03/12/2024
O încercare de a înțelege la un nivel mai profund ce se întâmplă, dincolo de panica generalizată legată de comunism, ruși, sistem.
Din păcate ura, frica, conflictul prind la public. Minciuna circulă mai repede, pentru că ea intrigă automat oamenii. Binele e bine așezat în noi, dar răul nu. Pentru că e foarte greu să așezi și răul în tine, cm spunea și Jung, pentru a deveni complet. Să te iei la trântă cu tine însuți e o munca extrem de grea, de curajoasă, necesită timp. Așa că rămânem aici, la suprafață, îndreptați către exterior, proiectând.
Oamenii suferă profund, pentru că nu au fost crescuți în siguranță, cu limite sănătoase izvorâte din grijă, din respect. Majoritatea am fost crescuți de tați misogini, nepregătiți pentru viață, care ne trozneau din vorbe sau chiar fizic. Ei sunt reperul nostru de putere și bărbăție, furioși, imprevizibili și veșnic nemulțumiți de noi sau cu așteptări nerealiste. Autoritatea nu a fost niciodată în noi, cultivată, ajutată să crească, ci mereu din afară. Suferința provocată e vie în noi. În lipsa de instrumente pentru a o confrunta, avem nevoie de o figură paternă, de un apărător, de un protector, de cineva care să o curme. Suntem victime ale trecutului, ne plângem, nemulțumiți vrem o cale ușoară. Alegem mai degrabă să credem orbește decât să ne cercertăm, să ne punem întrebări.
Aceste figuri paterne, in definitiv, au fost la rândul lor private de iubire. De grijă, de respect. Mai mult ca niciodată e cazul să ne îndreptăm atenția către noi, noi mamele. Dacă ar fi să cred în vreo putere și vreo energie, ar fi aceea vindecătoare a iubirii, care ca și răul sălăsluiește în noi și strigă disperată: sunt aici!