Read Think Write Repeat

11/12/2023

Claire Keegan, Astfel de lucruri mărunte, Editura Pandora, colecția Anansi Contemporan, 2023 este Câștigătoare al Orwell Prize for Political Fiction și nominalizată la Booker în 2022.

Cartea este potrivită pentru un cadou de Crăciun, pentru că vorbește despre ceea ce ar trebui să însemne pentru toți ideea de Crăciun: despre iubire, speranță și credință, cele trei virtuți care ar putea să ne ghideze pe toți, în cât mai multe din momentele noastre.

Dintre acestea trei, speranța cred că este sentimentul care m-a străbătut pe măsură ce citeam cartea, într-un mod simplu și eficient.

De ce ar este un cadou ideal pentru Crăciun: acțiunea se se desfășoară în perioada imediat premergătoare acestei sărbători, atmosfera este asigurată de scrisul ușor curgător, iar frigul de afară se potrivește cu căldura degajată de scrisul Clarei Keegan.

Cartea ne zugrăvește tabloul unui Crăciun tipic irlandez din preajma iernii lui 1985, văzut din perspectiva lui Bill Furlong, mic întreprinzător, un bărbat de familie, cu un cămin fericit, căruia nu pare să îi lipsească ceva și care, pe nepregătite, este pus în fața unei oportunități cu potențialul de a face din el un adevărat iubitor de oameni sau opusul acestuia.

Nu o să vă dezvălui sfârșitul, însă promit că este unul care o să vă lase o rază de soare cald, luminos, într-o lume ce pare din ce în ce mai rece.

Lucrurile simple sunt cele mai frumoase, chiar dacă au în spate decizii aproape imposibile, iar Astfel de lucruri mărunte ne învață una din cele mai frumoase lecții despre umanitate, cu un ton blând și cald, fără nici un fel de judecată, lucru greu de obținut, însă iată, nu imposibil.

09/12/2023

Despre Bărbatul fără cap al minunatei Lavinica Mitu: de mult voiam să o citesc, însă acum s-au potrivit lucrurile și a fost o lectură incredibil de bună.
O carte ca o autopsie pe suflet viu, așa am simțit-o eu, cu o construcție foarte foarte proaspătă și incitantă, cu o stăpânire excelentă a resorturilor psihologice, cu o sintaxă bisturiu, care uneori taie în carne vie, mitraliantă alteori. Fraza scurtă, sacadată pare că te ia la țintă, te fixează și te ține pe o hartă emoțional afectivă a unei dureri surde, în realitatea naratoarei: cu subtitlul Dicționar pentru ora șase fix, povestiri, volumul este exact ceea ce trebuie ca să înțelegi melancolia unei absențe, poate cea mai prezentă absență a unui personaj din cărțile pe care le-am citit recent. Merită cu prisosință un loc în biblioteca noastră și chiar, de ce nu, apoi, în sufletul nostru.

05/12/2023

Miturile grecești de Charlotte Higgins, apărută în 2023 la Nemira sub imprintul Orion, în traducerea grijulie a Andreei Călin, este o carte cu o documentare serioasă în spate, pornind de la operele "clasicilor" antici Hesiod, Pindar, Ovidiu, Virgiliu, adunând prețioase referințe despre izvoare literare de care puțini știu astăzi.

De ce mai e nevoie de încă o carte despre miturile grecești? Charlotte Higgins explică tare frumos:

" Miturile grecești sunt în continuare relevante pentru noi, deoarece scot la iveală înseși extremele experienței umane: catastrofe neașteptate și inexplicabile, răsturnările radicale de situații, evenimentele aparent arbitrare care transformă vieți. Pe scurt, se ocupă de aspectele dure, esențiale, ale condiției umane."

Charlotte Higgins a fost inovatoare în construcția cărții, a folosit motivul literar al ecfrazei și a structurat miturile grecești alese ca pe niște povești spuse de personajele feminine, care țes basmele sub forma unor pânze complexe.

Astfel, ideea de a reda miturile prin povestirea acțiunii personajelor ca descriere a unor opere de artă, în cazul nostru, a unor tapiserii de dimensiuni gigantice, este foarte captivantă, eroii fiind fire care se intrețes, formând tablouri vii, scene ce se derulează cinematografic sub ochii cititorului, pornind de la nașterea titanilor și până la judecata lui Oreste.

