Humanitas

28/01/2025

📌📅𝟐𝟖 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞: 𝟏𝟖𝟖𝟔 - S-a născut principesa şi scriitoarea 𝑴𝒂𝒓𝒕𝒉𝒂 𝑩𝒊𝒃𝒆𝒔𝒄𝒖

📖𝑺𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓𝒂̆ 𝒊̂𝒎𝒑𝒐𝒕𝒓𝒊𝒗𝒂 𝒕𝒖𝒕𝒖𝒓𝒐𝒓: 𝑽𝒊𝒂𝒕̦𝒂 𝒑𝒓𝒊𝒏𝒕̦𝒆𝒔𝒆𝒊 𝑴𝒂𝒓𝒕𝒉𝒂 𝑩𝒊𝒃𝒆𝒔𝒄𝒖 de 𝐀𝐮𝐝𝐞 𝐓𝐞𝐫𝐫𝐚𝐲, 𝐛𝐞𝐬𝐭𝐬𝐞𝐥𝐥𝐞𝐫 apărut în traducerea 𝐀𝐥𝐢𝐧𝐞𝐢 𝐏𝐚𝐯𝐞𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮

„Bucureștiul e răvășit de viscol atunci când copila scoate primul ei țipăt, puțin înainte de miezul nopții, miercuri, 27 ianuarie 1886, într o cameră tapisată cu covoare persane și catifele venețiene, care adăpostise altădată curtea princiară a suveranilor Valahiei. Nu bucuria maternă a întâmpinat o în lume, ci dezamăgirea. Epuizată, întinsă în patul imens cu baldachin, Emma, mama ei, își dă frâu liber lacrimilor, întorcându-și privirea de la leagănul dantelat. [...]
Martha își trăiește primii ani de viață printre fustele dădacelor. O franțuzoaică, Marie, își pune amprenta mai apăsat decât celelalte, deoarece îi istorisește primele povești și legende, câteodată lugubre, precum cele cu Barbă Albastră ori Vlad Țepeș, sau, încă și mai înfricoșătoare, povestea soțului ei, care murise căzând de pe o scară. În bucătărie, servitorii bârfesc, șușotesc și pufnesc fără a i da prea multă atenție copilului, care prinde frânturi de conversații într un amestec de limbi tipic unei case din înalta societate bucureșteană, unde personalul e recrutat în funcție de presupusele sale calități naționale. Bucătarul, guvernanta și camerista sunt francezi; administratorul și majordomul, germani; doicile, englezoaice. De foarte devreme, Martha înțelege ierarhiile și dezvoltă un sentiment de apartenență la clasa ei socială.”

Carte recompensată cu premiile Nouveau Cercle de l'Union Interalliée (2023) și Céleste Albaret (2024)

📚Cartea este disponibilă în librării și online pe

28/01/2025

🔜
🖋📘 𝑺𝒇𝒂̂𝒏𝒕𝒖𝒍 𝒏𝒓. 6 de 𝐓𝐚𝐭𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐍𝐢𝐜𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮

Cine să fie oare Sfântul nr. 6? Personajul acestei povestiri s-a născut într-un sat din Imperiul Austro-Ungar, s-a instruit în limbi și culturi diferite, a cunoscut împărătese și regine, a fost participant activ la închegarea României Mari, a trecut prin două războaie mondiale. S-a trezit apoi într-o lume pe dos, în care politica și religia de stat tescuiau împreună destine, ștergeau identități, măsluiau istoria, perverteau mintea. Cum de el și-a păstrat cumpătul înaintând pe Calea Necunoscută, în dezastru și eșec? Secretul lui e povestea lui.

