27/01/2025
D**a 3 ani cu mai multe actiuni in instante si termene foarte lungi, procesul de divort s-a incheiat. Acum pot vorbi deschis despre acest subiect.
In cei 12 ani de casatorie, am trait in umilinta, santaj emotional, dispret fata de cariera mea, frica si amenintari, chiar si in prezenta fetitelor. Am initiat procesul de divort, din nevoia ca eu si fetele sa traim in liniste, neavand alta varianta decat instanta judecatoreasca.
Neintelegerile dintre mine si fostul meu sot erau de mai mult timp, iar el imi spunea frecvent ca nu este facut pentru familie, ca vrea sa fie controversat si ca se simte bine cand umbla liber prin lume. Practic, a speculat notorietatea mea pentru a deveni cunoscut. In anii de casatorie, gasea mereu tot felul de motive de plecare cu prietenii: golf, kite, ski, diferite cursuri fara vreo finalitate (actorie, parfumerie, confectionat bijuterii, permis de barca si multe altele) si orice alt pretext de plecare din tara. Asa cm am mai spus-o si este cunoscut, de cand s-au nascut, de cresterea si educatia fetitelor m-am ocupat eu, ajutata de parintii mei. Fiind persoana publica, ani la rand aspecte legate de comportamentul fostului meu sot erau semnalate pana si de presa, dar atata timp cat inca formam o familie, am dat mereu raspunsuri diplomate si nu am vrut sa fac publice aspecte din viata mea privata. O fac acum, fiindca ma deranjeaza neadevarurile spuse de el si victimizarea lui, cu scopul de a-si schimba imaginea.
M-a amenintat cu divortul ani la rand, spunea des ca posteaza pe Facebook ca nu mai suntem un cuplu si fiindca nu ma putea da afara din casa cu 2 copii, a hotarat sa plece la Paris, unde locuia de jumatate de an. A plecat din tara cu scopul de a ma determina pe mine sa plec din casa si apoi sa pozeze in victima, ca sa arate ca nu el a introdus divortul.
Alta solutie nu am avut decat sa plec cu fetele si sa initiez imediat actiunea de divort. Inca de la prima intalnire amiabila dintre noi si avocati, a cerut domiciliul fetitelor la el si a refuzat propunerile mele de solutionare amiabila, care ar fi facut ca fetitele noastre sa treaca prin separarea parintilor mai rapid si cu traume minore.
Eu am solicitat custodie comuna, program de vizita pentru tata in week-end-uri si vacante, asa cm se obisnuieste in astfel de cazuri de divort si pensia de intretinere de 1/3 din venituri, in conformitate cu drepturile prevazute de lege.
Mai tarziu, in timpul procesului, a renuntat la cererea de a obtine domiciliul fetelor la el si a solicitat ca fetitele sa locuiasca 1 saptamana la mama, 1 saptamana la tata, care insemna de fapt ca domiciliul sa fie la unul dintre parinti doar pe hartie in teorie. In acelasi timp, tatal dorea sa suporte cheltuieli doar pentru perioada petrecuta de fete cu el, iar mai tarziu, in vederea stabilirii pensiei de intretinere, si-a declarat venituri lunare de 807 lei, cu toate ca detine firme si are angajati.
Prima instanta de la Buftea i-a acceptat acest program de 1 saptamana cu 1 saptamana, motivand halucinant ca eu muncesc, iar tatal are timp liber si poate sta cu fetitele. Aratand starea fetitelor din timpul programului stabilit de instanta de fond, Curtea de Apel Bucuresti a suspendat decizia si am revenit la un program stabilit anterior printr-o ordonanta presedintiala cu 2 week-end-uri pe luna si 2 zile in timpul saptamanii si vacante impartite, cm se acorda in general, pana la definitivarea procesului de divort.
Hotararea finala a Tribunalului Ilfov a stabilit ca fetitele sa aiba domiciliul la mama, exercitarea autoritatii parintesti sa fie in comun, iar cu tatal vor petrece 1 saptamana in timpul scolii si 2 weekend-uri pe luna. Vacantele si zilele de nastere sunt impartite.
In timpul procesului, Carolina, fetita cea mare, a implinit 10 ani si a putut fi audiata de judecatori. Instanta nu a tinut insa cont de ce a dorit ea: ca ele sa nu fie la tata in timpul zilelor de scoala, ca nu mai vor sa fie plimbate ca doua valize si ca isi doresc continuitate in timpul programului scolar. Din pacate instanta nu a tinut cont nici de atasamentul fetitelor fata de bunicii materni, de obisnuintele lor si de faptul ca tatal nu a fost implicat in viata lor inainte de inceperea procesului.
Acum la final va pot spune ca tatal si-a construit intregul dosar asa cm a vrut el, negand total realitatea din timpul casatoriei noastre. Procesul durand foarte mult, a avut timp sa arate atat in spatiul public, cat si in instanta ce tata este el acum. Fetitele au fost si sunt filmate non-stop, el avand camere montate in toata casa si in dosar fiind depuse sute astfel de filmulete. D**a inceperea procesului, s-a imprietenit cu o familie, invitandu-i tot timpul la el acasa cand fetele mergeau in programul de vizita, precum si in toate vacantele, pentru a-i folosi ca martori in proces.
Odata cu inceperea procesului, a pozat in ceea ce el nu a fost vreodata in timpul casatoriei si in relatia lui tata-fiice.
Instanta (ca si viata) nu a tinut cont de ce a vrut el pentru el si doar pentru el.
Sunt convinsa ca orice proces de divort este traumatizant, insa cred ca diferentele sunt facute de caracterele tuturor celor implicati, fie ca sunt parti, avocati sau judecatori.
Ii multumesc dnei.avocat Nicoleta Popescu pentru lupta dura dusa impotriva a doua case renumite de avocatura si 9 avocati trecuti in documente si pentru sustinerea umana, completata de profesionalismul juridic.
Am facut tot ce a depins de mine pentru stabilitatea emotionala a fetitelor, ceea ce face orice mama pentru copiii ei, fara sa-mi pierd echilibrul si intelegand rolul ambilor parinti in viata copiilor.
As incheia cu versurile cantecului meu: “Tot ce-a fost a fost/ Tristetea n-are rost/ Si-atunci cand imi e greu/ Stiu ca la capat de ploi va fi soare mereu”…
Artist pop, prezentator, endorser, coordonator al trupei de copii “Picii lu’ Soreasca"