Cartea este un compendiu, având extraordinar de multe povești și personaje, la sfârșit m-am bucurat să găsesc și Notele autoarei, unde ne explică ce variante a ales, din ce motiv, ce a dorit să facă, de la ce surse a pornit, o binevenită listă de lecturi suplimentare, un Glosar de personaje, dar și hărți și genealogii care dau un surplus de înțelegere.

Lista mea de cărți musai de citit s-a îmbogățit, după lectura aceasta, cu următoarele titluri:

📖 Teogonia lui Hesiod
📖 Odele lui Pindar
📖 Eneida lui Virgiliu
📖 Argonauticele lui Apollonios
📖 Metamorfozele și Heroides de Ovidiu.

26/11/2023

Refugiul timpului de Gheorghi Gospodinov, Colecția Anansi. World Fiction Pandora Publishing, 2023, Editura Trei.

Am auzit prima oară de ea înainte de Bookfest, am fost acolo când s-a lansat, împreună cu surorile sale din colecția Anansi, am luat-o atunci cu mine acasă și am lăsat-o la dospit peste vară. Am început-o săptămâna trecută, am terminat-o astăzi și vreau să v-o prezint și vouă, pentru că este o carte bună, "bine" de citit.

De ce?

1. Pentru cititorul care urmărește premiile literare și nominalizările la acestea, Refugiul timpului e musai de citit pentru că a fost nominalizată anul acesta la International Booker.

2. Pentru cititorul studios, metodic, la curent cu noutățile, pentru că acest roman este un exponent model pentru noua literatură: un roman atipic, care depășește granițele încadrării clasice: Refugiul timpului poate fi citit ca distopie, ca roman-fantezie, ca alegorie sau ca experiment literar, ca roman avertisment, ca meditație filosofică asupra memoriei, timpului și raportului dintre oameni și timp, dintre prezent și trecut, dintre diferitele versiuni ale ființei umane. Aici pe mine una, m-a făcut să mă gândesc ce se întâmplă cu sinele nostru, cu toate versiunile vechi ale noastre, se adaugă una peste cealaltă, și se adună, an peste an, amintire peste amintire, până la confuzia totală?
Sau se dezghioacă fiecare nou sine de vechiul, ca o carapace care ne-a rămas mică și pe care o abandonăm cine știe pe unde, rușinați și goi, de fiecare dată mai vulnerabili și mai săraci. Acesta poate fi unul din modurile de a ne raporta la timp/trecut.

3. Pentru cititorul- enciclopedie, pentru că este o carte scrisă de Gospodinov, după Fizica tristeții, pentru că este o carte dintr-o literatură vitregită, marginală și marginalizată, a unei țări vecine, de care ne leagă multe, cel mai important, un trecut comun sub forma comunism.

4. Pentru cititorul curajos, dornic să își înfrunte proprii demoni, ca să își lămurească sieși raportul și poziționarea față de propriul trecut: ești prieten, dușman sau martor obiectiv al propriului trecut?

5. Pentru cititorul pasionat de istorie, pentru că oferă o imagine asupra Europei, cu marotele ei naționaliste, cu popoarele ei xenofobe și egoiste, hedoniste și individualiste, o imagine a felului în care se raportează francezii, britanicii, nordicii, sudicii, est-europenii vs est-europenii la esența lor sau la prejudecățile ce îi caracterizează.

Refugiul timpului ne poartă într-un viitor nu prea îndepărtat, în care oamenii vor fi atât de uituci, anesteziați, amnezici, confuzi, încât vor fi tentați de mirajul unui trecut cunoscut și oarecum idilic, pe care îl vor prefera unui viitor necunoscut și plin de capcane și tendințe incontrolabile.
Astfel, locuitorii Europei vor fi seduși de un experiment intitulat Satul Alzheimer, conceput inițial pentru a ușura suferința celor bolnavi și a familiilor acestora și vor extinde uzul acestor clinici ale trecutului de la individ la state, prin participarea la un referendum organizat la nivelul Uniunii Europene, prin care fiecare țară să decidă asupra cărei decade din istoria ei să regreseze ca societate. Însă avertismentul sumbru pe care ni-l dă romanul este că nu suntem atât de departe și în siguranță de un viitor-trecut fals, artificial, controlat, deci forțat și concentraționar, în care suntem împinși de uitare.

6. Pentru cititorul pasionat de enigme literare, va fi interesant de elucidat misterul naratorului/autor/personaj/alter ego, dar și cheia în care să citească și interpreteze această carte.