„De la alegerea temelor (și a personajelor) până la stilistica interogației și la nimbul răspunsurilor, în care misterul conviețuiește spectaculos cu evidența, istoria cu atemporalitatea, Tatiana Niculescu e, prin coregrafia sa literară, mereu aceeași, de fiecare dată altfel. În Sfântul nr. 6, e riguroasă documentar, curajoasă hermeneutic, atentă la realități, dar și la cearcănul lor de opacitate (din care nici umorul nu e exclus). Ai mereu în mână literatură fără literaturizare, talent fără paradă, adevăruri fără dogmă. Pe scurt – o autoare predestinată să-și răsfețe cititorii.“ — Andrei Pleșu

📚 Cartea va fi disponibilă foarte curând în librării și online, pe

28/01/2025

𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐥𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐫𝐚̆
Horia Vicențiu Pătrașcu despre cartea 𝑰𝒔𝒖𝒔 𝒂𝒍 𝒎𝒆𝒖 de 𝐆𝐚𝐛𝐫𝐢𝐞𝐥 𝐋𝐢𝐢𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮

Scrisă cu vervă stilistică, prospețime și onestitate intelectuală, cartea lui Gabriel Liiceanu produce cititorului o voluptate nu doar a lecturii, ci și a reflecției, ceea ce este un semn al reușitei „programului“ subiacent scriiturii domniei sale: acela de a determina în noi „nebunia de a gândi cu mintea noastră“.

Cele trei dimensiuni principale ale cărții Isus al meu pot fi sistematizate astfel: apologia conștiinței morale în defavoarea conștiinței religioase; universalismul valorilor creștine; critica bisericii creștine, considerată ca purtând întreaga răspundere pentru perpetuarea răului într-o lume creștină.

👉 Articolul complet aici: https://romanialiterara.com/2025/01/elogiul-si-critica-crestinismului/

📚Descoperă toate cărțile autorului: https://humanitas.ro/autori/gabriel-liiceanu

27/01/2025

✒️ 🗒️
🔖 𝟐𝟕 𝐈𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐇𝐨𝐥𝐨𝐜𝐚𝐮𝐬𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢

„Era o tânără scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei… Ardoarea, spiritul care o animă – mereu activ, punând mereu lucrurile în mișcare… E ca o surioară pasională a lui Kafka, este fetița lui pierdută.“ — Philip Roth

Acum despre altceva: știi încă de mult că dorinţa mea cea mai scumpă este să ajung într-o bună zi jurnalistă și mai târziu o scriitoare celebră. Dacă voi putea să-mi realizez vreodată gândurile astea de mărire (sau nebunie!) rămâne de văzut, însă până-n prezent nu duc lipsă de subiecte. În orice caz, după război vreau să public o carte intitulată Anexa, jurnalul îmi va putea servi ca bază.

Versiune definitivă a Jurnalului Annei Frank tradusă după originalul neerlandez

Traducere și note de Gheorghe Nicolaescu

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe

27/01/2025

🏆📚𝐓𝐨𝐩 𝟏𝟎📚 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐯𝐚̂𝐧𝐝𝐮𝐭𝐞 𝐜𝐚̆𝐫𝐭̦𝐢 ale săptămânii trecute la Editura Humanitas, în Librăriile Humanitas

