One Book

One Book Hey! Let's talk about how much we love books.

Nobilă este teoria cărţilor. Cărturarul epocii dintâi şi-a însuşit lumea din preajmă; a cugetat asupra ei; a rearanjat-o...
23/12/2024

Nobilă este teoria cărţilor. Cărturarul epocii dintâi şi-a însuşit lumea din preajmă; a cugetat asupra ei; a rearanjat-o în mintea sa şi a zugrăvit-o din nou. A perceput-o ca viaţă; a răspândit-o ca adevăr. A apărut sub forma unor acţiuni de scurtă durată; l-a părăsit sub forma unor gânduri nepieritoare. I s-a înfăţişat ca îndeletnicire; a plecat ca poezie. A fost un fapt mort; acum e cugetare vie, stă în picioare şi e în stare să meargă. Acum durează, zboară, inspiră. Se avântă în înalturi şi cântă exact pe măsura adâncimii minţii din care a izvorât.
(Ralph Waldo Emerson)

Anul îşi ninge ultimele clipe și noi ne întrebăm:Cum ar fi dacă, măcar acum, în această perioadă, scriem pentru a ne vin...
19/12/2024

Anul îşi ninge ultimele clipe și noi ne întrebăm:

Cum ar fi dacă, măcar acum, în această perioadă, scriem pentru a ne vindeca, sau cel puţin pentru a reuși să aducem la suprafaţă ceea ce ne tulbură or nelinişteşte?

Cum ar fi dacă am lăsa creativitatea să ne conducă în această perioadă şi să ne coloreze ideile pe care nu le-am exprimat, visele sau vorbele nespuse?

Cum ar fi dacă am fi în căutarea unui sens, a unei direcții pe care să o urmăm în noul an?

Cum ar fi dacă am începe acum să ne pregătim sufletește pentru filele anului viitor?

Foto @ pinterest

Nu trebuie să arzi cărți pentru a distruge o cultură. Doar să-i faci pe oameni să nu le mai citească.”  (Ray Bradbury)Di...
17/12/2024

Nu trebuie să arzi cărți pentru a distruge o cultură. Doar să-i faci pe oameni să nu le mai citească.” (Ray Bradbury)

Distrugerea culturală este subtil amintită în această declarație.

În loc de acte manifeste precum arderea cărților, o cultură poate fi erodată în liniște prin descurajarea lecturii.

În noiembrie 1926, Bucureștiul primea vizita primului câștigător al premiului Nobel pentru Literatură (1913) din Orient,...
16/12/2024

În noiembrie 1926, Bucureștiul primea vizita primului câștigător al premiului Nobel pentru Literatură (1913) din Orient, poetul indian

Rabindranath Tagore, venind în România,
mărturisise unui interlocutor marea sa dorință de a ajunge aici
- ÎN PATRIA STRĂMOȘILOR SĂI!

Poetul, care de-a lungul
vieții a călătorit în peste 30 de țări de
pe 5 continente, a fost încântat de,
felul de a cugeta și simţi" al
popoarelor din Balcani, dar și de
melodicitatea limbii române, pe care
considera, destinată pentru ritm și
poezie"

La 25 decembrie 1931, în ziarul “Cuvântul” a apărut un articol semnat Mircea Eliade şi intitulat „Vorbeşte Rabindranath Tagore”.

Mircea Eliade a fost găzduit de poet la Shantiniketan Visva-Bharati şi în dialogul pe care l-a avut cu acesta l-a întrebat ce-şi mai aminteşte din călătoria sa la Bucureşti.

Poetul a răspuns:

„Ei bine aţi fost atât de buni cu mine, aţi fost atât de calzi şi de "imediaţi" faţă de operele mele, iar regele Ferdinand mi-a făcut cinstea să mă invite la Palat. Masa a fost atât de familiară, ca aici în Orient, unde poetul este mângâietorul şi sfetnicul regelui….eu aduc din România, ca dealtfel din întreaga Europă o bucurie…”

Foto.
https://anaarecarti.ro/main/rabindranath-tagore-bucuresti-s-a-oprit-circulatia-pe-calea-victoriei/

”Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, și de frăgezimea copilăriei și de reculegerea bătrâneţii. Eşti bunic ...
12/12/2024

”Niciun alt anotimp nu apropie sufletul, ca iarna, și de frăgezimea copilăriei și de reculegerea bătrâneţii. Eşti bunic şi copil în acelaşi timp, privind la fereastră fulgii care sclipesc îmbătrânindu-te cu un zâmbet faţă de amintirea propriei copilării ivită cu mânuţa întinsă după fulgi.”