Până la urmă, la fel de importantă precum cartea în sine este relația dintre aceasta și cititorul ei. Și interesant de urmărit pe parcursul lecturii este și felul în care te raportezi tu cititor la textul ei, la felul în care te schimbă, te impresionează și te învață lucruri noi despre tine sau despre lume. Iar Refugiul timpului este un bun candidat la acest tip de experiență a cititului, ca să nu mai spun că are multe referințe literare, la scriitori și cărți celebre.

Câteva citate relevante:

📖 "Romanele și povestirile oferă o falsă impresie consolatoare de ordine și formă. Ca și cm cineva ține firele acțiunii, știe derularea ei și deznodământul, ce scenă vine după care anume. Cartea cu adevărat curajoasă, curajoasă și neconsolatoare, totodată, ar fi aceea în care toate istorisirile, cele întâmplate și cele neîntâmplate, plutesc în jurul nostru în haosul primar, strigă și șoptesc, roagă și chicotesc, se întâlnesc și trec una pe lângă alta în întuneric."

📖" Atâtea locuri în care nu sunt. Nu sunt la Neapole, în Tanger, Coimbra, Lisabona, New York, Iambol și Istanbul. Nu doar că nu mă aflu acolo, dar nu mă aflu într-un mod dureros [...] Sunt atât de absent. Lumea e suprapopulată de absența mea. Viața e acolo unde nu sunt. Oriunde aș fi... Nu sunt în toamna lui. 1989, în acel an 1968 plin de nebunie, în vara rece a lui 1953. Nu sunt în decembrie 1910, nici la sfârșitul secolului al XIX-lea, nici în anii '80 îmbibați de muzica disco pe care eu, personal, o detest. Omul nu e făcut să trăiască în închisoarea unui singur corp si a unui singur timp."

📖" Fericire? Fericirea ține tot atât de puțin ca laptele la soare, ca musca iarna, ca brândușele la începutul primăverii. Spinarea îi este fragilă ca aceea a unei libelule. Nu e o iapă pe care s-o încaleci și să o iei la galop până-n depărtări. Nu e o piatră de temelie pe care să ridici o biserică, o țară. Fericirea nu se găsește în manualele de istorie[...] nici în cronici și letopisețe. Fericirea e doar pentru abecedare și ghiduri de conversație în limbi străine, și acestea pentru începători[...] Din fericire nu se fac săbii, materialul ei este fragil, casant. Nici marile romane nu se fac din fericire, nici cântecele, nici epopeile. Nu poți aduna o armată sub drapelele fericirii... "

📖" Națiunea e un grup de oameni care s-au înțeles să țină minte și să uite aceleași lucruri."

📖" Oare trecutul e degradabil sau rămâne intact ca pungile de plastic care otrăvesc lent și în profunzime tot ce e în jur? Nu ar trebui să existe undeva și fabrici de reciclare a trecutului? Din trecut se poate obține și altceva decât tot trecut? Se poate recicla cumva invers într-un viitor, chiar și de mâna a doua? Iată, o grămadă de întrebări."

26/11/2023

Noutăți de la Arthur

24/11/2023

La standul Humanitas, de data aceasta.
În poze, doar noutățile, însă la Gaudeamus, au adus toată artileria.

22/11/2023

Noutăți de la Gaudeamus 2023
Astăzi, Humanitas și Editura Trei

20/11/2023

La Gaudeamus, de miercurea aceasta și până duminică, la Romexpo Pavilionul Central, găsim și noutățile Polirom, printre care și mult așteptatele Lecții ale lui McEwan, Orașul victoriei al lui Rushdie și un nou Franzen.

BIBLIOTECA POLIROM – 25 DE ANI LA GAUDEAMUS 2023

12/11/2023

O carte mai mult decât interesantă, despre cm anumite cărți ne influențează și schimbă viața în cele mai uimitoare și nebănuite feluri.

Ora nevăzută, scrisă de Alice Hoffman și apărută în toamna aceasta la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, ne spune povestea Miei Jacob, o fată născută într-o sectă semi-religioasă, închisă și alienantă, în care oamenii sunt educați după chipul și asemănarea liderului lor, un fost pușcăriaș abuziv și paranoic, deghizat în salvator spiritual.
Viața tinerei se schimbă de îndată ce intră în mica bibliotecă publică a orașului lângă care Comunitatea trăia și alege de pe raft o carte care avea să o influențeze pentru totdeauna.

Cartea de care tânăra se îndrăgostește este Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne, iar evoluția poveștii de aici înainte este neprevazută și plină de mistere și întâmplări supranaturale.

Când Stephen King scrie despre ea că are un motor narativ puternic si când o citești în două zile, știi că merită să ajungă la cât mai mulți cititori.

