30/11/2024
CLAPĂ
Seara târziu, într-o anume vară. După o zi extrem de călduroasă am zis că na, să stau şi eu ca omul, omul rău de căldură, în curte, pe răcoare. Ce plăcere, ce relaxare să-ţi fluture vântişorul întunericos părul, părul rămas aşa, cam de două băi. Când toate păreau a fi în regulă, dinspre nu ştiu unde, se făcu auzită neregula, o sirenă de tren. Măi, frate, mi-am zis mie însumi, se făcu peste zi linie de tren prin apropiere? Şi cm mai că trecui cu auzul sunetul, desfăcui o sticlă cu bere rece. Daaa, da’ gata-gata să mă înec cu prima gură de răcoreală, asta deoarece se ivi din nou sunetul de sirenă, însă în altă tonalitate. După care, linişte, linişte de cartier vechi de zile. Cînd a treia oară se ivi sunetul, de data aceea pe trei voci, mi-am zis că ori am auzenii, ori cineva face ceva. Aşa că am sărit ca ars şi am dat o fugă în stradă. Când colo strada pustie, exceptând o umbră undeva, cam la a douăzecea casă, care se făcu dintr-odată nevăzută. Nemaivindu-se sunetul am executat program de somn.
A doua seară, tot târziu în noapte, sirena se ivi din nou, de data aceea în ritm descâlcit de încâlcit cu zgomot întrerupt, de roţi de tren. Şi uite aşa ţinu’ povestea cam o săptămână. Chestia e că de fiecare dată când ieşeam în stradă ca să văd ce, cm şi de unde, aceeaşi umbră se făcea nevăzută dimpreună cu sirena, pierzându-se în întunericul nopţii.
Eh, da’ în următoarea săptămână am aflat care-i şopârla. M-am ascuns în staţia de autobuz ce stă nemişcată în apropierea casei cu pricina şi am pândit. Bine, mi-am luat, între timp, câteva porţii de urări prieteneşti de la şoferii autobuzelor care opreau crezând că vreau să urc, însă am aflat ce se întâmpla în perimetru.
Domle! În curtea casei despre care fac scriere cineva încerca să cânte la acordeon în vreme ce o femeie bătrână sta în stradă pândind. De ce pândea? Păi cineva-ul atât de rău cânta la acordeon încât risca să-şi ridice vecinii în cap, aşa că bătrâna cm apărea careva în stradă fugea în curte şi-l oprea pe artist din cântat. Acu, bine, nimeni nu a fost deranjat deoarece de la casa cu pricina încoace, înspre casa mea, toţi vecinii sunt foarte tari de urechi, iar ceilalţi se culcă odată cu cârâietoarele.
Cine chinuia clapele instrumentului? Clapă, că aşa i-a rămas porecla de atunci. Dar despre Clapă şi despre cm s-a hotărât să înveţe să cânte la acordeon, data viitoare!
