Asociația “Geniul Carpaților”

11/06/2024

10/06/2024

Președintele Micron a dizolvat Parlamentul Francez! Urmează alegeri anticipate!

10/06/2024

Zimbrul și vaca

Președintele Georgiei, doamna Salome Zourabichvili, este fostul ambasador al Franței în Georgia. Deși provine dintr-o familie georgiană refugiată în Franța încă din primii ani ai revoluției bolșevice, doamna Zourabichvili a devenit cetățean georgian abia în 2004, la timp pentru a deveni ministru de Externe al Georgiei și apoi președinte al acesteia.

Prim-ministrul Georgiei, domnul Irakli Kobakhidze, are un doctorat în drept obținut în Germania, a fost angajat USAID precum și membru al Open Society – adică a fost pe un stat de plată finanțat direct de George Soros.

Președintele parlamentului georgian, domnul Shalva Papuashvili, este fost angajat GIZ – adică al guvernului federal german.

Practic întregul establishment politic georgian are conexiuni și interese de netăgăduit în zona organizațiilor internaționale cu finanțare preponderent occidentală sau în zona ONG-urilor finanțate de Europa sau SUA.

La începutul anilor 2000 am locuit în Georgia timp de doi ani, lucram pentru UE. La începutul anilor 2000 Georgia era extrem de similară României imediat după revoluția din ’89. Mă simțeam ca acasă, retrăiam – mult mai confortabil – anii studenției.

Îmi părea firesc ca elitele să migreze către organizațiile internaționale, acesta a fost și începutul parcursului meu profesional. La începutul anilor ’90, dl Soros plătea direct sau prin interpuși multe sute de dolari ca salarii unor foști colegi de facultate, în vreme ce un medic preparator universitar angajat câștiga sub 100 de dolari. Situația era similară în Georgia: secretarele mele câștigau salarii de 5-6 ori mai mari decât salariul oricărui profesor universitar angajat la Universitatea din Tiblisi.

Se cuvine însă să fie spus că dacă în studenție nu înțelegeam prea bine ce se petrece în jurul meu, în Tbilisi înțelegeam deja foarte bine mecanismele prin care societatea georgiană urma să fie destructurată și deturnată de la evoluția naturală pe care aceasta ar fi putut să o urmeze după căderea totalitarismului comunist.

Diviziunea muncii era clară în Georgia: SUA era implicată în reformele hard – reformarea armatei și a economiei georgiene, în vreme ce UE își asumase chestiunile soft – chestiunile culturale precum și învățământul.

Deși lucram pentru UE, aveam sediul în clădirea Open Society – adică al fundației Soros. Zi de zi aveam parte de o manifestație de protest în fața clădirii, pentru a ajunge la birou era necesar să trec printr-o mulțime revoltată de prezența UE în Georgia. Premoniția și tenacitatea mulțimii îmi păreau remarcabile, mi-ar fi plăcut să le fi văzut și la conaționalii mei. În ciuda banilor care au început să curgă către organizațiile recepte – fie ele publice sau private – sau către persoanele fizice dispuse să promoveze în Georgia valorile așa-zis europene, societatea georgiană s-a dovedit a fi o nucă prea tare, aceasta nu a cedat mitei europene și nici în fața celei americane.

După o perioadă în care steagurile UE apăreau ubicuu la fiecare colț de stradă, pe fiecare clădire publică, opoziția s-a coagulat și în final se pare că a câștigat războiul cultural. Deși atât SUA cât și UE au încercat să le servească georgienilor un meniu complet, aceștia au preferat să participe doar la un bufet suedez, i-au aruncat pe fereastră pe discipolii lui Karl Popper și au ales dieta prescrisă de Milton Friedman.

Nu mai sunt la curent cu actualitatea politică georgiană. Totuși, spre deosebire de noi, românii, cred că georgienii au o oarecare șansă să-și recupereze țara, încă se mai pot dezvolta natural folosind uneltele oferite de Adam Smith sau von Mises pentru a crește economic fără să uite cine sunt și de unde vin. Și asta pentru că în Georgia – spre deosebire de România – marxismul post modern nu a creat metastaze care să migreze dinspre ONG-uri și organizații non-guvernamentale către departamentele de HR ale corporațiilor occidentale.

