17/04/2024
Nu uita de locul ce ți-e acasă...
Dragii mei, nu cred că există poveste mai frumoasă decât cea scrisă în rânduri cu suflet, nu cred că există emoție mai puternică decât cea creionată de inimi pentru inimi, nu cred că pot descrie mai bine ceea ce simt fără să mă aplec spre cei ce m-au creat, spre cei ce m-au definit, spre experiențele învățate alături de ei. Nu cred că există parteneriat mai frumos decât acela construit pe încredere, pe bucurie și nu cred că într-alt loc din lumea asta aș putea întâlni alți oameni prețioși care să mă determine să fiu alta decât ceea ce sunt, să scriu diferit, să simt diferit.
Astăzi spun că un om poate fi construit doar prin experiențe, prin părticele de suferință, prin istorioare însușite rapid. Și dacă te-am făcut curios, astăzi îți dau un sfat – urmărește-ți țelul, definește-te pe tine, află cine ești, spre ce te îndrepți, dar mai ales nu renunța. Nu renunța la locul care te-a făcut „om mare”, nu renunța la țara ce te „poartă”, nu renunța la locul pe care l-ai primit moștenire de la ei, cei de odinioară. Și îți spun asta pentru că se poate, pentru că nimic nu poate fi de nerăsturnat, pentru că suferința poartă la final costul bucuriei, pentru că „da”, un om puternic este creat de toate întâmplările vieții.
România e țara ce mi-a oferit întregirea, e cea care m-a făcut să cobor, dar să și urc în vârf de munte, să plâng, dar să și râd, România mi-e mamă, mi-e tată, mi-e suflet. Privesc astăzi către ea și mi-o imaginez cm stă cuminte pentru ca noi toți să privim către ea cu mai mult drag, cu mai multă speranță, cu mâna întinsă spre ajutor. Gândesc despre ea ca despre o ființă tăcută, pe alocuri tristă, ce ne iubește, ce nu ne lasă, dar care speră.
M-am născut în România, am alergat pe străzi pietruite, m-am jucat „de-a v-ați ascunselea”, am colindat, mi-am îmbrățișat bunicii, le-am spus „sărut mâna”. Aici sunt toate amintirile mele. Aici, am avut tot, iar altădată am pierdut tot. Aici am trecut de la agonie la extaz și tot aici, am aflat cm să construiesc „imperii” și să nu mă mai dau bătută niciodată. Și tot aici, acasă, te-am întâlnit pe tine, cel despre care astăzi scriu. De astăzi, am devenit prieteni, mai aproape unii de alții, de astăzi ne-am demonstrat că suntem mai mult decât acea „mână de oameni” vrednici, suntem întreg.
Dacă din tot ceea ce ți-am scris astăzi vei vrea să înveți ceva, îți voi cere un singur lucru – acela de a nu „evada” spre nicăieri, acela de a te apleca mereu spre tine, acela de a lupta să „crești mare” pentru că poți, dar mai ales să nu uiți că ești român, că ești aici atât pentru tine, cât și pentru ea—țara în care te afli.
România e a mea, e a ta, e a noastră. Iar acum, pot spune că România ești TU, sunt EU, dar mai ales suntem noi TOȚI împreună.
Fondator „România ești TU” ȘI Re-Connect România