(”Lorelei” de Ionel Teodoreanu)

Teodora Voinescu, profesoară de limba română la Colegiul Național de Informatică „Grigore Moisil”, a cucerit titlul de c...
11/12/2024

Teodora Voinescu, profesoară de limba română la Colegiul Național de Informatică „Grigore Moisil”, a cucerit titlul de campioană mondială la citit rapid în cadrul celei de-a 33-a ediții a Campionatului Mondial de Speed Reading, desfășurat în Istanbul, Turcia.

Teodora a reușit să citească peste 130 de pagini în doar 30 de minute, dar nu s-a oprit aici. Proba a presupus nu doar citirea rapidă, ci și înțelegerea conținutului. Profesoara a răspuns cu succes la 20 de întrebări de detaliu despre text, demonstrând o capacitate remarcabilă de asimilare a informației.

„Nu mi-a venit să cred. Eram înconjurată de minți luminate, oameni foarte, foarte inteligenți din toată lumea. Și pentru mine a fost o mare surpriză”, a declarat Teodora Voinescu.

Spre deosebire de ceilalți concurenți, care apelează adesea la tehnici speciale de citire rapidă, profesoara din România susține că pentru ea această abilitate este naturală. De altfel, cititul a fost o constantă în viața sa încă de la vârsta de 3 ani, când deja putea să citească fluent.

„Oamenii de acolo au spus că vor să colaborăm, să devin professional coach, să lucrez cu universități și companii din străinătate, să elaborez manuale împreună cu ei. Am fost invitată pentru ediția următoare în Vietnam, anul viitor. Pentru mine e nemaipomenit. M-au întrebat ce tehnici am sau dacă m-am antrenat. Nu, e o chestie personală, fiindcă cred că, așa cm i-am spus și unuia dintre organizatori ieri, este ceva ce-mi vine natural. Deci nu am o tehnică sau ceva nume. Adică nu m-am dus cu un plan, că trebuie să fac într-un anumit fel. Pur și simplu am citit cm fac acasă”, a explicat Teodora.

Sursa: digiFm

"Vrem povești care să ne facă să credem din nou. În noi și-n viață. Povești care să ne redea speranța, bucuria și prospe...
10/12/2024

"Vrem povești care să ne facă să credem din nou.
În noi și-n viață. Povești care să ne redea speranța,
bucuria și prospețime sufletească."

Unii preferă
să creadă că o anumită carte
este cea care-i alege pe ei... o anumită
cunoștiință sau știință.

Așa ca un părinte
a tuturor cunoștințelor secrete interzise,
a povestitorilor
și scriitorilor din vremuri imemoriale...
care aruncă un ochi peste privitor și-l
alege.

Totul e o poveste.
Ceea ce credem,
ceea ce cunoaștem,
ceea ce ne amintim și
chiar ceea ce visăm.

Totul e o poveste,
o narațiune, o succesiune de întâmplări
și personaje
care comunică un conținut emoţional.

Credința
este cea care face lucrurile să se miște.
Emoția-i
cea care învăluie povestea în mister.

Un act de credinţă
este un act de acceptare a unei povești care ni se istorisește.
Noi acceptăm ca fiind adevărat doar
ceea ce poate fi povestit.

Au fost scrise povești
pentru care oamenii au fost în stare să trăiască
și să moară, să se jertfească și să se
osândească,
să se înalțe și să coboare...în abisurile sufletești.

Să creezi o astfel de poveste
atât de puternică
încât să treacă dincolo de ficţiune și să se preschimbe
în adevăr revelat este cu adevărat o
provocare.