Corporațiile occidentale – woke și corecte politic – nu domină mediul de afaceri georgian, acestea sunt în competiție acerbă cu firme autohtone sau cu cele din zona ex-URSS și ca urmare nu au marje de profit care să le lase spațiu pentru exersarea unor politici woke în Georgia. Lesbiana cu părul roz, ușor oligofrenă dar cu diplomă de Harward, nu se va putea strecura în mediul corporatist georgian, va fi nevoită să-și exerseze dresajul ideologic în mediul organizațiilor internaționale/ONG.

Economia georgiană este o economie liberă, a fost o economie liberă în ultimele aproape două decenii, aceasta a avut suficient timp pentru a produce prosperitate, este suficient loc pentru oamenii studioși, pentru tinerii serioși într-o astfel de economie, fauna ONG/organizații internaționale nu este singura opțiune pentru aceștia.

Acesta este contextul în care a fost votată legea care face titluri de presă în aceste zile; legea este importantă pentru societatea georgiană, parlamentul georgian dorește ca diversele ONG-uri și instituții de presă să-și publice transparent sursele de finanțare. Lipsit de piciorul corporatist, omul woke georgian este vulnerabil și greoi, iar publicarea surselor de finanțare va afecta credibilitatea mesajului woke occidental în Georgia. Desigur, de îndată ce legea de mai sus a fost votată, SUA a anunțat măsuri de retorsiune, este firesc să fie astfel.

După ce a publicat sute și mii de articole în care vacile în proprietate privată erau demonizate ca fiind vinovate pentru ceea ce hotnews.ro numește încălzire globală, oficina de propagandă occidentală a publicat într-una din zilele trecute un articol care demonstrează că zimbrii aflați în proprietatea guvernului „ajută … la atenuarea celor mai grave efecte ale crizei climatice”. Da, inteligența progresistă este plină de surprize, este capabilă să identifice nuanțe nebănuite, ceea ce este contradictoriu și ridicol pentru inteligența omului vechi devine firesc și coerent pentru cititorii antrenați de hotnews.ro pentru a descifra subtilitățile gândirii woke.

Și tocmai pentru ca alchimia hotnews.ro sau a altor stabilimente similare să nu mai fie misterioasă pentru omul vechi, pentru omul încă neinfectat cu virusul woke, pentru ca logica particulară a unor astfel de organizații să nu mai pară un mister de nepătruns, o lege care să facă publice finanțarea presei și a ONG-urilor prezente în România îmi pare extrem de necesară.

Autor: Ovidiu Ionescu

10/06/2024

Raport german din 1940: strategia Germaniei naziste era de a transforma Romania intr-o colonie. UE a reusit!

România de pe cele două părţi ale Carpaţilor reprezintă două entităţi deplin diferite. Transilvania şi Banatul sunt marcate de Europa Centrală; Valahia, Moldova şi ţinuturile de la gurile Dunării sunt mai degrabă oriental-asiatice. Încă din secolul al X lea cultura ţărănească şi orăşenească a Imperiului a ajuns până la arcul carpatic. De cealaltă parte a Carpaţilor nu s-a putut clădi ceva asemănător, de aici începe un spaţiu colonial care nu este capabil să trăiască într-un mod propriu şi este influenţat de formele exterioare. Valahia şi Moldova au fost dependente de imperiile german, turc şi rus şi din păcate la dorinţa acestor puteri au devenit state „independente”.

„Naţiunea română” nu este nici în ziua de azi nimic altceva decât o legendă a istoriografiei. Până în secolul al XIX lea nu a existat de fapt decât o viaţă vegetativă a micului popor de ţărani şi păstori valahi care număra cu puţin peste un milion de oameni care niciodată nu au avut o clasă conducătoare proprie ci nişte profitori patriarhali care se schimbau adesea. Înmulţirea de zece ori a acestei populaţii în secolele XIX şi XX s-a reuţit prin apariţia sistemului industrial european care a transformat stepele în terenuri agricole. Această mare şansă economică s-a transformat, ca la toţi primitivii, într-o creştere a populaţiei. De aici a rezultat un număr mai mare şi o clasă de mari proprietari lacomi care nu aveau nici o legătură cu pământul şi cu masele muncitoare; fără să existe un popor şi cu atât mai puţin o naţiune. Puţinul care are legătură cu voinţa poporului vine din Transilvania. În cercurile românilor emigraţi aici ca forţă de muncă, în urma contactului strâns cu cultura mărcilor de graniţă ale Imperiului a apărut dorinţa de a da o viaţă mai bună neamului propriu. Însă până în ziua de azi s-a rămas la stadiul de dorinţă.

