17/01/2025
⚜️🌺⚜️ GRABA DIAVOLEASCĂ
💦Târziu în noapte, într-o chilie pustie, se ruga un călugăr bătrân. Era foarte obosit, istovit de osteneala Ascultării din timpul zilei, și acum rostea grăbit cuvintele rugăciunii, dorind să termine cât mai repede Pravila și Canonul.
▪️ De câteva ori se încurcă, se opri, apoi continuă tot la fel de repede. Nu văzu însă cum, sub fereastră, se ridicase o siluetă. Oaspetele nepoftit era uriaș și stătea aplecat, ascultând fiecare cuvânt, cu un zâmbet satisfăcut pe fața sa.
▪️Când îl auzi pe călugăr greșind cuvintele rugăciunii, lovi cu umărul ușa și intră înăuntru.
Călugărul rămase fără glas. În fața lui, urât mirositor și diform, stătea… diavolul.
— Ei, ce zici? Ai bolborosit destul? – râse batjocoritor oaspetele.
▪️ Bătrânul ridică mâinile, se retrase într-un colț și căzu, lipindu-se de perete.
— Ieși, ieși! Pleacă, pleacă! – șoptea el. Mâna îi tremura, iar metaniile îi atârnau fără vlagă.
▪️Diavolul rânjind, aruncă o privire batjocoritoare spre metanii și se apropie mai mult:
— Nu, nu plec. Acum ești al meu!
▪️Călugărul dădu din cap în negație.
— Nu! Nu sunt al tău! – repetau înspăimântate buzele lui.
— Cum să nu fii al meu? Ești un flecar! Totul pe grabă, pe fugă, doar să scapi mai repede! Ridică-te, hai să mergem!
▪️Fața bătrânului se acoperi de sudoare. Încerca să se stăpânească, dar se sufoca din cauza mirosului respingător pe care îl răspândea diavolul, dorind să-și întoarcă privirea.
— De ce-ți întorci nasul? – răcni brusc diavolul. – Te-am auzit cm te rogi! – și începu să imite repezit cuvintele călugărului, batjocorindu-l.
Bătrânul se înroși de rușine.
— Te recunoști, nu-i așa? – râdea demonul.
▪️Da, călugărul se recunoștea: graba sa, greșelile sale.
▪️Dar, totuși, el era cineva care Îl iubea și Îl respecta pe Dumnezeu, așa că ridică privirea și, simțind un curaj neașteptat, spuse hotărât:
— Nu sunt al tău! Eu sunt creștin!
— Ha-ha-ha! – izbucni în râs diavolul. – Creștin! Sunt mulți ca tine care rătăcesc pe pământ!
▪️Făcu o mișcare, iar peretele chiliei se deschise ca prin minune, iar călugărul văzu toată lumea. Mii de oameni se grăbeau, alergau unii înaintea altora, încurcându-se în propria grabă.
▪️Tensionați, cu fețele obosite, păreau niște jucării mecanice.
— Uite-i, – rânji diavolul batjocoritor, – păpușile omenești, sunt mai mult animale decât oameni!!! Fac totul în grabă, mecanic, de formă…!!! Inima NU participă, mintea este împrăștiată...!!! Oamenii NU iau în serios MÂNTUIREA..., UITĂ CĂ AU SUFLET NEMURITOR!!!
▪️Călugărul clătină trist din cap: are perfectă dreptate!
Diavolul continuă:
— Așa trăiește toată lumea: fugind, fugind. Pe grabă mănâncă, pe grabă se roagă, pe grabă citesc și fără luare aminte!!! Știi cm se numește asta? Graba diavolească!!! Iar diavolească înseamnă că e a mea!
▪️Și cu aceste cuvinte, își întinse mâna, autoritar și amenințător:
— Ridică-te!
_ Bătrânul tremura. Înțelesese că, dacă nu va face nimic în acea clipă, va cădea pentru totdeauna sub puterea chinuitoare a acelor gheare nemiloase. Dar cm să se salveze, dacă până și RUGĂCIUNEA, singurul mijloc de ajutor, era lipsită de putere în gura lui?!
▪️Și, deodată… liniștit, clar și ferm, cu multă atenție,rosti în gând:
— TATĂL nostru!
▪️Cuvintele erau rostite limpede și cu luare aminte, iar demonul se încruntă.
— Sfințească-se Numele Tău! Vie Împărăția Ta! – rostea fiecare cuvânt cu înțelegere, rar, cu simțire, iar rugăciunea, pe care o spusese de mii de ori fără să se gândească, căpătase brusc o putere nouă!!!
— Facă-se voia Ta…
▪️Oaspetele începu să se simtă rău, își mișcă neliniștit nasul, neputincios. Iar când călugărul termină rugăciunea și spuse cu Inima îndurerată: „...și ne izbăvește de cel viclean. AMIN”, diavolul răcnind cu putere – a dispărut!
▪️Chilia deveni tăcută. Înecat în lacrimi, bătrânul se târî spre altar și apucă icoana Maicii Domnului.
— Iartă-mă Doamne! iartă-mă Măicuța Domnului! – șopteau buzele lui.
🌸Plânse mult, cerând iertare, apoi deschise Pravila și începu să citească, încet, liniștit, cu multă luare aminte, cu înțelegere și cu umilință!!!
💦…Diavolul rătăcea prin pădure, aruncând priviri furioase spre chilia călugărului, mai înainte întunecată, dar acum strălucea ca un foc. Era căldura rugăciunii, iar acel foc arzător îl chinuia pe vrăjmaș de la distanță. Furios, scrâșnea din dinți, dar nu mai putea să se apropie.
⚜️🌺⚜️ O zi binecuvântată!!!
