10/11/2021
⚔ Astăzi se împlinesc 691 de ani de la celebra Bătălie de la Posada! Basarab I îl înfrânge pe Carol Robert de Anjou. A fost prima mare și aprigă încleștare a luptătorilor români, pentru consfințitea independenței tânărului stat format - Țara Românească. Faptele de vitejie înscrise de Oștenii lui Basarab Întemeietorul nu au pălit nici după aproape șapte secole - și nici nu vor păli vreodată!
🇷🇴 În existența sa, poporul român a fost nevoit să ducă o luptă eroică și dârză pentru a-și păstra ființa, pentru dezvoltare liberă și independentă, pentru proces și pentru civilizație. În lungul șir de nume cu o profundă rezonanță în istoria noastră, se înscrie la loc de cinste, și Posada.
🤔 Pentru noi, pentru români, Posada definește locul unei Bătălii din perioada de început a statului feudal Țara Românească. Înscrisă cu litere de aur în cronica luptelor pentru independență a înaintașilor noștri, Bătălia de la Posada, începută la 9 noiembrie 1330, definește victoria oștenilor lui Basarab I impotriva oastei regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, consolidând astfel independența Țării Românești.
✍ Analizând această Bătălie, Nicolae Iorga sublinia, printre altele, că "ea a fost o biruință mare și întreagă, rodnică în urmări, fiindcă lupta se dădea în direcția naturală a dezvoltării noastre, și pe pământul nostru, ocrotitor".
💥 Cauzele conflictului dintre Țara Românească lui Basarab I și Regatul ungar condus de Carol Robert de Anjou nu sunt încă foarte bine clarificate. Izvorul fundamental asupra evenimentelor, "Cronicon Pictum", relatează că regele Carol Robert, "după sfatul voievodului Ardelean, Thoma Szécsény, și al lui Dionisie, fiul lui Nicolae", s-a dus "în țara voievodului vlahilor Basarab, ca să alunge din țara aceasta pe Basarab, să o dea unuia din sfătuitorii săi". Dionisie voia Banatul de Severin, iar Thoma țara lui Basarab. De asemenea, regele voia să-l pedepsească pe voievod pentru nerespectarea înțelegerii din 1324. Carol recunoscuse unitatea Țării Românești sub conducerea lui Basarab în schimbul acceptării acestuia din urmă a suzeranității maghiare, și a încadrării statului în confesiune catolică.
✍ Făcând o analiză a evenimentelor, istoricul Gheorghe I. Brătianu (1898-1953), scria: "Campania lui Carol Robert, întreprinsă cu forțe considerabile, 8000 la număr, nu urmărea doar Banatul de Severin, pe care-l considera margine a regatului său, ci căuta să izgonească definitiv pe voievodul român din posesiunile sale, pe care le dorea noul voievod al Transilvaniei, Thoma Szécsény". De asemenea, Unirea Olteniei cu teritoriul din stânga Oltului l-a deranjat mult pe monarh.
🗨 Așadar, "în anul 1330, după ce regele strânsese oștire numeroasă, s-a dus în luna septembrie prin Severin, în țara lui Basarab, pentru că regele să-l alunge din țara aceasta". Însuși regele consemna: "pornind oastea noastră strânsă din poruncă regească, am ajuns în niște ținuturi de margine ale regatului nostru ce erau deținute pe nedrept în Țara Românească de către Bazarad, necredinciosul nostru vlah, mânat de gândul său, fără să se teamă a ține seama că cei ce încearcă a se împotrivi stăpânului lor firesc se vădesc a se împotrivi fățiș rânduielii lui Dumnezeu".
🕊 Confruntat cu o grea primejdie, voievodul Basarab a căutat o rezolvare politică a conflictului, încercând să evite pe cât posibil războiul și avansarea trupelor regale. Trimițând solie, Basarab era hotărât ca, pe lângă tributul cerut, să ofere lui Carol o sumă mare de bani, drept despăgubiri pentru mobilizare, ținutul Banatului de Severin, dar și pe unul din fiii săi la curtea regală. "Fiindcă voi, rege și stăpân al meu, v-ați ostenit cu strângerea oștirii, eu voi răsplăti osteneala voastră cu 7,000 de mărci de argint, și vă voi lăsa în pace Zeverinul, cu toate ce se țin pe el. Pe deasupra, tributul ce îl datorez Coroanei voastre, îl voi plăti cu credință tot anul. Și nu mai puțin, voi trimite la Curtea voastră pe unul din fiii mei, numai să vă întoarceți îndărăt cu pace și să înconjurați primejdia persoanelor voastre".
❌ Propunerile sunt însă refuzate de rege, care, cu mintea trufașă, a izbucnit în fața solilor: "să spuneți așa lui Bazarad, că el e păstorul oilor mele și eu, din ascunzisurile sale, de barbă îl voi scoate", chiar dacă sfetnicii săi îi spuneau să țină seama de oferta generoasă.
☠ După refuzul regelui Carol, Basarab I poruncește locuitorilor Banatului de Severin să se retragă în munți și păduri, otrăvind fântânile și arzând nutrețurile. În scurt timp, oastea maghiară a fost lovită de foamete. Oastea maghiară era harțuită în permanență de oștenii voievodului Basarab. "Acțiunea de hărțuire își propunea atragerea inamicului pe acele direcții unde terenul favoriza lupta finală a trupelor proprii, dar și de a submina moralul forțelor agresoare, a credinței în victorie".
⏳ Confruntarea la Posada dintre regele Carol și a voievodului Basarab I din 9/12 noiembrie 1330 a intrat în istorie datorită istoricului Nicolae Iorga, deși nicio sursă nu consemnează toponimul respectiv. În condițiile de față, "posada" nu este un nume propriu, ci unul comun, având accepțiunea de loc de trecere printre munți, sau pe valea unui râu.
📜 Potrivit unui document maghiar, în noiembrie 1330, "pe câmpul de bătaie, s-au înfruntat două oști puternice și numeroase, cu nimic mai prejos una față de cealaltă". Prin victoria poporului român asupra invadatorilor, s-a consfințit independența economică și religioasă a Țării Românești, iar istoria acestui stat începe de la Basarab I Întemeietorul - strateg ilustru și diplomat desăvârșit.
surse:
- Nicolae Stoicescu, Florian Tucă, 1330: Posada, Editura Militară l, București, 1980, pp. 5-8;
- Gheorghe Popa-Liiseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol. XI, București, 1937, pp. 233-234;
- Gheorghe I. Brătianu, Les rois de Hongrie et les Principautés Roumaines au XIV-e siècle, București, 1947, pp. 8-9;
- Florian Tucă, Bătălia de la Posada și importanța ei pentru consolidarea independenței Țării Românești, în "File de istorie militară a poporului român", vol. II, București, 1974, pp. 13-14;
- Vasile și Ioan Mărculeț, Posada: 9-12 noiembrie 1330 - unde?, în "Clipa", ediția 1144, 18 octombrie 2014;
- Ștefan Ștefănescu, Basarabii, în "Magazin Istoric", anul II, nr. 7-8, iulie august 1968, p. 2;
✍ Andrei Mihai Drăgulin, fondatorul "Academiei de Cultură"