03/11/2023
Infertilitatea este urâtă ca un bloc optzecist cu zece etaje.
..Doar că despre infertilitate habar n-ai, inițial, câte etaje are.
Când afli / simți că te confrunți cu infertilitatea, de cele mai multe ori prima reacție, autoprotectivă, este una de intrare în negare. Din păcate, unii – bărbați și femei – rămân acolo pe termen mediu / lung, fără să conștientizeze că pierd cel mai important aliat: timpul – tinerețea reproductivă (diferită de cea fizică sau sufletească). Când se depășește etapa de negare, urmează roller-coaster-ul emoțional: căutarea de explicații, despicarea firului în patru, furia, disperarea, angoasa, adesea depresia. Cel mai adesea, toate aceste stări sunt accentuate până la paroxism de obstacolul financiar, de lipsa banilor – mulți! – necesari pentru a trece la fapte.
Infertilitatea există. Și doare! Din conștientizarea acestei realități s-a ivit spontan, acum peste 15 ani, Asociația SOS Infertilitatea.
Când ne-am propus, în 2008, sa extragem subiectul „infertilitate” din epoca de piatră în care se afla la nivel societal în România, am primit cel mult zâmbete condescendente și mesaje de genul „e foarte drăguț entuziasmul vostru, dar nu veți obține niciodată sprijin financiar pentru FIV în România în care ești trimis/-ă la farmacia de peste drum de spital să îți cumperi branule”. La finalul anului 2010, spre uluirea tuturor (chiar și a noastră, recunoaștem), obțineam inițierea Subprogramului FIV la nivelul Ministerului Sănătății, cu implementare din 2011. Imperfect Subprogramul, știm, dar excepțional ca impact pe termen mediu și lung – impunerea, în premieră, a ideii că infertilitatea este o boală (primul slogan al campaniei nostre, deși astăzi sună tautologic), că persoanele afectate de infertilitate au nevoie și merită sprijin, că fertilizarea in vitro este o procedură eficientă și sigură.
N-a fost, însă, totul chiar atât de lin, căci, după doar doi ani de implementare, în 2013 Subprogramul FIV nu a mai primit buget, pentru că, aveam să aflăm ulterior, ministrul (liberal!) al Sănătății „nu credea în FIV”. De acolo venim: un ministru al Sănătații, non-medic, la nivel privat „nu crede” într-o procedură care a primit Premiul Nobel pentru Medicină și care a dus la nașterea a milioane de oameni și, în consecință, taie bugetul Subprogramului FIV. Frustrarea asociativă a fost colosală, ni se dărâma podul de piatră la care muncisem atât de mult să îl construim – dar am strâns din dinți și am reluat acțiunile de advocacy (întâlniri politice, memorii colective, scrisori de la pacienți și mai ales multă-multă mediatizare a cauzei, nu am refuzat niciodată un jurnalist – ne-am expus public pe noi și familiile noastre pentru a arăta cât de epuizantă este infertilitatea și câtă nevoie de sprijin există), iar, după doi ani, Subprogramul FIV al MS a fost reluat.
Ce a urmat este, deja, istorie – crearea de către Gabriela Firea a Proiectului FIV al Primăriei Municipiului București, cu probabil deja peste o mie de copii născuți (există și numeroși embrioni crioconservați, pe care părinții lor așteaptă să îi aducă pe lume), apoi Programul FIV al Ministerului Familiei, inițiat de aceeași Gabriela Firea, ea însăși mamă prin FIV, după cm a declarat în paginile revistei noastre. Programe de sprijin pentru FIV s-au inițiat și în alte orașe din țara (Constanța, Medgidia, Craiova), iar de fiecare dată voluntarii SOS Infertilitatea au fost acolo, adesea cu copiii în brațe, explicând câtă nevoie este de sprijin financiar din partea autorităților pentru a reuși să învingi infertilitatea.
Faptul că Ministerul Familiei a alocat în 2023 circa 30.000.000 de euro Programului FIV a permis ca peste 8.300 de persoane / cupluri din România care se confruntă cu infertilitatea să aibă șansa de a avea copii. Faptul că același minister, condus acum de către Natalia Intotero, anunță acum oficial, în interviul acordat revistei noastre, dublarea bugetului Programului FIV, acesta urcând în anul 2024 la 60.000.000 de euro – este fabulos. Știm, de cele mai multe ori, suma alocată per cuplu nu acoperă integral costurile unei proceduri FIV, dar sprijinul este semnificativ. Multe mii de români care nu mai îndrăzneau să creadă că vor putea avea copii vor găsi resortul motivațional care să îi facă să „treacă la FIV”. Sau să mai facă „încă un FIV”, pentru cei care cunosc gustul amar al eșecului, dar continuă să spere.
Probabil că impresia celor nou-intrați în caruselul emoțional și medical al luptei cu infertilitatea este că lucrurile sunt departe de a fi perfecte. Și așa este, în absolut. Dar, să nu uităm: venim de tare departe! În acești ultimi 15 ani, s-a evoluat mult și în România: tabu-ul s-a mai disipat, ideea si accesul la reproducerea umană asistată medical s-au democratizat, există clinici acreditate care oferă proceduri cu rezultate cel puțin la nivelul mediei europene, există informație corectă din punct de vedere medical pentru pacienți (cu condiția ca aceștia să o și citească), există comunități de pacienți și medici care te pot ajuta să găsești drumul care copilul mult prea dorit. Iar în toată această evoluție, o spunem cu toată modestia dar și cu toată responsabilitatea, rolul Asociației SOS Infertilitatea a fost major.
Da, pentru oamenii care își doresc copii, infertilitatea este cruntă și hâdă. Te împiedică să te bucuri pe deplin de tinerețe, de cuplu, de iubire. Dar: infertilitatea poate fi învinsă! Studiile spun că în jur de 80% dintre cei care merg până la capăt – devin părinți.
Cu copilul în brațe, nu uiți. Privești în urmă și ești recunoscător că trăiești într-o epocă în care există remedii reale și eficiente pentru infertilitate. Privești în urmă și ești recunoscător infertilității că te-a învățat ce înseamnă puterea de a învinge neputința, ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă perseverența, ce înseamnă smerenia. Și îi mulțumești vieții pentru asta.
Vă urez tuturor celor care încă sunteți pe baricade - să ajungeți acolo! La acel zâmbet plin de recunoștință.
Cu înțelegere și empatie,
Nicole
