20/07/2024
Legenda sentimentelor.
"Se spune că, odată ca niciodată, toate sentimentele și calitățile oamenilor au fost adunate într-un singur loc pe Pământ. Când Plictiseala a bodogănit pentru a treia oară, Nebunia, ca întotdeauna atât de nebună, a propus: "Să ne jucăm de-a v-ați ascunselea? Intriga a ridicat o sprânceană intrigată, iar Curiozitatea, fără să se poată stăpâni, a întrebat: "De-a v-ați ascunselea? Și cm e asta?". "Este un joc", a explicat Nebunia, "în care eu îmi acopăr fața și încep să număr de la unu la un milion, în timp ce tu te ascunzi. Când am terminat de numărat, primul dintre voi pe care îl găsesc îmi ia locul pentru a continua jocul".
Entuziasmul a dansat susținut de Euforia. Bucuria a făcut atât de multe salturi încât a sfârșit prin a convinge Îndoiala și chiar și Apatia, care nu era niciodată interesată de nimic. Dar nu toată lumea a vrut să participe, Adevărul a preferat să nu se ascundă, de ce, dacă, în cele din urmă, era mereu găsită, iar Mândria credea că este un joc foarte prostesc, dar, în fond, ceea ce o deranja era că ideea nu fusese a ei. Iar Lașitatea prefera să nu riște.
"Unu, doi, trei...", a început să numere Nebunia.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a lăsat să cadă la prima piatră de pe cărare. Credința s-a urcat până la cer, iar Invidia s-a ascuns după umbra lui Triumf, care prin propriul efort reușise să urce în vârful celui mai înalt copac. Generozitatea abia se putea ascunde, fiecare loc pe care îl găsea părea minunat pentru unul dintre prietenii săi: un lac cristalin, ideal pentru Frumusețe, o crăpătură într-un copac, perfectă pentru Timiditate, zborul fluturelui, cel mai bun pentru Voluptate, o rafală de vânt, magnific pentru Libertate. Așa că a sfârșit prin a se ghemui într-o rază de soare.
Egoismul, pe de altă parte, a găsit de la bun început un loc foarte bun, l-a găsit aerisit, confortabil... dar numai pentru el însuși. Minciuna s-a ascuns pe fundul oceanelor, (minciuna, s-a ascuns în spatele curcubeului). Iar Pasiunea și Dorința în centrul vulcanilor. Uitarea... am uitat unde s-a ascuns! Dar, ei bine, nu asta e ideea.
Când Nebunia a numărat 999.999, Dragostea încă nu-și găsise un loc unde să se ascundă, pentru că totul era ocupat, până când a zărit un tufiș de trandafiri și, emoționată, a decis să se ascundă printre florile lui.
"Un milion" a numărat Nebunia, și a început să caute. Primul care a apărut a fost Leneșul, la numai trei pași de piatră. Apoi a auzit Credința certându-se cu Dumnezeu în ceruri despre teologie. Iar Pasiunea și Dorința le-a simțit în vibrația vulcanilor. Într-o surpriză a găsit Invidia și, bineînțeles, a putut deduce unde se afla Triumful. Pe Egoism nici măcar nu a trebuit să-l caute, a zburat din ascunzătoarea sa, care se dovedise a fi un cuib de viespi. De la atâta umblat îi era sete și, când s-a apropiat de lac, a descoperit Frumusețea. Iar cu Îndoiala a fost și mai ușor, căci a găsit-o stând pe un gard, ne hotărându-se încă de ce parte să se ascundă.
Și așa i-a găsit pe toți: Talentul, printre ierburile proaspete, Angoasa, într-o peșteră întunecată, Minciuna, în spatele curcubeului (minciuna, pe fundul oceanului), și chiar și Uitarea, care uitase deja că se juca de-a v-ați ascunselea.
Doar Dragostea nu era nicăieri. Nebunia a căutat în spatele fiecărui copac, sub fiecare pârâu de pe planetă, în vârful munților, și tocmai când era pe punctul de a renunța, a zărit un tufiș de trandafiri și trandafirii lui, a luat o furcă și a început să-i mute crengile. Când deodată... s-a auzit un țipăt dureros. Spinii îi răniseră ochii Dragostei.
Nebunia nu știa ce să facă pentru a-și cere scuze: a plâns, a implorat, a implorat, a cerut iertare și chiar i-a promis că îl va ajuta pentru totdeauna.
De atunci, de când s-a jucat primul joc de-a v-ați ascunselea pe Pământ, Dragostea este oarbă, iar Nebunia o însoțește mereu."
Autor: Mario Benedetti