Aceasta nu putea să fie altfel, spune Garda de Fier deoarece clasa conducătoare străină orientată doar spre câştig a nimicit toate încercările de îmbunătăţire. Faptul că turcii, grecii, evreii şi alţi străini au devenit zeii idealului îmbogăţirii fără limite şi acceptarea corupţiei ca sistem au făcut ca aceste dorinţe idealistice să nu aibă nici o şansă. Abia revoluţia din 1940 a dat ocazia unei renaşteri a poporului român pentru o viaţă de naţiune independentă.
Ar fi o greşeală acceptarea necritică a acestei teze a Gărzii de Fier. Este adevărat că mişcarea lui Codreanu este cea mai puternică expresie de sănătate şi voinţă proprie care a apărut în rândurile populaţiei României. Putem astfel vedea că există aici substanţe ale unei rase vrednice. Este însă îndoielnic că acestea sunt destul de puternice pentru a crea un stat şi a transforma o populaţie într-un popor. În primul rând nu există un conducător şi nici o clasă conducătoare. Codreanu şi 17.000 de comandanţi subordonaţi au fost înlăturaţi şi „poporul” nu s-a mişcat. Revoluţia nu a fost făcută de Garda de Fier, ci de Antonescu, un general despre care se poate spune că este un bărbat curajos. Lovitura de stat i-a reuşit deoarece inamicii săi au fost nişte nemernici laşi. Şi chiar şi aşa Antonescu nu ar fi reuşit nimic dacă prăbuşirea politicii externe a vechiului sistem nu i-ar fi pus în mână toate atuurile. Revoluţiile adevărate au drept urmare modificarea politicii externe. Noua Românie însă trăieşte de la început pe baza atotputernicei bunăvoinţe a Axei, chiar şi din punctul de vedere al politicii interne. Anume nu împotriva unor puteri străine a trebuit Antonescu să cheme trupele germane, ci împotriva propriei sale armate şi împotriva rezistenţei din cadrul aparatului de stat pentru că într-adevăr nu avea la îndemână forţe proprii care să îi fie alături. Într-o ţară ai cărei ofiţeri, funcţionari şi intelectuali aproape fără excepţie sunt obişnuiţi să trăiască din trădare, acest bărbat care înainte de toate pretinde cinste s-a confruntat imediat cu o duşmănie crescândă. De asemenea trebuie evitată luarea drept realitate a viselor gardiştilor. Noua Românie va avea nevoie pentru totdeauna din punct de vedere al politicii externe de sprijinul trupelor germane, iar din punctul de vedere al politicii interne pentru cel puţin câteva decenii.
Garnizoanele germane din România îi dau Reichului garanţia că nu vor apărea dezordini în sud-estul spaţiului său vital care ar fi păguboase din punct de vedere politic şi pentru situaţia aprovizionării sale. Mulţumită capacităţii populaţiei româneşti de a răbda de foame, mica supraproducţie agrară a României va fi la dispoziţia Reichului şi petrolul îşi va găsi drumul spre Reich câtă vreme acesta va curge. Astfel prin aceste exporturi româneşti se pare că vor asigurate lipsurile industriei germane. Apare acum întrebarea dacă Reichul trebuie să se mulţumească cu atât. Nu ar fi mai degrabă în interesul său să folosească pe deplin bogăţiile naturale şi forţa de muncă din această ţară apropiată? Recolta medie la hectar în România este doar puţin mai mare decât jumătate din media Reichului, în ciuda faptului că terenul este în general cu mult mai bun decât cel din Germania. De asemenea nu sunt folosite nici pe departe toate oportunităţile agricole ale României. Tratatul Wohlthat a indicat numeroase căi rin care să fie folosite puterile economice ale României şi să fie însufleţite schimburile comerciale. Tratatul este în continuare în vigoare şi piedicile politice care se opuneau punerii lui în aplicare au dispărut. Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învăţătură şi care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simţite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbeşte împotriva unei posibilităţi de acest fel. Cunoscătorii ţării ne asigură că populaţia României nu este una ambiţioasă şi că în mod oriental-slav se mulţumeşte cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să îşi asigure toate cele necesare. Religiozitatea moartă a bisericii ortodoxe îi întăreşte în această atitudine. Faptul că credinţa ortodoxă se găseşte alături de ideea naţională şi de cea de ordine în ideologia Mişcării Legionare ne face să nu ne aşteptăm la nici un fel de schimbare. Dacă se doreşte ca România să nu fie doar păstrată ci să fie folosită pe deplin acest lucru nu poate avea succes doar prin consiliere, ci prin metode coloniale. Pentru aceasta este nevoie ca în locul proprietăţilor ţărăneşti minuscule prost exploatate să apară mari moşii care să fie administrate după metode moderne sub conducere germană. Apoi trebuie ca forţa de lucru care acum leneveşte să fie ocupată intensiv pe model colonial cu agricultura şi trebuie alcătuite mair armate de muncitori care să refacă sistemul de drumuri extrem de înapoiat. Industriile care necesită forţă de muncă intensivă trebuie să fie transferate din Reich în România.
În acest fel i se va da poporului german din România o şansă de implicare care să îi dea şi conştiinţa că joacă un rol important în cadrul Reichului. Poporul german din România a devenit de puţină vreme o corporaţie de drept public. Ei se poat alătura drapelului Reichului şi pot să îşi satisfacă serviciul militar în regimente proprii. Prin aceasta se reuşeşte ca Reichul să nu cedeze acest vechi post de graniţă, ci să îl păstreze şi cm este de dorit, să îl dezvolte. Ţara de dincoace de Carpaţi poate prin munca saşilor transilvăneni să primească din nou caracterul unui district german. De asemenea grupul etnic german oferă o rezervă necesară de oameni cunoscători ai ţării care să fie folosiţi pentru rezolvarea problemelor de cealaltă parte a Carpaţilor.
Aceste sarcini pot fi îndeplinite fără să fie atinsă suveranitatea formală a României (caracteristicile cele mai importante ale suveranităţii oricum îi lipsesc acestui stat) şi fără ca să fie blocate posibilităţile de dezvoltare ale puterilor vrednice din rândul populaţiei româneşti. Modalitatea de acţiune trebuie să fie o impunere pe cale paşnică. Nu ar trebui să fie dificil de obţinut sprijinul guvernului român pentru înfiinţarea unor moşii model şi treptat numărul acestor mari moşii să fie crescut. De asemenea nu ar trebui să fie întâmpinate obstacole de netrecut pentru punerea sub regie germană a construcţiilor de drumuri şi canale. Nu este nevoie de mijloace violente pentru penetrarea industrială. Există destul capital în Reich care caută oportunităţi şi care printr-o organizaţie centrală de intermediere în mod planificat să fie orientat către România.
Printr-o politică românească bazată pe realităţi şi nu pe programul imposibil de realizat al unei minorităţi de gardişti fiecare va primi ceea ce i se cuvine: masele capabil de dezvoltare o mai bună supraveghere şi alimentare ca până acum, germanii vor primi conducerea în ceea ce priveşte interesele Reichului şi foloasele cuvenite pentru contribuţia şi responsabilitatea lor politico-militară, forţele vrednice de origine românească vor primi participarea la guvernare şi administrare, conducerea producţiei şi a comerţului.
Misiunea militară germană din România trebuie să apere ordinea astfel încât să nu mai fie posibile dezordinile. Reichul german nu trebuie să lase să îi scape posibilităţile coloniale care se găsesc la uşa sa.

