
29/12/2024
Ah, viața! Acea telenovelă cu buget redus în care fiecare dintre noi joacă rolul principal, dar fără un scenariu clar. De ce trebuie să trăim totul la momentul lui? Simplu: pentru că nu avem un buton de „Rewind” sau „Fast Forward”. Și, culmea ironiei, chiar dacă am avea, probabil că l-am strica în primele 10 minute.
Sentimentele, sunt precum o pereche de blugi skinny: se potrivesc perfect într-o anumită etapă a vieții, dar devin imposibil de suportat mai târziu. Ce simți la 20 de ani – exuberanța, naivitatea, curajul stupid de a crede că vei cuceri lumea – nu mai există la 30. La 30 de ani, te uiți în oglindă și vezi un om care încă încearcă să își plătească datoriile emoționale făcute la 20. Iar la 40? Ei bine, la 40 începi să numeri ridurile și să-ți cumperi abonament la sală, în speranța că măcar burta o să îți respecte deciziile.
Și atunci, de ce tot amânăm fericirea pentru „peste 5 ani”? Ah, da, pentru că ne place să credem că timpul este un cont de economii. Strângem ani, emoții și ocazii, iar la pensie ne așteptăm să deschidem acel cont și să scoatem din el nopți albe, dragoste pasională și adrenalina momentelor ratate. Știre de ultimă oră: nu merge așa!
Anii ne sunt furați de acel „o să fie mai bine la anul” și de planurile mărețe care se topesc sub greutatea procrastinării. Uităm că, între timp, prezentul ne bate la ușă cu bocanci de armată și ne întreabă: „Vrei să faci ceva acum sau mai aștepți puțin?”
Există, totuși, o rețetă simplă: trăiește momentul prezent. Nu, nu în stilul „Carpe Diem” din filmele americane cu adolescenți care sar în piscină de pe acoperiș. Ci cu răbdare, încredere și un strop de realism. Da, există o zeitate care are grijă de noi (sau măcar un algoritm cosmic bine pus la punct). Și nu, nu trebuie să rezolvi totul azi. Trebuie doar să nu mai lași prezentul să îți scape printre degete.
Viitorul e o mare loterie. Poți să te gândești la el până îți vine rău, dar nu-l vei putea controla niciodată complet. Prezentul, în schimb, e ca un cățel care abia așteaptă să te joci cu el. Ignoră-l prea mult și s-ar putea să te muște de gleznă.
Așadar, opriți-vă pentru o clipă din goana asta nebună. Luați o gură de aer, beți un ceai (sau un pahar de vin, nu judec) și priviți-vă viața în față. Nu toți suntem genii și nu toți luăm cele mai bune decizii. Dar fiecare dintre noi are dreptul – și obligația – de a spune „Stop!” măcar o dată. De a lua decizia care nu va deveni o fantomă ce ne bântuie la 3 dimineața.
Și nu uitați: viața nu vine cu instrucțiuni, dar măcar are un buton de „Play”. Apăsați-l și trăiți, cu bune, cu rele, cu râsete și lacrimi. Pentru că, în final, singurul regret real va fi că nu ați apăsat acel buton mai des.