1. Jean-François Braunstein, 𝑅𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑎 𝑤𝑜𝑘𝑒. 𝐶𝑢𝑚 𝑎 𝑐𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑝𝑟𝑎𝑑𝑎̆ 𝑂𝑐𝑐𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑚𝑖𝑠̦𝑐𝑎̆𝑟𝑖 𝑖𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒
2. Radu Paraschivescu, 𝐵𝑟𝑎̆𝑡̧𝑎𝑟𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑔𝑙𝑒𝑧𝑛𝑎 𝑡𝑎
3. Constantin Noica, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, „𝐴𝑚 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑃𝑎̆𝑙𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑢𝑙!“
𝑆𝑐𝑟𝑖𝑠𝑜𝑟𝑖, 𝑎𝑚𝑖𝑛𝑡𝑖𝑟𝑖, 𝑒𝑣𝑜𝑐𝑎̆𝑟𝑖
4. William Golding, 𝐼̂𝑚𝑝𝑎̆𝑟𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑢𝑠̧𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 (Roman grafic)
5. Carmen Uscatu, 𝐴𝑛𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑎𝑚 𝑚𝑢𝑟𝑖𝑡
6. Thierry Wolton, 𝐼̂𝑛𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑏𝑎𝑟𝑏𝑎𝑟𝑒. 𝐷𝑒 𝑙𝑎 𝑢𝑛 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑙𝑎 𝑎𝑙𝑡𝑢𝑙
7. Aude Terray, 𝑆𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑎 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑟𝑜𝑟. 𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑡̦𝑒𝑠𝑒𝑖 𝑀𝑎𝑟𝑡ℎ𝑎 𝐵𝑖𝑏𝑒𝑠𝑐𝑢
8. Sabina Fati, 𝐶𝑖𝑛𝑒 𝑟𝑎̂𝑣𝑛𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝐺𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝐷𝑢𝑛𝑎̆𝑟𝑖𝑖? 𝑂 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑝𝑒 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑑𝑒 𝑟𝑎̆𝑧𝑏𝑜𝑖 𝑖̂𝑛 𝐷𝑒𝑙𝑡𝑎 𝑒𝑥𝑡𝑖𝑛𝑠𝑎̆: 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑖𝑎, 𝑈𝑐𝑟𝑎𝑖𝑛𝑎, 𝐵𝑎𝑠𝑎𝑟𝑎𝑏𝑖𝑎, 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖𝑎
9. Piergiorgio Odifreddi, 𝑃𝑖𝑙𝑢𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑒. 𝑁𝑢𝑚𝑒𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑢𝑚𝑎𝑛𝑖𝑠𝑚 𝑠̦𝑖 𝑠̦𝑡𝑖𝑖𝑛𝑡̦𝑎̆
10. Robert Knapp, 𝑍𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝑂𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑧𝑒𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑣𝑟𝑒𝑚𝑒𝑎 𝑚𝑎𝑔𝑖𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑚𝑖𝑟𝑎𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑜𝑟

📚Cărțile sunt disponibile în librării și online, și pe

27/01/2025

✒️ 🗒️
🔖 𝟐𝟕 𝐈𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐇𝐨𝐥𝐨𝐜𝐚𝐮𝐬𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 - J𝒖𝒓𝒏𝒂𝒍 (1941–1942). 𝑺𝒄𝒓𝒊𝒔𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒍𝒂𝒈𝒂̆𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑾𝒆𝒔𝒕𝒆𝒓𝒃𝒐𝒓𝒌 (1943) de 𝐄𝐭𝐭𝐲 𝐇𝐢𝐥𝐥𝐞𝐬𝐮𝐦

Etty avea douăzeci și șapte de ani când și-a început jurnalul. La biroul său din cămăruța de pe Gabriël Metsustraat, ea a creat unul dintre cele mai remarcabile texte ale timpurilor noastre – o mărturie a credinței și iubirii scrisă în cele mai negre ore ale istoriei moderne. […] Relevant este că Etty a început să lucreze pe 15 iulie 1942, aproximativ în aceeași vreme în care o fată pe nume Anne Frank, ascunsă într-o casă situată la câțiva kilometri depărtare, a început să-și scrie jurnalul. În aceeași lună, la Amsterdam a avut loc prima razie stradală de proporții. Naziștii doreau să concentreze toți evreii la Westerbork, un lagăr de tranzit (Durchgangslager) din estul Țărilor de Jos, nu departe de frontiera germană. Deși nu era în sine un lagăr de exterminare, Westerbork va fi ultima oprire înainte de Auschwitz pentru mai bine de 100.000 de evrei neerlandezi. Etty s-a oferit voluntar să-i însoțească la Westerbork pe evreii arestați în razii, lucrând apoi la spitalul din lagăr. […] După cm a scris Etty într-una dintre numeroasele sale scrisori din anii 1942 și 1943, noroiul și mizeria erau trăsăturile definitorii ale lagărului Westerbork – la fel ca și boala și suprapopularea –, un univers al vacarmului și al fricii, înghesuit pe un petic de teren de un kilometru pătrat. În acest iad și-a petrecut ultimele luni din viață, continuând să scrie în jurnal, să scrie scrisori și, cu un mare devotament, să aibă grijă de cei bolnavi aflați în barăcile-spital. Și în acest iad a scris, iar și iar, că „viața mi se pare așa de frumoasă, așa de demnă de a fi trăită și așa de plină de sens, în ciuda a orice“.