Nota traducatorului:
Aceasta este traducerea unui raport german nesemnat, care poartă data de 4 noiembrie 1940. Autorul acestui text stabileşte strategia de acţiune a Germaniei naziste în România, la două luni de la alungarea regelui Carol al II lea şi la puţină vreme de la sosirea misiunii militare germane. Documentul se găseşte la Arhivele Naţionale ale României, Fondul Microfilme SUA, rola 258 cadrul 1405523. Raportul a fost recuperat din arhivele naziste de armata americană, însă din păcate nu a fost înregistrată provenienţa lui. După ton, vocabular şi atitudine pare să fie elaborat de un membru al NSDAP. Diplomaţii şi economiştii celui de-al treilea Reich rareori se exprimau atât de direct în rapoartele scrise.
Dincolo de originile acestui raport şi identitatea autorului său este şocantă viziunea asupra trecutului şi viitorului României. În ziua de azi găsim destui români care susţin idei asemănătoare cu cele din acest raport. Pe de altă parte acest document scoate la lumină adevărata părere a naziştilor faţă de legionari.
Cât despre viitorul rezervat României lucrurile sunt spuse limpede: o colonie furnizoare de materii prime şi forţă de muncă.

Sfinte Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

09/06/2024

Ce spuneți de această melodie? Ne reprezintă?

Imagini din Arhiva TVR difuzate la TVR 55 cu Aurelian Andreescu interpretând piesa Copacul.Muzica: Jolt KerestelyVersuri: Ovidiu Dumitruhttp://www.facebook.c...

09/06/2024

HAI LA VOT!

09/06/2024

Astăzi îl comemorăm pe Ion Luca Caragiale, cel mai important dramaturg român, 13 februarie 1852 Haimanale (Dâmbovița) - 9 iunie 1912, Berlin.

09/06/2024

„Nu-mi aduc aminte decât de respectul faţă de profesori. Niciodată un elev nu şi-ar fi permis o obrăznicie. Ortografia pe care o am astăzi am avut-o de când am ieşit de la primele patru clase primare. Aşa de bună era învăţătoarea. Mie mi-a plăcut să învăţ. Îmi place şi astăzi să învăţ. Lângă mine am o expoziţie de dicţionare şi de enciclopedii. Nu sunt sigură de o dată, de o noţiune, de un cuvânt, mă duc şi caut acolo. Nu este nici o ruşine să nu ştii, ruşinea este să nu vrei să afli. Nu consider că la vârsta asta «fragedă», şi fiind şi redactor la două dicţionare, le ştiu pe toate. Vreau să-mi împrospătez cunoştinţele chiar dacă le am." Ileana Vulpescu.

09/06/2024

Hai la vot!

08/06/2024

SĂ NU MAI FIM CÂRCOTAȘI, UCRAINA FACE TOT POSIBILUL PENTRU APĂRAREA CELOR MAI REPREZENTATIVE VALORI EUROPENE ȘI AMERICANE! SLAVA!

În plin război cu Rusia, Ucraina organizează o paradă LGBTQ

Pe principiul „țara arde și baba se piaptănă”, Ucraina, țară aflată în plin război cu Rusia, organizează o paradă LGBTQ pentru promovarea drepturilor homosexualilor, anunță site-ul Ukrainian News.

Pentru prima dată de la începutul războiului, la Kiev vor avea loc un Marș al egalității și un festival de caritate LGBTQ. Festivalul de caritate zis „educațional” (a se citi „de pervertire”) este programat să aibă loc la Kiev pe 9 iunie, iar un Marș al egalității în sprijinul luptătorilor pentru independența Ucrainei va avea loc pe 16 mai se precizează într-un mesaj al organizației publice KyivPride pe Facebook.

Pe 9 iunie, centrul de artă Closer va găzdui ateliere de creație în care oricine poate realiza un tricou imprimat, o piesă de ceramică sau un colaj de hârtie. Organizatorii notează că reprezentanții LGBTQ își vor putea prezenta produsele celui mai mare public LGBTQ.

„La 1 iunie începe luna mândriei în lume. Pentru multe țări, această lună este o adevărată sărbătoare a egalității, a respectului și a iubirii. În Ucraina, Pride este o platformă pentru lupta pentru drepturile omului; în condițiile unui război major este o oportunitate de a oferi Ucrainei vizibilitate în lume și de a atrage ajutor suplimentar pentru cei care ne apără independența”, se arată în mesaj.

