11/01/2025
LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 11 ianuarie : Revolta țărănească de la Cudalbi.
La data de 11 ianuarie 1958, avea loc în comuna Cudalbi din județul Galați , una dintre cele mai ample mișcări țărănești împotriva procesului de colectivizare din România. În timpul revoltei, sediul Sfatului Popular a fost devastat de către țărani, iar tabelele cu cotele obligatorii și cererile de adeziune la colectiv au fost rupte şi incendiate. În urma intervenţiei autorităţilor comuniste, zeci de țărani au fost arestați și au primit condamnări cuprinse între 6 ani închisoare corecţională şi 25 de ani muncă silnică. Totul a început după ce câteva sute de săteni care nu vroiau sa-si dea pământul la stat au protestat împotriva sosirii „de la Bucureşti” a unui inginer de cadastru, care urma să facă măsurătoarea pentru trecerea pământului în cooperativa agricolă. Trupele de Securitate sosite de la Galaţi au făcut arestări în rândul sătenilor, iar Tribunalul Militar al Regiunii Galați îi va judeca și îi va încadra pe cei arestați la „acte de teroare” și ”rebeliune” contra statului. Dintre cei arestați atunci amintesc pe Enache Pojoga , care va fi condamnat la 18 ani de închisoare și va fi încarcerat 3 ani la penitenciarul de la Gherla, apoi va fi internat în lagărele de muncă forțată de Stoienești, Salcia, Strâmba, Periprava și Giurgeni, fiind eliberat abia în anul 1964 grav bolnav și nu va mai supraviețui decât trei luni de la eliberare. Tot din localitatea Cudalbi era și Tache Mistreanu ce va fi condamnat la 20 de ani de închisoare , ori Voicu Nicolae ce va fi condamnat la 18 de ani de închisoare și va trece pe la Gherla, Aiud și apoi la Periprava , de unde va fi eliberat în anul 1964 ca urmare a decretului 176 din acel an, dar nu va mai trăii decat un an de zile. Un alt locuitor al acestei localități era Vasile Tașcă, cel care va suporta şi el o condamnare la 20 de ani de muncă silnică, fiind eliberat abia după ce va trece prin lagărele de muncă forțată din Salcia și Periprava ori Gherla, unde va suporta un regim strict de „izolare”, într-o celulă fără geamuri, unde va primi mâncare o dată la trei zile, iar în loc de apă i se va da apă cu sare. Alti numeroși participanți ai revoltei de la Cudalbi vor fi arestați si trimiși în lagărele de muncă din Balta Brăilei, unde în trei saivane de oi erau cazați peste 5.000 de deținuți în condiții total inumane si unde foarte mulți au murit din cauza foamei, extenuării, frigului, ori a bătăilor primite de la gardieni. De altfel colectivizarea din România a fost un cumplit proces de exterminare a țăranilor care nu doreau sa dea pământul statului, iar estimările istoricilor, întărite de cercetările făcute în arhive arată că până la 8.000 de oameni au fost uciși numai în perioada 1948-1958 pentru că au refuzat să predea pământurile la gospodăriile agricole colective.
