva ce am remarcat că este ocolit cu mare grijă. De mai multe ori am subliniat, cu o argumentaţie mai mult decât suficientă, că este necesară, conform constituţiei, o lege care să normeze refuzul de a executa serviciul militar, pe bază de conştiinţă. Reiterăm, dar n-o să mai insistăm. Nu vrem să stricăm buna dispoziţie a tuturor. Chiar şi în condiţiile existenţei serviciului militar numai pe bază de voluntariat, legea este necesară. Precizăm că nu oricine invocă vreun motiv sau un noian de motive, poate fi scutit. Hotărârea va fi luată de o comisie, cu o compunere şi după o anumită procedură, stabilite prin lege. În aceste condiţii, cei care deja au participat la şedinţele de tragere vor avea o mare dificultate în a exprima de ce nu pot pune mâna pe armă.
9. Chiar feriţi de evenimente care să necesite un seviciu militar, societatea are nevoie de membri dinamici, responsabili, care înţeleg libertatea, dar şi necesitatea disciplinei. Aceştia vor fi şi produsul acestei mici iniţiative cu rezultate ce se doresc semnificative.
10. Implementarea propunerii va ajuta, enorm, spunem noi, nevoile de recrutare a armatei. Se pare că şi rezerviştii voluntari apţi sunt greu de identificat. Lăsăm pe cei specializaţi în domeniu să-şi imagineze cum.
1 Îndemnul nu este o procedură ori o tehnică gazetărească, aşa cm cred unii stăpâni ai tacticilor
şi strategiilor militare, postaţi în instituţii unde când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi (chiar fără caracatiţa din vin). Pregătirea autorilor articolului este una juridică. Orice idee, teză, concepţie a juriştilor presupune şi idei şi opinii diferite, chiar dacă, în final, ele converg spre acelaşi rezultat sau rămân divergente. Se poate verifica în orice manual de drept.
2 World Class – reţea de cluburi de fitness şi wellness. Dacă nimeni nu a întrebat ce înseamnă, până acum, înseamnă că este foarte clar pentru toţi.
Address
Strada Fabricii 46G
Bucharest
Opening Hours
| Monday | 08:00 - 16:00 |
| Tuesday | 08:00 - 16:00 |
| Wednesday | 08:00 - 16:00 |
| Thursday | 08:00 - 16:00 |
| Friday | 08:00 - 14:00 |
Website
Alerts
Be the first to know and let us send you an email when Opinia Naţională posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Contact The Business
Send a message to Opinia Naţională:
Videos
Editura Fundaţiei România de Mâine oferă cititorilor o nouă revistă!
Shortcuts
Share
Category
Nearby media companies
-
Strada Fabricii