Etty Hillesum a murit pe 30 noiembrie 1943 la Auschwitz.

📖Cartea este disponibilă în librării și online pe

27/01/2025

✒️ 🗒️
🔖 𝟐𝟕 𝐈𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐇𝐨𝐥𝐨𝐜𝐚𝐮𝐬𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢

Primul transport oficial care aducea evrei la Auschwitz nu a fost format din luptători ai rezistenței sau din prizonieri de război, nici măcar din bărbați, ci din fete care au părăsit Slovacia crezând că vor lucra pentru stat vreme de câteva luni. În ziua de 25 martie 1942, aproape o mie de tinere evreice au urcat în trenul ce avea să le ducă într-o lume căreia multe dintre ele nu îi vor supraviețui. Pornind de la mărturiile supraviețuitoarelor și de la o cercetare minuțioasă a documentelor perioadei, Heather Dune Macadam reușește să spună extraordinara poveste a eroismului și a rezistenței de care aceste tinere au dat dovadă în lagărul morții. Este o poveste impresionantă, pe care ar trebui s-o aflăm cu toții.

„O carte înfiorătoare… Această istorie detaliată și profund personală ne dezvăluie o tragedie umană greu de înțeles.“ — Publishers Weekly

„O contribuție importantă la literatura Holocaustului și la istoria femeii.“ — Daily Express

„Cartea reconstituie foarte bine contextul istoric al deportărilor din Slovacia, viața comunităților evreiești de dinaintea războiului, înăsprirea persecuțiilor și inocența familiilor ce-și pregăteau fiicele pentru deportare. La fel de răscolitoare este tristețea puținelor supraviețuitoare care s-au întors acasă, unde și-au găsit părinții morți, magazinele distruse, casele și bunurile luate de vecini… Primul transport la Auschwitz era alcătuit din fete, care, trei ani și jumătate mai târziu, au revenit acasă femei: văzuseră, suferiseră și înduraseră prea multe.“ — Caroline Moorehead

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe

27/01/2025

✒️ 🗒️
🔖 𝟐𝟕 𝐈𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 – 𝐙𝐢𝐮𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐕𝐢𝐜𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐇𝐨𝐥𝐨𝐜𝐚𝐮𝐬𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢

𝟐𝟕 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟒𝟓 reprezintă ziua eliberării prizonierilor din lagărul de la Auschwitz-Birkenau și marchează comemorarea la nivel internațional a victimelor Holocaustului.

Reprezentanțele ICR din Chișinău, Londra, Budapesta, Madrid, Paris, Roma, Varșovia, Berlin, Stockholm, Viena, Tel Aviv, Veneția, Lisabona și New York omagiază, cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, victimele Holocaustului prin proiecții de filme, lansări de carte, expoziții și dezbateri.

𝐀𝐜𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐚 𝐝𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧𝐢𝐚 𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚, în colaborare cu 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐂𝐚𝐬𝐭𝐞𝐥𝐯𝐞𝐜𝐜𝐡𝐢, 𝐄𝐝𝐢𝐳𝐢𝐨𝐧𝐢 𝐁𝐨𝐫𝐝𝐞𝐚𝐮𝐱 𝐬̦𝐢 𝐇𝐮𝐦𝐚𝐧𝐢𝐭𝐚𝐬, cu patronajul 𝐀𝐦𝐛𝐚𝐬𝐚𝐝𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐈𝐭𝐚𝐥𝐢𝐚, invită publicul pe 𝟐𝟕 𝐢𝐚𝐧𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 la o masă rotundă și o prezentare de carte dedicate unui important scriitor român de origine ebraică, 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢𝐥 𝐒𝐞𝐛𝐚𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧, a cărui scurtă traiectorie prin lumea culturală interbelică a trezit controverse și a lăsat repere literare consistente.

