15/01/2024
Aici veți afla adevărata poveste a valahului Vlad Țepeș.
iDracula este un post tv de emisiuni și muzică de traveling si emisiuni de gastronomie românească Restaurant
Address
Strada Selari, Nr. 10
Bucharest
030068
Telephone
Website
Alerts
Be the first to know and let us send you an email when iDracula posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.
Videos
Shortcuts
Share
Category
iDracula
Din drag de neam si tara, iDracula Restaurant, Club & Hotel, structureaza un proiect prin care clientii sai, atat romani, cat si straini, sa aprofundeze istoria acestui neam si a acestor locuri.
Începuturile militare ale zonei Branului se află sub stindardul Cavalerilor teutoni, „Ordo domus Sanctae Mariae Theutonicorum Hierosolimitanorum“, ordin religios înfiinţat de cruciaţii germani în Palestina, ei primind de la regele Andrei al II-lea al Ungariei(1205-1235) Țara Bârsei (Terra Borza ori Burzenland – un district denumit astfel după tribul cuman al burcilor). Darul urmărește stabilirea în regiune a teutonilor și apărarea graniței de sud-est a Transilvaniei de cumani și pecenegi. Teutonii ridică o fortăreaţă la Bran dar în 1226 ei sunt izgoniţi din regiune.
La 19 noiembrie 1377 cancelaria regelui maghiar Ludovic de Anjou – emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului (Kronstadt – Orașul Coroanei) privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii (Sachsen – populație de origine germană venită în Transilvania în secolul al XII-lea) din întreaga regiune a Brașovului să participe la construcția castelului Bran, inițial denumit Dietrichstein sau Törzburg în limba germană, Törcsvár în maghiară și Turciu în română.
În 1388 se încheie construcţia castelului. Acesta este ridicat pe stânca abruptă dintre Măgura şi Dealul Cetăţii şi dispune de o vedere excepţională spre dealurile învecinate, spre valea Moeciu şi Ţara Bârsei. Castelul are atât rolul de vamă – reţine 3% din valoarea mărfii care intră şi iese din Transilvania, cât şi cel de fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei destinată încercării de a opri extinderea Imperiului Otoman. El este locuit de soldaţi, de profesie mercenari. Cronicarul Ioan de Tîrnava amintește și de „briganții și balistarii englezi” din secolul al XV-lea. Castelanul Branului este ales de către rege, de regulă din rândul sașilor. În istoria Transilvaniei rolul său va fi din ce în ce mai important, astfel încât la sfârșit de veac XV comandantul castelului ajunge să dețină și titlul de vice-voievod al Transilvaniei. Sigismund de Luxemburg dă castelul ca feudă în 1407 (proprietate oferită în schimbul loialităţii) aliatului său, Mircea cel Bătrân, pentru a se putea retrage aici în caz de atac al turcilor. În 1419, după încetarea din viață a voivodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredinţeze principilor Transilvaniei. Turcii întreprind o incursiune în Transilvania, dar Iancu de Hunedoara îi înfrânge la Bran în 1441. Iancu are nevoie de sprijinul sașilor la graniță și reîntărește privilegiile acordate locuitorilor Brașovului de Mircea cel Bătrân și de Sigismund. Vlad Ţepeş, aliat cu principii Transilvaniei cu rezistența antiotomană la graniță, este aliat cu Branul și Brașovul în timpul primei sale domnii (1436 – 1442) și în perioada de până la cea de-a doua domnie. Cu toate acestea la începutul anului 1459, în timpul celei de-a doua domnii (1456 – 1462), armata sa trece prin Bran și atacă Braşovul pentru a rezolva un conflict dintre domnitorul Ţării Româneşti şi saşii care cereau taxe vamale tot mai mari şi îl susţineau pe oponentul său la tron. Vlad Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, provocând comunitatea săsească să se răzbune şi să-l zugrăvească în cronici ulterioare drept un tiran extrem de sângeros. La 1 ianuarie 1498 sașii din Brașov dau 1000 de florini și cumpără de la regele Vladislav al II-lea Jagello, care are visteria golită de războaie, dreptul de folosință pe 10 ani al castelului. Brașovenii preiau și bănoasa vamă a castelului.Pe 25 aprilie 1651, după ce prelungiseră deja de căteva ori cu principii Transilvaniei (chiar și ulterior cuceririi otomane a regatului ungar din anul 1541) contractele de folosință a castelului Bran, brașovenii reușesc să încheie cu principele Gheorghe Rackoczi al II-lea un act de vânzare-cumpărare a castelului. Cu toate că Transilvania devine încă din 1687 parte a Imperiului Habsburgic, Diploma Leopoldină reconfirmă privilegiile oferite de principii Transilvaniei, inclusiv vânzarea castelului din 1651. Se încheie, așa cm este menționat într-o inscripție, renovarea turnului nordic al castelului. Construcția suferise de-a lungul timpului mai multe deteriorări provocate adesea de asedii, dar și de neglijență ori de fenomene ale naturii. Astfel istoria consemnează în 1593 o explozie a pulberăriei, iar în 1617 o furtună puternică, care a distrus acoperișurile. Lucrări de reconstrucție s-au executat și în timpul domniei lui Gabriel Bethlen (1613 – 1629), atunci când s-au refăcut turnul porții, turnul rotund și donjonul.