Cred că e nevoie
de un mare talent și dorinţă;
de credință,
de emoție mai mult decat crezi, și mai
puțin decât speri.
Mulți oameni au talent și dorință, iar
mulţi dintre ei
nu ajung niciodată la nimic.
Acesta este începutul pentru a face orice
în viaţă.

Talentul înnăscut e ca forţa
unui artist.
Te poţi naște cu mai multe sau cu mai puţine însușiri,
însă nimeni nu ajunge să fie un artist pur și simplu
fiindcă s-a născut pasionat de artă.
Cum nimeni
nu ajunge un sportiv dacă s-a născut
înalt, puternic sau rapid.

Ceea ce-l face pe artist sau sportiv
este
munca, meseria și tehnica;
dedicarea, angajamentul, consecvența,
determinarea, inteligenţa;
acestea-i
șlefuiesc mintea și îi lărgesc perspectiva.

Orice operă de artă,
orice lucrare este o luptă a artistului,
a scriitorului
cu el însuși și cu limitările lui.
Ca să ajungi la orice ți-ai propune, e nevoie
mai întâi și-ntâi de ambiție, apoi de talent,
de cunoaștere și,
în cele din urmă, de șansă.

Avem cărţi care sunt,
în primul rând, nişte mari povești,
ale căror intrigi
abordează aspectele fundamentale ale
firii omenești și le situează într-un context
moral și
în cadrul unor dogme supranaturale.
Avem povești,
legende, basme care au un mesaj bine definit.
Dar noi nu le pătrundem înțelesul,
nu știm
cum funcţionează aceste texte,
nu știm
să le aflăm esenţa și
nu înțelegem de ce ne provoacă o reacţie
emoțională.

Se transmite un cod moral care se exprimă prin
legende, mituri și orice alte artefacte literare,
cu scopul de a stabili
un sistem de convingeri, de valori și de norme prin care
să reglementeze o cultură sau o societate.

Povestiri
cu personaje care trebuie să înfrunte viaţa
și să depășească obstacole, personaje
care pornesc într-o călătorie
de îmbogățire spirituală, prin intermediul
unor peripeții şi revelaţii.

Vrem povești care să ne facă să credem din nou.
În noi și-n viață. Povești care să ne redea speranța,
bucuria și prospețime sufletească.

Visăm la ele,
ni pe dorim, le căutăm frenetic și unii le
mai și descoperim!

În Danemarca există biblioteci unde poți împrumuta o persoană în locul unei cărți pentru a-i asculta povestea vieții tim...
06/12/2024

În Danemarca există biblioteci unde poți împrumuta o persoană în locul unei cărți pentru a-i asculta povestea vieții timp de 30 de minute.

Scopul este combaterea prejudecăților. Fiecare persoană are un titlu: "șomer", "refugiat", "bipolar" etc.

Odată ce-i asculți povestea, realizezi cât de mult nu ar trebui să "judeci o carte după copertă".

Acest proiect inovator și genial este activ în peste 50 de țări.

Se numește "Biblioteca Umană".

În tradiția populară, Sânt Nicoară (Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie) vine la ,,praznicul” dumnezeiesc călare ...
05/12/2024

În tradiția populară, Sânt Nicoară (Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie) vine la ,,praznicul” dumnezeiesc călare pe un cal alb, care conduce sufletele bune spre Rai, iar pe cele păcătoase spre Iad.

Atât sfântul, cât și calul său sunt învestiți cu rolul de călăuze ale spiritelor, simbol care argumentează și o remanență a vechilor credințe și rituri solare autohtone precreștine, la confluența cu cele universale.