𝐈𝐂𝐑 𝐕𝐚𝐫𝐬̦𝐨𝐯𝐢𝐚 va rememora 𝐩𝐨𝐠𝐫𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐈𝐚𝐬̦𝐢, cel mai mare masacru de pe teritoriul României în epoca modernă, prin intermediul literaturii și al cărții lui Cătălin Mihuleac, 𝑨𝒎𝒆𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒅𝒆 𝒑𝒆𝒔𝒕𝒆 𝒑𝒐𝒈𝒓𝒐𝒎, a cărei traducere a fost publicată în 2023 în Polonia de 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐍𝐨𝐢𝐫 𝐬𝐮𝐫 𝐁𝐥𝐚𝐧𝐜, în traducerea lui 𝐊𝐚𝐳𝐢𝐦𝐢𝐞𝐫𝐳 𝐉𝐮𝐫𝐜𝐳𝐚𝐤. Împreună cu editorul polonez, reprezentanța va pregăti o emisiune-audiție, structurată în două părți. Audiția va fi încărcată pe Spotify și difuzată începând din 27 ianuarie pe rețelele de socializare ale reprezentanței și editurii poloneze.

👉 Articolul complet aici: https://agerpres.ro/cultura-media/2025/01/23/reprezentatele-icr-din-toata-lumea-comemoreaza-victimele-holocaustului--1415477

📚 Cărțile sunt disponibile în librării și online pe

27/01/2025

📘🌟 „Ferenike“, primul roman autobiografic al Doinei Ruști, este disponibil pentru precomenzi cu autograful autoarei pe Humanitas și .ro (link în comentarii).
📌Preț: 42 lei
📌Livrare din 6 februarie

🖋„Vie, curgătoare (ca râul din carte, pe malul căruia Doina Ruști își construiește propriul Macondo, un loc în care nimeni n-are voie să se uite la ceas), povestea din Ferenike cucerește prin culoare și ingeniozitate. Întâmplările și locurile, casa și moara, fântâna, lucrurile (oricât de mari, oricât de mici), pământul, apa, deși pare că au corespondent autobiografic unic, fixat în real, se deschid toate înspre simbol și (uneori) fantastic. Iar personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune. În mijlocul lor, privindu-i cu ochii de atunci și de-acum, e o fetiță care poartă rochii pe poalele cărora sunt scrise toate numele care i-ar fi plăcut în locul celui primit.“ — LIDIA BODEA

26/01/2025

🏺📜𝑪𝒍𝒆𝒐𝒑𝒂𝒕𝒓𝒂 de 𝐃𝐮𝐚𝐧𝐞 𝐖.𝐑𝐨𝐥𝐥𝐞𝐫

„Cleopatra a fost un orator iscusit. Plutarh a scris că regina era captivantă în conversație și persuasivă în discuții, fiind capabilă să vorbească etiopiană, troglodită și limbile evreilor, arabilor, sirienilor, mezilor și parților, dar și multe altele. Egipteana nu este menționată în mod expres, dar se poate presupune că o vorbea și pe aceasta deoarece Plutarh s a referit la ignorarea acestei limbi de către predecesorii ei regali. Pe lângă greaca maternă, Cleopatra cunoștea și latina, deși romanii cu care a intrat în contact insistau să vorbească în greacă. Aceasta din urmă fusese folosită oficial de romani încă de la începutul secolului al III lea î.Cr. și, pe vremea Cleopatrei, Cicero se plângea că încă mai existau oameni care cereau interpreți, arătând că acest lucru nu era nici firesc, nici de dorit. Latina i ar fi fost utilă nu atât pentru a vorbi cu romanii, cât pentru a citi materiale în această limbă, cm ar fi transcrierea procesului bancherului tatălui ei, Rabirius Postumus, și măsurile adoptate de Senat în legătură cu regatul său. În plus, romanii foloseau latina mai mult decât ar fi fost de așteptat în teritoriile levantine pe care Cleopatra le viza, din cauza unei antipatii de lungă durată față de greacă în această regiune, iar cel puțin unul dintre decretele ei, adresat unei comunități evreiești, probabil în Leontopolis, recurge la limba latină.”