Marșul Egalității, care se va desfășura pe 16 iunie, este primul de acest fel după declanșarea operațiunii militare a Rusiei în Ucraina. Evenimentele sunt planificate să aibă loc în metrou pentru a nu expune participanții la pericole, spun organizatorii.

„Vă reamintim că pe 19 septembrie 2021 a debutat la Kiev Marșul Egalității, care a reunit reprezentanți ai comunității LGBT. Tot în cadrul festivalului vor fi prezentate și Premiile KyivPride – un premiu fondat pentru aliații comunității LGBTQ+. Poate fi primit de politicieni, companii, mass-media și personalități publice care contribuie la sprijinirea egalității și a drepturilor persoanelor LGBTQ+”, scrie LifeUkraine.

Organizatorii KyivPride 2024 au inițiat în cadrul evenimentelor colectarea a 4 milioane grivne pentru apărătorii Ucrainei.

Ne întrebăm oare câți dintre patrioții LGBTQ+ sunt dispuși să sprijine Ucraina mergând pe front? Și cei care organizează „festivalul” sunt doar cei care se declară femei? (Sursa: yogaesoteric.net)

07/06/2024

Ubuntu în cultura Xhosa înseamnă: "Eu sunt pentru că noi toţi suntem"

Xhosa este un grup etnic de origine bantu, provenit din Africa Centrală, iar în prezent se poate întâlni în sud-estul Africii de Sud, în special în provincia Capul de Est. Este cel mai mare grup etnic din Africa de Sud, după Zulu. Limba Xhosa face parte din grupul limbilor bantu.

Ubuntu este o etică sau o filozofie africană de viaţă, din Africa Subsahariană, care se concentrează pe loialitate şi pe relaţiile interumane. În limba bantu indică "bunăvoinţă faţă de ceilalţi". Este o regulă de viaţă bazată pe compasiune şi respect faţă de ceilalţi. Folosind expresia Ubuntu:"Umuntu ngumuntu ngabantu", de fapt, ei spun: "Eu sunt pentru că noi toţi suntem".

Un antropolog a propus copiilor acestui grup etnic african, un joc. El a pus un coş cu fructe lângă un copac şi le-a spus copiilor că cel care va ajunge primul va câştiga toate fructele. Când a dat semnalul de începere a jocului, toţi copiii s-au luat de mână şi au alergat împreună, apoi, tot împreună, s-au aşezat în jurul coşului să se bucure de premiu. Când antropologul i-a întrebat de ce au alergat în acel mod, dacă numai unul singur, câştigătorul cursei, ar fi putut câştiga toate fructele, aceştia i-au răspuns: Ubuntu, cm putea să fie fericit numai unul dintre noi iar toţi ceilalţi trişti?

Ubuntu îndeamnă oamenii să se sprijine şi să se ajute reciproc, să devină conştienţi nu numai de drepturile lor, dar, de asemenea, de atribuţiile lor.

Iată câteva interpretări ale sensului expresiei Ubuntu:

"Eu sunt pentru că noi toţi suntem"; "Dacă eu sunt ceea ce sunt este datorită meritului a ceea ce suntem noi toţi"; "Umanitate spre ceilalţi".

O altă definiţie popular acceptată este, de asemenea, "credinţa într-o legătură universală de partajare care uneşte întreaga omenire".

Ubuntu se poate traduce (nu fără a pierde o parte din sens) cu Umanitate, în sensul de calitate umană, de existenţa unei legături între toate fiinţele umane.

Ubuntu defineşte individul în funcţie de multiplele sale relaţii cu ceilalţi. Se spune că cei care susţin principiul Ubuntu pe tot parcursul vieţii lor, după moarte vor rămâne în legătură cu cei care sunt încă în viaţă.

Ubuntu în diverse domenii ale societăţii:

În domeniul politic: Ubuntu are semnificaţia de unitate şi de partajare într-un moment când trebuie să se ia decizii. Acest ideal a stimulat atât spiritul patriotic african cât şi pe cel de mândrie, demnitate şi respect.