Despre puterea cărților, a iubirii și a curajului într-o lume dintotdeauna nedreaptă, despre cm să îți schimbi singur drumul și despre întâlniri magice, predestinate.

06/11/2023

"Iată de ce pot afirma cu destul de multă siguranță că da, era o adevărată insurecție de natură digitală, iar ei știau asta. Era exact ceea ce își doreau: să dărâme sistemul. Știu că astăzi ne e greu să ni-l imaginăm pe Z. ca pe un apărător al libertății, dar nu vorbim aici despre anul 2018, ci despre începuturile întregului fenomen. Iar acum știm că au fost niște începuturi sub semnul unui instinct precis de rebeliune. N-or fi fost conștienți cu toții de implicațiile sociale a ceea ce făceau, dar cei mai mulți chiar disprețuiau sistemul și lucrau la a face să-i fugă pământul de sub picioare. Cu o perseverență surprinzătoare, au folosit o strategie care le-ar fi putut scăpa multora; nu și celor mai isteți dintre ei. Odată, strategia aceasta a fost rezumată minunat de unul dintre ei, ia ghiciți de cine!? De Stewart Brand. A rezumat-o în trei rânduri care, nu întâmplător, ar trebui să figureze pe frontispiciul acestui volum: "Mulți încearcă să schimbe firea oamenilor, dar nu e decât o pierdere de vreme. Nu poți schimba firea oamenilor; ceea ce poți face este să schimbi instrumentele pe care le folosesc, să schimbi tehnicile. Atunci vei schimba civilizația."

Citatul îi aparține lui Stewart Brand, asistent al lui Douglas Englebart și autor al Whole Earth Catalogue, " mentor" al lui Steve Jobs și oarecum unul din părinții morali ai insurecției digitale, astfel cm îl vede Alessandro Baricco în, ați ghicit deja, The Game.

Prea bun ca să nu vă spun de el.

03/11/2023

Dacă nu v-ați apucat până acum de o lectură actuală și provocatoare intelectual și social, uite acum ocazia perfectă.

Apărută în toamna aceasta la Humanitas, The Game al lui Alessandro Baricco, scrisă de unul din scriitorii - gânditorii mei preferați, beneficiază de o cartografie și design original, forma perfectă pentru un conținut incitant.

În paginile cărții, Alessandro Baricco face o arheologie și o cartografiere în același timp a unui fenomen actual privindu-l din perspectivă istorică, științifică, tehnică și culturală și o face într-un mod excepțional.

Civilizația digitală face obiectul eseului premiat în 2020, într-o analiză și reconstrucție a coloanei vertebrale a revoluției digitale, ce conține în proporții ideale date tehnice și științifice esențiale, umor fin, auto-ironie seducătoare, spirit ludic și curiozitate molipsitoare.

Cartea vorbește pe înțelesul filologilor și explică extraordinar de clar cm de-am ajuns în 40 de ani în stadiul în care să ni se pară depășite realizări tehnice care altădată ar fi fost de natura science-fiction-ului.

Câteva citate apertiv:

"De fapt, simplificând puțin, am putea spune că revoluțiile care schimbă lumea sunt multe, și adesea e vorba de revoluții tehnologice, însă cele care schimbă în mod radical oamenii sunt puține; poate ar fi cazul să le numim pe acestea din urmă REVOLUȚII MENTALE. Ciudat e că, instinctiv, NOI PLASĂM REVOLUȚIA NOASTRĂ, CEA DIGITALĂ, ÎN CEA DE A DOUA CATEGORIE, ADICĂ PRINTRE REVOLUȚIILE MENTALE. Deși ni se prezintă în mod evident ca o revoluție tehnologică, îi atribuim o amploare pe care revoluțiile tehnologice nu o au îndeobște: îi recunoaștem capacitatea de a genera o nouă idee de omenire."

"Sunt convins că există ceva minunat de exact în bănuiala noastră că în acest caz nu se schimbă doar părticele, ci se schimbă totul."

"Toate fortărețele digitale presărate de-acum în peisajul nostru ar trebui interpretate ca niște formațiuni geologice întoarse către cer prin acțiunea unui seism subteran.

" Seismul acela este revoluția mentală ai cărei fii suntem noi.
S-a produs altundeva, într-um pliu al timpului pe care adesea nu-l cunoaștem și de care nici nu suntem conștienți, însă îl putem recunoaște și studia în modificările uluitoare pe care le-a imprimat scoarței terestre a gesturilor noastre, a tabieturilor noastre, a posturilor noastre mentale."