Traducere de Emanuela Jalbă-Șoimaru

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe

25/01/2025

📖
🖼️🌊𝑴𝒂𝒎𝒂: 𝑶 𝒇𝒐𝒕𝒐𝒈𝒓𝒂𝒇𝒊𝒆 𝒂 𝒕𝒊𝒎𝒑𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒔̦𝒊 𝒂 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒊𝒊 de Ioan Stanomir

„Şi poate că de aceea am continuat, în limpezimea dureroasă a dimineţilor noastre, să revenim spre acest text, ca spre locul de unde toate au început: mică patrie de cuvinte, asemeni unei balerine ce doarme în vitrina prăfuită a caselor provinciale, semn de carte ce transmite, în fragilitatea sa, continuitatea iubirii şi ecourile ei, fereastră deschisă spre grădina în care duhurile celor care nu mai sunt se adună, convocate de vânt, cer de noapte spre care ochii noştri uniţi se îndreaptă, parcă spre a scruta adâncul de mare urcat spre înălţimi, tulburat şi celest.
Am abandonat, împreună, cărările pe care paşii omeneşti răsună, grăbit şi pedestru, pentru a căuta, în undele de memorie ale dragostei, clipele pe care le contemplăm ca pe nişte diamante pulsând în oceanul primordial: una cu cei morţi, una cu trecutul din care venim, una cu vocile pe care le distingem în noi, după ce această contopire de fiinţe este deplină şi definitivă, dincolo de moarte şi împotriva ei.
Un firmament al melancoliei se arcuieşte peste noi, în acest anotimp al aşteptării şi al trecerii, ca şi cm zilele ce au mai rămas ar însemna doar tot atâtea cortine pe care noaptea de vise le dă la o parte, cu atingeri de ceaţă: când ne privim în oglindă, nu trupul trecător îl mai vedem, ci amintirea de dor a celor care am fost, cândva, în anii în care fericirea ni se părea eternă, ca un septembrie întins dincolo de marginile firii.
Şi scrisul ne este casă, cea din urmă pe care o mai putem construi: zidurile de cuvinte şi de pauze, de şoapte şi de atingeri sunt zidurile pe care le simţeam îmbătrânind în acel Focşani risipit între vârste.“

📚Cartea este disponibilă în librării și online pe

24/01/2025

În România de azi, parcă trăim în cărțile lui Orwell și avem nevoie de un Churchill (de la a cărui moarte se împlinesc azi 60 de ani). Cartea lui Thomas E. Ricks e o dublă biografie. În vremurile pe care le trăim, nu există două figuri mai vrednice de a fi cunoscute decât Churchill și Orwell, un om politic și un scriitor, amândoi britanici. Nu s-au cunoscut niciodată, dar s-au citit și prețuit reciproc. Ricks le așază destinele în oglindă: diferiți ca temperament și experiență de viață, cei doi se întâlnesc în apriga dorință a maturității de a demasca regimurile totalitare și de a lupta împotriva lor. Capitolele cărții se succed în alternanța Churchill-Orwell, din copilărie și până la finalul carierei lor, și, mai departe, în posteritatea lor critică și istorică. Intuiția autorului se deschide în câmpul evidenței : omul politic care a ținut piept nazismului și autorul «Fermei Animalelor» și al lui «1984» sunt din nou în actualitate și vor fi totdeauna prin refuzul lor angajat, statornic, ferm, de a accepta subjugarea conștiinței și abolirea libertății omului, în numele ideologiilor de dreapta ori de stânga, al samavolniciilor regizate politic. Cartea e de citit spre împrospătarea memoriei trecutului înainte de a-l repeta.