În domeniul juridic: Ubuntu acţionează în domeniul juridic transmiţând fraternitate. De exemplu: dacă un om ucide un alt om, criminalul îşi ispăşeşte pedeapsa dar, în acelaşi timp, familia făptuitorului stabileşte o legătură cu familia victimei pentru plătirea daunelor.

În câmpul religios: cei care aplică principiile Ubuntu cred că există o legătură universală care uneşte întreaga umanitate. Expresia Ubuntu: "Eu sunt pentru că noi toţi suntem", în acest context, înseamnă că toţi trebuie să se comporte corect şi să respecte strămoşii.

În domeniul economic: proiectul economic Ubuntu are mulţi voluntari şi este sponsorizat de către instituţii publice şi private. Toate acestea pentru dezvoltarea unei forme de solidaritate economică.

În domeniul social: Ubuntu are mai multe sensuri în acest domeniu, deoarece este vorba despre multiplele relaţii dintre indivizi: ospitalitatea este sacră şi nu este obligatoriu să se prezinte cadouri, persoanele mai în vârstă sunt chemate cu numele de familie sau porecla şi nu cu prenumele, nu există copii orfani pentru că nu există noţiunea de copii de sânge ci doar de copii, şi niciun părinte nu şi-ar abandona propriul copil.

Acestea sunt doar câteva interpretări ale sensului acestei filozofii de viaţă numită Ubuntu. Sursa: https://epochtimes-romania.com/

07/06/2024

Când va fi din nou a noastră...România lor?
De ce anume are nevoie Țara acum?
Frunză verde de dudău, o să fie foarte... bine?!

07/06/2024

Franţa ”doreşte pace”. Avioane de luptă Mirage 2000-5 pentru Ucraina

Preşedintele francez Emmanuel Macron a anunţat joi că ţara sa va livra Ucrainei avioane de luptă Mirage 2000-5, va instrui piloţii ucraineni pentru operarea acestor aparate şi de asemenea va instrui şi echipa o brigadă de circa 4.500 de soldaţi ucraineni, transmit agenţiile AFP şi EFE.

„Franţa doreşte pace şi vom lupta pentru ea, dar pacea nu înseamnă capitularea Ucrainei” în războiul cu Rusia, a spus Macon într-un interviu acordat postului France 2.

Avioanele multirol Mirage 2000 au fost fabricate de compania franceză Dassault şi armata franceză deţine circa 300 de astfel de aparate. Mirage 2000-5 este versiunea modernizată. Acest tip de avion nu se mai află în producţie după ce a fost înlocuit de avionul de nouă generaţie Rafale. Sursa: Cotidianul.ro

07/06/2024

Limba punjabi, din India, are 2.000 de cuvinte curat românești, iar multe altele seamănă foarte mult cu ale noastre. Asta pentru că ei sunt urmașii unui trib getic, ca și noi, deși distanța dintre români și punjabi este de 4.500 de kilometri.

07/06/2024

Asasinarea lentă a unui jurnalist, pentru crima de a spune adevărul

De peste cinci ani, Julian Assange, creatorul WikiLeaks, se află în închisoarea HMS Belmarsh din Marea Britanie, fără a fi condamnat, după ce petrecuse șapte ani în Ambasada Ecuadorului din Londra. Cazul său este emblematic pentru „starea presei” din întreaga lume, inclusiv cea din România. Libertatea de exprimare a ajuns un simplu slogan demagogic de care se folosesc statele pentru a-și masca represiunile.

Assange a creat celebra platformă WikiLeaks în 2006, pentru a servi drept centru de compensare pentru documente sensibile sau clasificate. În 2010, WikiLeaks a postat aproape jumătate de milion de documente obținute de la analistul de informații al armatei americane Bradley Manning – legat în principal de războaiele SUA din Irak și Afganistan. Deși o mare parte din informații erau deja în domeniul public, președintele Barack Obama a criticat scurgerile de informații ca fiind o amenințare la adresa securității naționale a SUA. În luna noiembrie a aceluiași an, WikiLeaks a început să publice aproximativ 250.000 de corespondențe diplomatice confidențiale din SUA. Aceste documente clasificate datau în cea mai mare parte din perioada 2007-2010.