𝙎â𝙣𝙩 𝙉𝙞𝙘𝙤𝙖𝙧ă, 𝙘ă𝙡ă𝙪𝙯ă 𝙖 𝙨𝙪𝙛𝙡𝙚𝙩𝙚𝙡𝙤𝙧 î𝙣 𝙩𝙧𝙖𝙙𝙞ț𝙞𝙖 𝙥𝙤𝙥𝙪𝙡𝙖𝙧ă

În tradiția populară, Sânt Nicoară (Sfântul Nicolae, sărbătorit pe 6 decembrie) vine la ,,praznicul” dumnezeiesc călare pe un cal alb, care conduce sufletele bune spre Rai, iar pe cele păcătoase spre Iad.
Atât sfântul, cât și calul său sunt învestiți cu rolul de călăuze ale spiritelor, simbol care argumentează și o remanență a vechilor credințe și rituri solare autohtone precreștine, la confluența cu cele universale, după cm aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, autor Maria Bocșe, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

În satul românesc există colinde care întăresc aceste credințe. O astfel de colindă a fost consemnată de preotul Grigoriu Crăciunaș, în anul 1881, în satul Jurca, pe Someș (jud. Cluj), cu mențiunea că ,,se colindă în presara de Sfântul Nicolae”:

,,Asta-i casa boierească
Dumnezeu să o trăiască...
Înaintea căsii
Este-o masă-ntr-aurită,
Păstă masă ce mi-i trasă?
Față albă de mătasă.
Cu masă, pe cine-așteaptă?
Așteaptă pe Sânicoară.
Îl tot așteaptă din zi în zi
Ce-o dată nu mai veni,
C-un căluț albuț,
Dalb de spumegat,
Negru de-asudat.
Nainte-i ieșiră
Și-l întrebară:
- Unde-ai zăbăvit, Nicoară?
- Io am zăbăvit
Și am întâlnit
Nouă cetine
Plini de suflete
Și le-am petrecut.
Care-o fost mai drepte, Doamne,
Pe sub mâna dreaptă
La poarta de Raiu,
Raiu luminos,
Bun loc de folos.
Cine-o fost mai strâmbe, Doamne,
Eu le-am petrecut
Pe su' mâna stângă,
Pe cărarea strâmbă.
La poarta de Iad.
Iad întunecos,
Rău loc de folos.”

FOTO: Sfântul Nicolae, pictură murală în pronaosul bisericii de lemn din Finișel, jud. Cluj, realizată la 1807 de Dimitrie Ispas/Nicu Cherciu- Arhiva CJCPCT Cluj

...Spuneți drept, vă rușinați?Voi, care amestecați,Graiul sfânt, cu "străinisme" ,Spuneți drept, vă rușinați, C-ați cres...
05/12/2024

...Spuneți drept, vă rușinați?

Voi, care amestecați,
Graiul sfânt, cu "străinisme" ,
Spuneți drept, vă rușinați,
C-ați crescut cândva pe prispe?

Vă jenați fiindcă-ați băut,
Apă din curtea bunicii?
C-ați mâncat din vas de lut,
Româneștile delicii?

Mămăliga cu smântână,
A făcut oameni din țânci,
Azi vă vine "peste mână",
"Cum poți oare să mănânci?"

Vă hrăniți doar cu fast-food,
Hulind ciorba de legume,
Mă ia greața când v-aud,
"Urzici, lobodă? Pe bune?

Varza parcă nu e varză,
De nu e și de Bruxelles,
Țăranul neaoș oftează,
Că nu vreți și de la el.

Iar pilaful de-altă dată,
E risotto, pe ulițe,
Vă credeți la Roma, tată?
Reveniți-vă din fițe!

Toată lumea are job,
Ce-i ăla serviciu, frate?
Tragi la fel, precum un rob,
Doar că sună mai... aparte.

Nu vă mai mirați, firește,
În glas strămoșesc de dac,
Nu grăiți: Doamne-Ferește,
Ci: My God, Wow, What a f.. ck,

Nu mai spunem "Te iubesc!" ,
Peste tot auzi "I love you!",
Cei mai mulți români citesc,
Cărți străine în fotoliu.

Parcă noi nu am avea,
Genii ai literaturii,
Aș mai zice eu ceva,
Da'-mi țin vorba-n colțul gurii.

✍️ Andreea Vaduva

"Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii...
04/12/2024

"Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat.

În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale.

Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea.

În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cm voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!"