https://humanitas.ro/humanitas/carte/churchill-si-orwell

24/01/2025

Emisiunea : 𝐎𝐯𝐢𝐝𝐢𝐮 𝐍𝐚𝐡𝐨𝐢 în dialog cu 𝐒𝐚𝐛𝐢𝐧𝐚 𝐅𝐚𝐭𝐢, jurnalistă și autoarea volumului 𝑪𝒊𝒏𝒆 𝒓𝒂̂𝒗𝒏𝒆𝒔̦𝒕𝒆 𝒍𝒂 𝑮𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝑫𝒖𝒏𝒂̆𝒓𝒊𝒊? 𝑶 𝒄𝒂̆𝒍𝒂̆𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒑𝒆 𝒕𝒊𝒎𝒑 𝒅𝒆 𝒓𝒂̆𝒛𝒃𝒐𝒊 𝒊̂𝒏 𝑫𝒆𝒍𝒕𝒂 𝒆𝒙𝒕𝒊𝒏𝒔𝒂̆: 𝑻𝒓𝒂𝒏𝒔𝒏𝒊𝒔𝒕𝒓𝒊𝒂, 𝑼𝒄𝒓𝒂𝒊𝒏𝒂, 𝑩𝒂𝒔𝒂𝒓𝒂𝒃𝒊𝒂, 𝑹𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒊𝒂

👉 Interviul integral aici: https://www.rfi.fr/ro/video/20250123-cine-r%C3%A2vne%C8%99te-la-gurile-dun%C4%83rii-%C8%99i-noua-ecua%C8%9Bie-de-putere-%C3%AEn-era-trump

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe https://humanitas.ro/humanitas/carte/cine-ravneste-la-gurile-dunarii

24/01/2025

🔜
🖋📘𝑭𝒆𝒓𝒆𝒏𝒊𝒌𝒆 de Doina Ruști

„Vie, curgătoare (ca râul din carte, pe malul căruia Doina Ruști își construiește propriul Macondo, un loc în care nimeni n-are voie să se uite la ceas), povestea din Ferenike cucerește prin culoare și ingeniozitate. Întâmplările și locurile, casa și moara, fântâna, lucrurile (oricât de mari, oricât de mici), pământul, apa, deși pare că au corespondent autobiografic unic, fixat în real, se deschid toate înspre simbol și (uneori) fantastic. Iar personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune. În mijlocul lor, privindu-i cu ochii de atunci și de-acum, e o fetiță care poartă rochii pe poalele cărora sunt scrise toate numele care i-ar fi plăcut în locul celui primit.“ — Lidia Bodea

📚 Cartea va fi disponibilă foarte curând în librării și online, pe
̆română

24/01/2025

⏳📜 𝐕𝐢𝐫𝐠𝐢𝐥 𝐒𝐨𝐥𝐨𝐦𝐨𝐧, 𝑻𝒓𝒆𝒄𝒖𝒕𝒖𝒍 𝒏𝒆-𝒂𝒋𝒖𝒏𝒈𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒖𝒓𝒎𝒂̆. 𝑴𝒆𝒎𝒐𝒓𝒊𝒊𝒍𝒆 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒎𝒂𝒓𝒕𝒐𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒍𝒆𝒈𝒊𝒂𝒕 𝒂𝒍 𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆𝒊, 1921–1947: „În ziua de 24 ianuarie [1930], când se sărbătorea în sala Teatrului Național Unirea [Principatelor], dar mai cu seamă unirea cu Basarabia, s-a produs un incident cu urmări serioase.
În loja Regenței intră regentul Constantin Sărățeanu singur; când s-a așezat în fotoliu, trei patru generali (cei mai mari în grad) s-au sculat de pe locurile lor și au părăsit sala. Cum erau inspectori de armate în funcțiune activă, afrontul făcut unui reprezentant al Coroanei nu putea rămâne fără urmări.
Prim ministrul [I. Maniu] a chemat pe ministrul de război și i-a cerut să ia măsuri contra generalilor care și-au permis ireverență față de autoritatea supremă în stat, deci și a armatei. Conform cu constituția, capul și șeful suprem al armatei este regele și, în prezent, Consiliul de Regență care exercită prerogativele regale. Generalul Cihoschi, care era ministru de război, s-a desolidarizat și a blamat gestul generalilor (de altfel, liberali notorii, ajunși în funcțiile lor mai cu seamă pentru conformismul lor față de Brătianu), dar s-a declarat incapabil să ia măsuri disciplinare contra lor deoarece ei au superioritate în Consiliul Superior al Armatei, singurul organ legal care-i poate sancționa. Așa stând lucrurile, gen. Cihoschi și a prezentat demisia, pe care Maniu a acceptat-o pe loc.”