Assange a fost arestat la Londra în decembrie 2010, pentru acuzații de agresiune sexuală venite din……. Suedia și ținut fără cauțiune, în așteptarea unei posibile extrădări. În cele din urmă, a fost eliberat pe cauțiune, iar în februarie 2011 un judecător britanic a decis că extrădarea ar fi necesar să continue, decizie care a fost contestată de avocații lui Assange.

În decembrie 2011, Înalta Curte britanică a constatat că extrădarea lui Assange era „de importanță publică generală” și a recomandat ca acesta să fie audiat de Curtea Supremă. Această decizie i-a permis lui Assange să depună o petiție directă Curții Supreme pentru o audiere finală pe această problemă. În mai 2011, Assange a primit medalia de aur a Fundației pentru Pace din Sydney, o onoare care fusese acordată anterior lui Nelson Mandela și Dalai Lama, pentru „curajul său excepțional în apărarea drepturilor omului”…….

În acest moment, Julian Assange este vizat de un ordin de extrădare venit din SUA, pretextul emiterii acestui ordin fiind Legea Spionajului. O stratagemă ticăloasă a guvernului american de a extrăda un cetățean australian a cărui publicație nu își are sediul în SUA. Editorii a cinci instituții media internaționale: The New York Times, The Guardian, Le Monde, El Pais și Der Spiegel – care au publicat articole pe baza documentelor livrate de WikiLeaks, au cerut insistent Statelor Unite să renunțe la acuzații și Julian să fie eliberat. Niciunul dintre acești directori de presă nu a fost acuzat de spionaj.

Recent, Înalta Curte de la Londra a luat decizia de a acorda lui Julian Assange dreptul de a face apel la ordinul de extrădare în Statele Unite. Este, după toate probabilitățile, o nouă farsă judiciară, căci asta nu înseamnă că Assange va scăpa de extrădare și nici că va fi eliberat din închisoarea de înaltă securitate HMS Belmarsh, unde, așa cm a declarat Nils Melzer, raportorul special al ONU pentru tortură, după ce l-a vizitat pe Julian acolo, acesta este supus unei „execuții cu încetinitorul”.

„Procesul de apel este încă un instrument juridic pentru persecutarea unui jurnalist, care s-ar cuveni nu doar să fie liber, ci și omagiat și onorat ca cel mai curajos membru al generației noastre” – comentează Chris Hedges într-un editorial de pe scheerpost.com, intitulat „Execuția cu încetinitorul a lui Julian Assange continuă…….”.

„Linșajul judiciar al lui Julian Assange nu a avut niciodată vreo legătură cu justiția. Statele Unite l-au acuzat pe Assange de 17 încălcări ale Legii Spionajului (Espionage Act) plus un cap de acuzare pentru folosirea abuzivă a unui computer pentru o presupusă conspirație împotriva securității naționale, care ar fi urmărit intrarea în posesia unor informații și apoi publicarea lor. Dacă va fi găsit vinovat pentru toate aceste capete de acuzare, el riscă o pedeapsă de 175 de ani de închisoare în SUA.”

Concluziile editorialistului sunt sumbre: „Julian a comis cel mai mare păcat posibil împotriva Imperiului: l-a demascat ca fiind o întreprindere criminală. A documentat minciunile acestuia, încălcarea sistematică a drepturilor omului, uciderea gratuită de civili nevinovați, corupția galopantă și crimele de război. Publicarea de documente clasificate nu este o crimă în Statele Unite, însă dacă Julian va fi extrădat și condamnat, ea va deveni o crimă”.

În finalul articolului său, Chris Hedges lansează următorul mesaj: „Scopul acestor călăi cu încetinitorul este de a-l distruge. Avem datoria să-l eliberăm pe Julian. Este necesar să-l ținem departe de mâinile guvernului american. Având în vedere tot ce a făcut pentru noi, îi datorăm o luptă neîncetată. Dacă nu există libertate de exprimare pentru Julian, nu va mai exista libertate de exprimare nici pentru noi.” Chris Hedges