" În epoca clasică (a digitalizării, adică în perioada 1981-1998, n.m.), am lichefiat datele care conțineau lumea( A- digitalizare texte), am construit o tubulatură nemărginită prin care lichidul acela să poată curge cu viteze amețitoare și să se poată revărsa în toate casele oamenilor(C - interconexiunea din rețea) și am inventat robinete și chiuvete foarte rafinate care să poată reprezenta terminalele acelui apeduct imens (B - inventarea PC - ului). "

31/10/2023

"Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge-
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge."

Amurg antic, George Bacovia. Foarte baudelairian, în evident contratimp cu vremea de afară.

19/10/2023

Încă mai multe noutăți în librării, dar și pregătiri pentru Gaudeamus la orizont.

18/10/2023

Asta da veste bună.

The lost novel from one of the greatest writers the world has ever known: Gabriel García Márquez.

, translated by Anne McLean.

Coming March 2024, pre-order your copy now: https://bit.ly/3tAXhEH

14/10/2023

Și mai multe noutăți în librărie, de data aceasta, la Librăria Humanitas Magheru.
Pe ultima dintre ele am luat-o acasă, The Game de italianul meu preferat, Alessandro Baricco, multe vor urma, iar ceea ce mă bucură este că sunt din ce în ce mai îngrijite copertele lor. 💙

12/10/2023

Din categoria noutăți în așteptare

‘This was a necessary book for me to write: a way to take charge of what happened, and to answer violence with art.’

From internationally renowned writer and Booker Prize winner Salman Rushdie comes a searing, deeply personal account of enduring – and surviving – an attempt on his life thirty years after the fatwa that was ordered against him.

Knife is a gripping, intimate, and ultimately life-affirming meditation on life, loss, love, art – and finding the strength to stand up again.

Coming April 2024, from Vintage Books.

https://bit.ly/3FhtumU

07/10/2023

Emil Brumaru 💙

05/10/2023

And the Nobel goes to...

Jon Fosse, un maestru al literaturii nordice, norvegian, as în a da viață indicibilului, așa cm e motivată decizia comitetului.

https://www.pbs.org/newshour/arts/watch-live-2023-nobel-prize-in-literature-announced

04/10/2023

Clitemnestra de Costanza Casati este prima de acest gen pentru mine și când scriu gen mă refer la mituri grecești reinterpretate, văzute din perspectivă modernă, o recreare a acelei lumi cu ochii noi ai tinerei generații.

Clitemnestra era soția lui Agamemnon, sora mult mai cunoscutei Elena din T***a. Sau mai clar, surorile Clitemnestra și Elena erau căsătorite cu frații Agamemnon, respectiv Menelau. Cartea, pe care abia am început-o, le pune pe cele două surori în antiteză, urmărindu-le creșterea și educarea în stilul spartan.

Așa cm există cărți de popularizare a științei, probabil că putem spune despre acest volum că face parte din acea categorie căreia îi voi spune de-acum cărți de popularizare a mitologiei antice.

Editura Trei a scos câteva în stilul acesta, iar la Bookfest ni le-a prezentat pe larg.

Pentru că mie îmi place și puțin context, am scos din bibliotecă Miturile Greciei antice de Robert Graves, editată de Polirom, în ediție cartonată, un fel de album summa mitologiae, ca să aflu mai multe despre prințesele Spartei, Troiei și Micenei de la specialistul în materie.

, Think, Write, Repeat.

02/10/2023

Noutăți în librărie. O, și ce noutăți!
Azi la Humanitas Kretzulescu.

01/10/2023

Noua mea veche manie se numește Taschen, o editură germană ale cărei cărți le-am descoperit pe larg în Cărtureștiul din Piața Sfatului din Brașov, anul trecut în vacanță. Luna trecută am și dat curs nebuniei și mi-am luat niște albume numai bune de citit și gândit.

Cel cu care vreau să încep, pentru că "interesant și actual" din cele comandate la tura asta este cel despre Infografice, o altă latură pe care vreau să o explorez de mai mult timp. Cu proxima ocazie, o să îmi aloc minim 2 ore ca să vizitez și unul din magazinele Taschen.

De ce Infografice?

Pentru că managementul datelor este domeniul pe care ar trebui să îl stăpânim toți în noul context, iar infograficele sunt calea cea mai accesibilă pentru început.