Prefaţă de Michael Virgil Solomon.

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe (link în primul comentariu).

23/01/2025

Bookhub
𝐌𝐢𝐡𝐚𝐞𝐥𝐚 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 despre 𝑫𝒓𝒖𝒎𝒖𝒍 𝒔𝒑𝒓𝒆 𝑺𝒐𝒂𝒓𝒆-𝑹𝒂̆𝒔𝒂𝒓𝒆 de Ioana Nicolaie

Minunat scrisă, ca „o pictură pe apă”, proza Ioanei Nicolaie este poem filosofic și plângere din Valea Morților, rugăciune și necesară completarea a golurilor albe de pe harta unei vieți care a fost și nu mai este. Dar scriitura te duce și către un roman de dragoste, cronică de familie, radiografie a măririi și a decăderii unui loc. Restituire, apropiere, tânjire, tulburare a tainelor și ținere vie a amintirii.

👉 Citește întregul articol: https://bookhub.ro/drumul-spre-soare-rasare/

📚 Cartea este disponibilă în librării și online pe https://humanitas.ro/humanitas/carte/drumul-spre-soare-rasare

̂ni

23/01/2025

𝐂𝐫𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐠𝐢𝐭𝐚𝐥𝐢

𝐈𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐏𝐚̂𝐫𝐯𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮, metamorfozele unei artiste, în operă și în viață: „Scriitoare, profesoară universitară, traducătoare. O voce distinctă a literaturii noastre și un personaj plin de surprize. Ioana Pârvulescu, într-o discuție relaxată și foarte personală cu 𝐃𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐏𝐨𝐩𝐞𝐬𝐜𝐮 și 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐡𝐢𝐯𝐮, despre scris, sporturi extreme, vise și perpetua explorare care este viața.”

👉 Interviul complet aici: https://www.youtube.com/watch?v=L8NrwRXKtgo

📚 Cărțile autoarei sunt disponibile în librării și online pe
https://humanitas.ro/autori/ioana-parvulescu

Scriitoare, profesoară universitară, traducătoare. O voce distinctă a literaturii noastre și un personaj plin de surprize. Ioana Pârvulescu, într-o discuție ...

22/01/2025

🎉📖 Un nou premiu pentru 𝑺𝒐𝒍𝒆𝒏𝒐𝒊𝒅, fascinantul roman al lui Mircea Cartarescu! Ediția în limba portugheză, apărută toamna trecută în traducerea lui 𝐅𝐞𝐫𝐧𝐚𝐧𝐝𝐨 𝐊𝐥𝐚𝐛𝐢𝐧, la 𝐄𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐚 𝐌𝐮𝐧𝐝𝐚𝐫𝐞́𝐮, a primit 𝐏𝐫𝐞𝐦𝐢𝐮𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐛𝐮𝐧𝐚̆ 𝐭𝐫𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐁𝐫𝐚𝐳𝐢𝐥𝐢𝐚 𝐢̂𝐧 𝟐𝟎𝟐𝟒.

𝑺𝒐𝒍𝒆𝒏𝒐𝒊𝒅, câștigător al 𝐃𝐮𝐛𝐥𝐢𝐧 𝐋𝐢𝐭𝐞𝐫𝐚𝐭𝐮𝐫𝐞 𝐀𝐰𝐚𝐫𝐝 𝟐𝟎𝟐𝟒, bestseller al Editurii , a fost tradus până acum în spaniolă, catalană, suedeză, franceză, germană, slovacă, bulgară, croată, italiană, daneză, neerlandeză, engleză, norvegiană și maghiară.

📚 Ediția în limba română este disponibilă în librării și online. Și pe Lib Humanitas: https://humanitas.ro/humanitas/carte/solenoid-1