George Pruteanu

George Pruteanu, lingvistul român și unul dintre cei mai importanţi apărători ai limbii române era de părere că:

"În toate timpurile, buna-cuviinţă şi bunul-simţ au fost considerate valori de către oamenii cu scaun la cap. Dacă mă duc la o emisiune superficială, mă duc ca să lansez mesaje şi idei. Ca să atac superficialitatea, frivolitatea, distracţia lălăită, ca să le blamez fără echivoc, în direct. Acesta cred că mi-e rostul şi e singura noimă a participării mele la astfel de emisiuni. Merg cu lipsa de prejudecăţi până la graniţa unde începe lipsa de bun-simţ."

"Să fiu întrebat ce relaţie am cu Dumnezeu mi se pare mai indiscret decât dacă aş fi întrebat, netam-nesam, ce relaţie am cu soţia. Nu poţi vorbi despre asta decât cu tine însuţi sau cu El."

"Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cm voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!"

,,Iubirea e un lucru care ţine de minte, nu doar de s*x şi de inimă...Iubirea trebuie păzită cu iubire. E sigur inoxidabilă.”

,,Televizorul diluează minţile....Textul rămâne fundamental pentru formarea minţii. În acest sens deplâng tendinţa actuală a ghidării tineretului pe o pistă frivolă. Nu fac pe moralistul, dar nu era o glumă puerilă calamburul Televizor – Tembelizor....Obrăzniciile, necuviinţa, proasta creştere, grosolăniile (care proliferează în televiziuni) trebuie combătute în direct, nu doar de pe margine, prin articole în gazete (a căror audienţă e, fatalmente, mult mai mică). Există şansa ca unele urechi să audă şi să înceapă să vadă mai limpede lucrurile. Deci, pentru cineva care vrea să fie activ, nu doar să se văicărească steril la o cafea cu amicii (stăm prost, monşer!), asta e linia.”

,,Ironia e ca o „pană” înfiptă în „fisura” enunţului...Ironia e una dintre cele mai distinse arme ale spiritului. Ea e o distanţare jucată, o întoarcere pe dos a unor enunţuri false sau pompoase sau şubrede etc.”

,,Bășcălia este jegul spiritului...Băşcălia înseamnă tragerea în derizoriu, în noroi, a valorilor.”

Va veni o vremecând acest popor,care n-a fost cunoscutpână асum,va fi luat în seamă.(Martha Bibescu)La mulți ani, popor ...
01/12/2024

Va veni o vreme
când acest popor,
care n-a fost cunoscut
până асum,
va fi luat în seamă.
(Martha Bibescu)

La mulți ani, popor frumos 🇷🇴

"— Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului? a fost întreb...
29/11/2024

"— Am citit o grămadă de cărți, însă în mare, pe majoritatea le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului? a fost întrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său. Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

— Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică, protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică Maestrul, tânărul ucenic luă strecuratoarea și începu să execute absurda operațiune.
Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecurătorii. Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecurătoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:
— Mi-e peste putință să aduc apă cu strecurătoarea. Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil; nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!

— Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă. Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o.

„Vezi tu?” continuă Maestrul, „înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu. Nu are atât de mare importanță dacă nu poți păstra totul în memoria ta; importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine; pentru că, fara urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu cunoașterea lor, cu adevărul pe care îl găsești în paginile lor...curăță mintea ta și spiritul tău și te fac să devii alt om: unul mai bun, renovat.”

Am știut că vreau să fiu scriitoare de foarte, foarte mică. Practic, abia învățasem să scriu și deja voiam să fiu public...
27/11/2024

Am știut că vreau să fiu scriitoare de foarte, foarte mică. Practic, abia învățasem să scriu și deja voiam să fiu publicată, trimiteam poezii la revistele de șoimi ai patriei și pioneri din vremea aia. Mama îmi explica de fiecare dată că nu se publică decît poezii patriotice, așa că la un moment dat am scris chiar o poezie patriotică (ceva cu țara dacă îmi amintesc bine) special pentru asta, dar nu îmi amintesc să fi fost publicată undeva. Însă mereu visul meu a fost același: să fiu scriitoare.