În Introducerea la album, Sandra Rendgen ne spune că datele în formă brută, en-gros reprezintă noua materie primă a prezentului, că astăzi cantități infinite de noi informații pot fi accesate în mai puțin de 60 de secunde, însă aceste date brute au o valoare neglijabilă în lipsa unui filtru inteligent și a unei evaluări ulterioare.

De aceea, concluzionează autoarea eseului că un management profesionist al datelor și informației va reprezenta o unealtă culturală centrală în viitoarele decenii. Nu pot decât să fiu de acord cu asta.

Welcome, October New Kid on the Block!

La citit cu voi!

28/09/2023

"După mine, inginerii ridicau poduri și clădiri. Bunicul meu, atras de lucruri lipsite de greutate, prefera substanța eterică a materiei care se pliază pe toanele vântului. Caravelele lui de fum, perfecte și riguroase, navigau spre apus cât ținea luna septembrie, luând cu ele rațele sălbatice și vara."

Antonio Lobo Antunes Lunga scurtime a vieții.

27/09/2023

"A Room of One's Own" by Virginia Woolf
• Novel: https://amzn.to/3MXnMeM

24/09/2023

Sonia Devillers - Exportații, apărută în toamna aceasta la Polirom ne vorbește despre un episod din istoria țării noastre de care eu mărturisesc că nu aveam habar până la citirea acestei cărți: vânzarea cetățenilor evrei de către statul român, prin intermediul unei combinații (da, da, ați citit bine, chiar așa era numită afacerea în documentele oficiale ale statului român din anii 1958-1961), în urma căreia "exportații" primeau vize de ieșire din țară, în schimbul unei sume de bani.

Suma de bani era calculată de sistem prin aparatcicii săi, pornind de la cât de indezirabili deveniseră pentru sistem cei disperați să iasă din țară și era plătită de familie unui intermediar, care în schimbul banilor trimitea în țară, partidului, bunuri imposibil de obținut pe cale normală, fie din cauza embargoului, fie din cauză că nu erau de vânzare pur și simplu.

În acest fel, au intrat în conturile statului român sume uriașe rezultate în urma vânzării la export a produselor de origine animală cumpărate și procesate cu ajutorul sumelor virate în schimbul evreilor, în timp ce oamenii din țară mureau de foame și erau lipsiți de alimente de bază.

O să vă las pe voi să descoperiți sumbrele detalii ale acestei mârșăvii și să descoperiți ca și mine câte se întâmplau sub masca și ideologia unui sistem care la suprafață lucra pentru oameni, însă, în realitate, nu făcea decât să redistribuie celor aserviți sistemului și noilor mari ai epocii sinistre bogăția confiscată de la cei condamnați pe nedrept, trimiși în pușcării sau eliminați fără judecată.

Cartea este cu atât mai șocantă cu cât spune povestea bunicilor autoarei, exportați în urma unui asemenea târg cu diavolul, care inițial au făcut parte din răsfățații sistemului, oameni care au avut naivitatea să creadă în această ideologie, care au fost apropiați sistemului în primii săi ani, nu în funcții foarte înalte, însă suficiente cât să facă parte din categoria celor răsfățați de sistemul comunist, cu bonă la copii și profesori la meditații, în timp ce alții erau bătuți sălbatic și persecutați din cauza originii lor.

Aici este linia fină care merită analizată și discutată, cu atât mai mult cu cât autoarea, ea însăși beneficiara unei educații stângiste franceze tipice, face o cinică judecată a bunicilor ei la jumătatea cărții, cu toate că pe alocuri este tributară filonului socialist, menționând incredibil că pentru români, uitarea a adus avantajul victoriei comuniste, care a permis și aici citez, pentru că nu sunt deloc de acord cu asta " să se nască o nouă Românie relativ stabilă, pașnică și unită."

Avantajul indisputabil al cărții este că ne permite să vedem cm se raportează la comunism propagatorii acestuia, beneficiarii acestuia, lăudătorii din afară, aceia care pe măsură ce își pierd din avantaje, drepturi sau au parte de o dură dezvrăjire, de o trezire la realitate, se văd manipulați, utilizați și tratați ca niște produse, ca să nu zic mai rău.

O lectură necesară pentru aflarea unor adevăruri incomode, dureroase despre episoade uitate din istoria țării, dar și pentru a lua contact cu alte puncte de vedere și a exersa pluralismul de idei și interpretări.

Sunt curioasă câți dintre noi știam de acest episod sau de masacrul cailor, descris în carte și revelator pentru un sistem malefic.

