Cine nu este astăzi prezent pe rețelele sociale, are foarte mari șanse să regrete mâine, când poate fi prea târziu.
17/03/2025
Măgarii şi libertatea. (Dedicatie pentru zmeu) de Păstorel Teodoreanu (fragment), 𝐟𝐚𝐛𝐮𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐮𝐦𝐩𝐥𝐮𝐭 𝐩𝐚𝐡𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐢-𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐬 𝐨 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐚𝐦𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝟔 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝟑 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐝𝐢𝐜𝐭̧𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐧𝐞𝐥𝐭𝐢𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐞𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐥𝐞𝐛𝐫𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐭 ”𝐍𝐨𝐢𝐜𝐚 - 𝐏𝐢𝐥𝐥𝐚𝐭” 𝐜𝐮 𝐒𝐞𝐧𝐭𝐢𝐧𝐭̧𝐚 𝐓𝐫𝐢𝐛𝐮𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐚𝐥 𝐑𝐞𝐠𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚 𝐈𝐈-𝐚 𝐌𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐨𝐬𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐫. 𝟐𝟎𝟏/𝟏𝟗𝟔𝟎.
🔘 17 𝒎𝒂𝒓𝒕𝒊𝒆 1964 𝒎𝒖𝒓𝒆𝒂 𝑷𝒂̆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒆𝒍 𝑻𝒆𝒐𝒅𝒐𝒓𝒆𝒂𝒏𝒖 (𝒏. 30 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆 1894, 𝑫𝒐𝒓𝒐𝒉𝒐𝒊, 𝑩𝒐𝒕𝒐𝒔̦𝒂𝒏𝒊) 𝒑𝒐𝒆𝒕, 𝒂𝒗𝒐𝒄𝒂𝒕, 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒊𝒕𝒐𝒓, 𝒑𝒖𝒃𝒍𝒊𝒄𝒊𝒔𝒕 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏, 𝒈𝒂𝒔𝒕𝒓𝒐𝒏𝒐𝒎 𝒔̦𝒊 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒕𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒗𝒊𝒏𝒖𝒓𝒊, 𝒎𝒆𝒎𝒃𝒓𝒖 𝒅𝒆 𝒔𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝒂𝒍 𝒃𝒐𝒆𝒎𝒆𝒊 𝒊𝒆𝒔̦𝒆𝒏𝒆 𝒔̦𝒊 𝒃𝒖𝒄𝒖𝒓𝒆𝒔̦𝒕𝒆𝒏𝒆. 𝑨 𝒓𝒂̆𝒎𝒂𝒔 𝒊̂𝒏 𝒍𝒊𝒕𝒆𝒓𝒂𝒕𝒖𝒓𝒂 𝒓𝒐𝒎𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝒆𝒑𝒊𝒈𝒓𝒂𝒎𝒆𝒍𝒆 𝒔𝒂𝒍𝒆.
Măgarii şi libertatea. (Dedicatie pentru zmeu)
de Păstorel Teodoreanu
Măgarii, odată, sfat ţineau în turmă.
Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,
Lovind cu piciorul de trei ori pământul,
A făcut tăcere şi a luat cuvântul
Un bătrân. Cu toţii smeriţi ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut niciodată în împărăţie
Un măgar ca dansul mai de măgărie.
În fata-i nici unul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.
"Fraţi(le zise dansul potrivindu-şi glasul)!
Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.
Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!
Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici
De stăpân şi bice: suntem bolşevici!
Clipa mântuirii de când o aştept!
Omul e despotic, barbar şi nedrept.
În puf îşi răsfaţa javra lui de fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?
Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncam bătaie, de trăim sau ba,
Ce le pasă celor de la S.P.A.?
Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!
- Răcni revoltatul din adâncul guşii -
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!"
Şi spre-a da o pildă, însuşi oratorul
Zvârli din copită, omorând păstorul.
Atunci, în urale, tribul urechet
Izbucni făcându-l şef de soviet.
Stăpânul, argaţii veniră la rând.
I-au ucis măgarii pe toţi, până când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.
Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când începură fulgii albi să cearnă
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise: "Bine, ştiu
Că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar.
Aveam înainte fân, de toate cele,
Iar acum nici paie n-ai fără cartele.
De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!"
N-avu timp sărmanul să sfârşească! Şeful
A şi dat porunca - vrând să-i taie cheful
De-a vorbi - să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: pact cu inamicul.
Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atacând Guvernul, Curtea Marţială.
"Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia",
Le explică şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.
Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi în faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful...
Dulce libertate!
𝐌𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚
𝐀𝐮𝐳𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐭̧𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝.
𝐂𝐮𝐦 𝐚𝐦 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐭-𝐨, 𝐭𝐨𝐭 𝐚𝐬̧𝐚 𝐨 𝐯𝐚̂𝐧𝐝.
𝐃𝐞 𝐦𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐭̧𝐢:
𝐒𝐚̆ 𝐯-𝐨 𝐭𝐚̆𝐥𝐦𝐚̆𝐜𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭̧𝐢