A fost o combinație de factori. În primul rînd, ceea ce oamenii numesc de obicei talent sau înclinație, care la mine se traduce într-o nevoie organică de a scrie. E ca și cm m-aș fi născut cu un organ în plus, o mînuță care scrie la mine în cap fără să mă întrebe dacă sînt de acord au ba să îmi ocupe mintea cu ce are ea chef, uneori în cele mai nepotrivite momente. Scrisul meu de multe ori este o urgență care nu poate fi nicidecum amînată. Un act fiziologic esențial, în lipsa căruia nu știu cm mi-aș putea continua existența.

Un alt factor care m-a adus pe drumul ăsta a fost nevoia (inconștientă la început, apoi asumată) de a fi iubită și văzută. De multe ori, noi, scriitorii, spunem că scriem pentru noi, însă adevărul e că dacă ar fi așa nu am mai publica niciodată, am scrie și păstra pentru propriile sertare (virtuale sau fizice). A fost un parcurs complicat însă – am avut tîrziu curaj să public lucrurile pe care le scriam. Ba chiar pînă atunci – 36 de ani aveam cînd am publicat prima carte – ajunsesem să cred că m-am ratat din punctul ăsta de vedere, că nu voi mai ajunge niciodată scriitoare, că am eșuat barca asta undeva la începutul vieții mele de adult, cînd încă frecventam cenacluri și eram privită ca tînără speranță și nu mai cm să o lansez la apă vreodată fiindcă e prea tîrziu. S-a dovedit că mă înșelasem teribil. Din fericire. Aș fi putut trăi tot restul vieții mele regretînd că nu mi-am urmat menirea și simțindu-mă un om ratat, fără să știu cm se simte bucuria asta de a fi citită, de a ști că poveștile mele mișcă oameni, vin în ajutorul lor în feluri pe care de multe ori nici măcar nu le înțeleg pe deplin.

Cum e să fii scriitoare? Complicat. Mai ales că eu sînt o scriitoare încă tînără, încă frumoasă, care a fost nu doar jurnalistă, ci și prezentatoare TV. Și femeile frumoase, mai ales cele care prezintă știri, sînt cam prostuțe și superficiale, nu-i așa? Nu au abisuri de exploatat, au minți ușurele, preocupări frivole, ce ar putea avea de zis o femeie de felul acesta? Cum ar putea face literatură serioasă? Iar de preconcepția, de prejudecata asta probabil că nu voi scăpa niciodată, mă va însoți toată viața.

Apoi, mai există o altă preconcepție extrem de debilitantă pentru femeile scriitoare: aceea că femeile scriu doar pentru femei, iar bărbații pentru toată lumea. Bărbații, care au creat mii și mii de personaje femei, înțeleg femeia, lumea în întreagă complexitatea ei, dar noi, femeile, înțelegem doar femeile și ne adresăm doar lor. Uite, exact în momentul în care scriu asta cineva lasă niște comentarii la anunțul pe care l-a făcut Răzvan Exarhu că voi fi invitata lui, comentarii care sună așa: „și asta e scriitoare? Au înflorit scriitoresele ca ciupercile după ploaie”. Și „ce-a mai scris ” în ultima vreme” această celebritate ?! Întreb pentru un prieten critic.” Ambele comentarii aparțin unor bărbați și cred că răspund cu vîrf și îndesat la întrebarea ta.

Petronela Rotar
https://www.printesaurbana.ro/2021/03/femei-cu-meserii-de-barbati-petronela-rotar-scriitoare.html

Unul din primele manuale românești pentru educația fetelor a apărut la București în 1846. Intitulat „Manual de economie ...
25/11/2024

Unul din primele manuale românești pentru educația fetelor a apărut la București în 1846. Intitulat „Manual de economie casnică”, el cuprinde învățături morale și practice cu ajutorul cărora tinerele puteau deveni „mume bune și stăpâne de case roditoare în averi”.

Autorul, profesorul Ioan Penescu (cca.1808-1868), arată că a alcătuit manualul pentru ca directoarele pensioanelor de fete: „fie streine, fie pământene, să binevoiască a să sili să formeze din fiicele noastre mai mult niște mume bune și stăpâne de casă, decât niște păpuși grațioase”.