22/09/2023

🦋Pentru o privire detaliată asupra vieții marelui scriitor în perioada șederii în America de Nord, vă recomand acest volum, apărut în anul 2020 la editura Litera, în colecția Carte pentru toți.

🦋Nabokov în America - Drumul spre Lo**ta, de Robert Roper este o biografie plină de nenumărate și foarte interesante referințe despre viața și opera lui Vladimir Nabokov.

🦋Din carte aflăm că de la vârsta de 9 ani, scriitorul era un cititor avid de enciclopedii entomologice, că anii '40 ai secolului trecut au fost pentru adultul Nabokov printre cei mai frumoși ai vieții sale, fiind, culmea dedicați acestei prime pasiuni pentru insecte și aproape deloc scrisului: "Plăcerile mele sunt cele mai intense pe care omul le poate cunoaște: scrisul și alergatul după fluturi".

🦋" Ca să fiu sincer, spune el într-un interviu, nu m-am gândit niciodată la scris ca la o carieră. Pentru mine, scrisul a fost întotdeauna o combinație de deprimare și entuziasm [...] Pe de altă parte, mi-am imaginat adesea o carieră de muzeograf anonim, în pavilionul de lepidoptere al unui mare muzeu."

🦋Pentru Nabokov, misiunea scriitorilor ar fi aceea de a se ocupa " doar de treaba lor nesemnificativă, inocentă, năucitoare și să se justifice doar trăind ceea ce, în realitate, nici nu are nevoie de justificare: ciudățenia unei astfel de vieți, disconfortul, solitudinea [...] și o oarecare bucurie interioară tăcută."

Acesta ar fi o foarte scurtă "dare de seamă"
a primelor 100 pagini citite, promit să revin cu rezumatul lecturii la final, mai cu seamă că urmează descrierea celor peste 300.000 km străbătuți de familie în cei 20 de ani pe continentul nord american și felul în care călătoriile s-au transpus în Lo**ta și celelalte cărți ale sale.

20/09/2023

Azi am fost la Humanitas Cișmigiu numai pentru Catalogul lor cel frumos cu noutățile toamnei, nu am rezistat tentației, recunosc, atât de tare-mi place grafica lui, dar și mai tare surprizele ce ne sunt pregătite și a căror avanpremieră o avem în catalog.
Cu ocazia asta am văzut și alte cărți proaspăt scoase din tipografie, pe care le las aici.

16/09/2023

Bună dimineața, frumoasă carte!
Azi o încep. 🌻🌻🌻

07/09/2023

Știi că a început sezonul de toamnă în librării când vezi numai noutăți în fața ochilor.

Din toate acestea:

Lobo Antunes cu Lunga scurtime a vieții,
Caietele lui Cioran,
Sonia Devillers - Exportații,
Charles Bukovski - Povești despre nebunia obișnuită,
Kerri Maher cu a ei Librăreasă din Paris și Horace McCoy - Și caii se împușcă, nu-i așa?

vor fi primele pe lista de achiziții. 💙

04/09/2023

Am început zilele trecute Un cititor în Pădurea din oglindă de Alberto Manguel, apărută vara aceasta la Editura Trei și încă din Prefața cărții am descoperit primul din foarte multe, presimt deja, puncte comune și idei împărtășite.

Îl pun aici pentru că este un gând pe care îl am și eu în legătură cu lecturile mele:

🎯" Cred într-o etică a lecturii, într-o responsabilitate față de felul în care citim, într-un angajament în același timp politic și intim față de actul de a da paginile și de a urmări rândurile. Și cred că, din când în când, dincolo de intențiile autorului și de speranțele cititorului, o carte ne poate face mai buni și mai înțelepți. "

29/08/2023

Aveam de câțiva ani cartea în bibliotecă, însă i-a venit vremea firesc, abia acum, după ce am citit Jurnalul esențial al Monicăi Lovinescu.

În Timpul ce ni s-a dat, Memorii 1944-1959, publicată de Humanitas în 2007, 2009 și 2019 (a mea, aceea într-un singur volum, din 2019), Annie Bentoiu duce memorialistica la un alt nivel, pentru că are ce spune și face lucrul acesta într-o manieră foarte inteligentă, îmbinând foarte frumos faptele reci și crude ale istoriei începutului comunismului în România, cu sensibilitatea și gingășia caracteristice unei firi deosebite.

De ce spun că e o carte și frumoasă și deșteaptă, încă de la primele pagini?