În această vreme la București funcționau trei pensioane particulare, conduse de doamnele Comble, Vaillant și Buvelot și un institut de fete sărmane și orfane înființat în 1843 de Elisabeta Știrbei (1805-1874), soția lui Barbu Știrbei, viitorul domn al Țării Românești (1848-1853; 1854-1856). În aceste instituții, fetele învățau bunele maniere, limba franceză și noțiuni elementare de științe, dar era nevoie, spune autorul, ca profesoarele „să le dea (...) în mâini cărți potrivite adevăratei lor chemări” - de viitoare soții și mame, scrie Muzeul Municipiului Bucureşti, pe pagina de Facebook a instituției.

Manualul se deschide cu „precuvântările” autorului, una adresată „Domnilor!”, cealaltă „Fetelor!” („Precuvântare către tinerile demoazele”).

Domnilor li se reamintea că, pe lângă școlile pentru „învățătura secsului bărbătesc”, statul are datoria să înființeze și școli pentru fete. Penescu făcea trimitere la prevederea referitoare la înființarea școlilor publice pentru fete din Regulamentul școlilor adoptat în 1832, care până în 1846 nu fusese pusă în practică.

„Demoazelelor” li se atrăgea atenția că principalul scop al învățăturii este de a le pregăti pentru a fi „vrednice de mâna unui soț”. Recomandare explicabilă într-o societate în care rolul femeii nu putea fi decât cel de soție, mamă și „conducătoare” a gospodăriei. Ioan Penescu se numără printre pedagogii care susțineau că învățământul „secsului femeesc” nu putea urma aceeași programă ca a celui bărbătesc. Nu trebuia să fie prea teoretică, ci pragmatică și să se întemeieze pe două principii: „adică moralul și Economia casnică”.

Ioan Penescu a fost mai mult decât un simplu profesor. A alcătuit manuale școlare, a tradus scrieri morale și a făcut gazetarie. Fost elev al lui I. Heliade Rădulescu, la Școala de la Sf. Sava, Penescu a făcut parte din prima generație de profesori ai școlilor publice în limba română înființate în 1832 în fiecare reședință de județ din Țara Românească. În decembrie 1832 a fost numit profesor la Școala națională din Brăila, transformată în 1838 în Școala Normală pentru elevi și învățători, unde a predat până în 1844. În timpul petrecut în acest oraș a înființat prima tipografie (1839) și primul ziar brăilean: „Mercur. Jurnal comerțial al portului Brăilei” (1839). În august 1844 și-a dat demisia și s-a reîntors la București, fiind angajat profesor la Seminarul Mitropoliei (între anii 1844 și 1856). În anii 1851-1856 a fost și director al Tipografiei Mitropoliei.

Interesul lui Ioan Penescu pentru educația s*xului frumos este vizibil în întreaga lui carieră. În 1839 anunța că va publica la Brăila un „jurnal de dame” intitulat „Econoama română”, din care, din lipsa fondurilor, se pare că a apărut doar un singur număr. După publicarea Manualului de economie casnică în 1846 la Tipografia lui Anton Pann, a reluat și dezvoltat tema într-o nouă carte: „Catehismul bunei creșteri a fetelor sau al datoriilor lor morale și soțiale ca fete, ca soațe și ca mume de familie” imprimată în 1854 la Tipografia Mitropoliei.

https://historia.ro/

Întrebare. Ce este Catehismul bunei creșteri?
Răspuns. Catehismul bunei creșteri este o știință pe scurt, care ne învață datoriile și cuviințele ce se cer de la s*xul nostru ca fete, ca soții și ca mume de familie.
Partea I. Fata în junețea sa

Î. Ce este fata?
R. Fata este tipul nevinovăției pe Pământ, este o ființă divină, este în sfârșit o floare, căriia, orce mână criminală o va atinge, îi pierde frumusețea, o vestejește și o lasă pentru toată vieața ei nenorocită.