Pentru că revăzând Jurnalele acelor ani, experimentata și înțeleapta Annie Bentoiu le adaugă întâmplărilor trăite după cel de al doilea Război mondial, acele filtre pe care doar trecerea prin lume și timp le dau celor mai norocoși dintre noi, anume claritatea, obiectivitatea, desensibilizarea și un bun simț al măsurii.

Iar ceea ce m-a cucerit definitiv, dincolo de inteligența, erudiția și viziunea scriitoarei, a fost pasajul pe care îl redau aproape integral mai jos, în care scriitoarea vorbește despre Dunăre, exact după ce redă câteva pagini mai înainte, episodul 12-14 februarie 1945, cu demisia generalului Rădescu, cu asaltul comuniștilor asupra libertății presei și instaurarea guvernului Groza, fragmente care m-au impresionat tare mult.

Pentru mine, paralela a fost imediată și foarte apreciată, nu știu dacă a fost intenție sau intuiție acolo, dar să citesc fragmentul de mai jos, m-a trimis imediat cu gândul la șuvoiul nefast al comunismului, la torentul lui care a măturat zeci și zeci de milioane de oameni, pe care i-a strămutat, omorât sau schingiuit moral și emoțional, lăsând și acum sechele și traume neconștientizate.

Citind rândurile, treci de la euforia și lejeritatea felului în care vede un copil marele fluviu, la imaginea sumbră și ușor terifiantă a lucrurilor ascunse de șuvoi, iar registrul lexical se schimbă și el, imperceptibil și aproape firesc, ceea ce e cu atât mai apăsător.
Subtextul este la fel de puternic și tulburător : "Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă, și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere." La fel se lăsase și bezna comunistă peste țară, într-o ciudată și implacabilă tăcere.

"E greu de închipuit încărcătura de poezie și de mister pe care apropierea unui fluviu atât de mare, de liniștit și de puternic o poate aduce asupra unui suflet de copil. Mersesem pe malul Dunării de nenumărate ori și în toate anotimpurile; [...] privind pe suprafața Dunării am învățat infinitatea de nuanțe ale culorilor, lucirile lir fugare și joaca luminii între apă și nori. Cerul era oglinda Dunării și nu invers; aerul de deasupra apei nu semăna în nici un fel cu cel de pe mal, se amestecau în el mirosuri de pește și smoală, fâșii de răcoare îl străbătea ca niște panglici jucăușe, picături de apă clipoceau în el și-l făceau să pară mai greu. Aerul acela scânteietor nu cunoștea praful și punea la îndoială până și distanțele; malurile păreau când apropiate, să le apuci cu mâna, când învăluite într-o ceață de nepătruns."

" Dunărea era o ființă de esență divină: avea frumusețea, capriciile, puterea și misterul zeilor. Învățasem punctele cardinale prin raportare la ea: sudul era Dunărea, iar restul lumii se ordonase în funcție de ea. Îi știam traseul pe hartă; o vedeam ca pe un lung șarpe-balaur ce-și ridica încet capul ca să-l sprijine încrezător pe mare. [...] Dar lucrul cel mai tulburător era să-mi închipui, noaptea, fluviul care continua să curgă fără oprire în timp ce orașul dormea liniștit. Mersul său molcom îl știam înșelător; mă cufundam cu gândul în înspăimântătoarele sale adâncuri. Masele de apă nu doar înaintau, cu acea uriașă presiune a curentului pe care o măsurasem la traversările în barcă; ele se precipitau unele peste celelalte, se prăbușeau asupra lor însele, și asta de secole la rând, într-o întunecime de neconceput. Cărau cu ele, cu mult mai multă violență decât se putea bănui la suprafață, nu numai miriadele de pești vii, dar și toate vitele moarte, toți înecații, toate sfărâmăturile de piatră și de fier pe care le aduceau răbdător la starea de pietriș, apoi de nisip. Neagră în negrul nopții, lunecarea lichidă a straturilor suprapuse de apă avea loc nu departe de casă, și totuși împrejur domnea o ciudată tăcere. Adormeam cu gândul la toate acestea și dimineața credeam că le-am uitat."

Pentru că deși timp de milenii, fluviul în scurgerea sa a reprezentat imaginea libertății, pentru români, el a fost asociat cu fuga, cu evadarea și cu asumarea unor riscuri uriașe pentru a scăpa de unul dintre cele mai crunte regimuri totalitare, chiar cu riscul de a muri înecat sau împușcat.

Memoriile lui Annie Bentoiu sunt pentru mine o carte esențială, pentru recuperarea unor evenimente, în afara oricărei politizări și ideologizări programatice.