Î. Care sânt cele dintâi simțimânte ce se cade a avea o fată pentru fericirea ei?
R. Cele dintâi, cele mai mari și cele mai neapărate simțimânte ce se cade a avea o fată ca să fie fericită, sânt acelea ale virtuții, ale onoarei și ale religiei.

Cap. I. Despre Virtute

Î. Ce este virtutea?
R. Virtutea este proprietatea sufletelor celor mari: toate faptele cele bune, toate cuvintele cele adevărate și prudente, și toate întreprinderile omului pentru folosul umanității o caracterisează; într-un cuvânt, ea este o putere a sufletului, prin care omul învinge toate patimile care oprindu-l de la datoriile sale morale, îl degrad: prin urmare ea este conductorul celui ce o posedă către eterna fericire.

Î. Prin ce capătă o fată virtutea?
R. Printr-o creștere îngrijită, și printr-o înfrânare statornică de plăcerile pornite din patimile desfrânării, ale luxului și ale mândrii deșearte.

"Î. Cum se înfrână o fată de la aceste patimi?
R. Fugind totdeauna de adunările cele rele, nesocotind or în ce timp încelătoarele și lingușitoarele cuvinte ale ființelor desfrănate, neimitând nici o dată luxul și deșertăciunea femeilor rău crescute, nefăcând nimic fără să întrebe pe părinții sau pe mai marii săi, neavând nici un secret în inima ei, fără să-l comunice părinților sau îngrijitorilor ei, în sfârșit nepuind preț în lucrurile de din afară ale sale și îngrijind a cultiva totdeauna pe cele din năuntru.

Inițiative care merită promovate și multiplicate.Prin amplasarea căsuțelor de cărți în parcuri, Primăria Slatina își pro...
21/11/2024

Inițiative care merită promovate și multiplicate.

Prin amplasarea căsuțelor de cărți în parcuri, Primăria Slatina își propune să creeze un mediu propice pentru dezvoltarea intelectuală și socială, stimulând obiceiul lecturii.

Ce poate fi mai plăcut decât îmbinarea culturii cu natura? Autoritățile locale încurajează cetățenii să aprecieze atât frumusețea spațiilor verzi ale orașului, cât și importanța culturii, promovând astfel un stil de viață mai echilibrat și mai sănătos.

Liviu Rebreanu scria în         „Jurnal”, în anul 1927 „La o anumită vârstă începi să-ţi dai seama cât eşti de singur în...
19/11/2024

Liviu Rebreanu scria în
„Jurnal”, în anul 1927

„La o anumită vârstă începi să-ţi dai seama cât eşti de singur în lume ca om sau ca individ. În realitate, nu există nici rude, nici prieteni cu care să poţi fi într-o adevărată şi desăvârşită comuniune sufletească.

Trebuie să înţelegi că menirea omului (de altfel cred că şi a oricărei fiinţe vii) este să ducă singur o viaţă solitară…

Slăbiciunea şi nevoile vieţii te fac să-ţi închipui că înţelegi pe alţii, că iubeşti şi eşti iubit şi înţeles. Eroare grea, despre a cărei realitate dureroasă ajungi să-ţi dai seama tocmai în clipele când singurătatea, majestuoasă şi divină, te copleşeşte mai crâncen…”.

Înconjurați-vă de oameni bogați sufletește. Deveniți voi înșivă unul!Studiați, cercetați, iubiți învățătura la orice vâr...
13/11/2024

Înconjurați-vă de oameni bogați sufletește. Deveniți voi înșivă unul!

Studiați, cercetați, iubiți învățătura la orice vârstă. Fiți recunoscători pentru bogăția informațională care există pe piață.

Rugați-vă să aveți discernământul să faceți diferența între adevăr și falsitate, pentru a vă putea îmbogăți numai cu informație de calitate.

Citiți cărți bune, cărți pe care sufletul va îndeamnă să le citiți. Dacă citiți doar cărți pe care toată lumea le citește, nu veți putea gândi decât cm toată lumea gândește.

Address

Bucharest

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when One Book posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to One Book:

Share

Category