Legenda vieții la țară - Costel Zăgan

25/09/2024

22/08/2024

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

Cu cât mă uit mai adânc în cer
cu atât se uită cerul mai adânc în mine
eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche
însă Nietzsche nu-și amintește deloc
rănile mă fac mai puternic
continuați
așa grăit-a Zarathustra
așa tăcut-am eu
derutat de silogismele urii politice
eul liric face întoarceri dezordonate
la stânga și la dreapta
deși i-aș condamna pe toți la dreapta-mprejur
intertext
dacă nu mă sinucid astăzi
mâine se va naște sigur primul supraom
vai de mama mea

COSTEL ZĂGAN, revista OGLINDA LITERARĂ, IUNIE 2015

01/07/2024

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI PANTOFII TATEI (1)
Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa de student! Cursuri și curse. Tema pentru licență. Profesor îndrumător. Doctor. Devenire întru Medicină. Cu M mare, de la muncă. Plăceri amânate.
Meseria, înainte de toate!
Na, că fac și versuri! Cu toate că nu prea mă omor după poezie. O singură rimă, acolo, n-o fi moarte de om! Că doar m-am pregătit să dreg ce-ar vrea să strice tocmai ea, coana moarte, și nicidecum viața, cm mai vorbește lumea.
Ce cură de viață să mergi printre bolnavi! Să-i simți cm luptă să nu piardă niciun centimetru de viață, niciun milimetru!
Și eu trebuie să-mi pun mâinile și priceperea în slujba vieții și-a celor care vor să meargă, să apuce, să muncească din nou, să cioplească sau să scrie, să-și mângâie nevasta sau copii, să-i scrie o scrisoare copilului plecat în cele străinătăți!
Să fie, Doamne, întregi! Aproape întregi.
- Alo, tata: ce mai faci? Ești bine? Dă-mi-o pe mama la telefon, te rog!
Ne-auzim!
Viață pe bandă rulantă. Urci. Poți să cazi. Dar, ca într-un joc, de data asta, nu se pune! Altădată vom vedea! Așa că urci mai departe. Uneori, mi-e teamă. Însă bolnavii nici măcar nu trebuie să-mi ghicească frica.
Și totuși, nu mi-e teamă de viitor. Cu trecutul aș mai avea ceva conturi de reglat...Le-oi rezolva și pe astea, că nu vin, vorba tatei, extratereștrii!
Că, ”extraterestre” mai sunt și pe la medicină, n-a murit mama lor, slavă Domnului!
Tata mă tot întreabă cm merge treaba? Păi, cm să meargă?...Aproape că mi-a dat o sugestie. Dacă fiecare zi poate fi considerată un pas înainte, hai să încerc să-i vizualizez pașii!
Încotro și cm voi face următorul pas? Și ce urmă voi lăsa pe nisipul ce s-a scurs din clepsidra zilei?
Costel Zăgan, ALTER EGO (15)

03/06/2024

Ne scuturăm de ceilalți ca de niște scame: dar ne supărăm când suntem tratați ca niște gunoaie!
COSTEL ZĂGAN, Inventeme

31/05/2024

Versuri EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC de Costel Zăgan: Soartă meteo închid ochii să răsară soarele / le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin..

31/05/2024

Iad pavat cu veleități suflete de circumstanță astăzi ca și-n alte dăți român dintr-o Franță Suflete de circumstanță că-i femeie că-i bărbat te reduc de la distanță doar prin prisma unui pat De-i femeie de-i bărbat astăzi ca și-n alte dăți port în suflet al meu sat iad pavat ...

31/05/2024

La țară, m-am trezit și azi: trandafirii și celelate flori din grădină o confirmă!
Costel Zăgan

13/05/2024

Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe El mai bine! (Clopotul bisericii pune liniștea între ghilimele. Îngerii circulă fără niciun fel de restricție ontologică. La fel, poeții și femeile frumoase... Până într-o dimi...

23/07/2023

Și nu mă pot abține în fiecare dimineață sunt fericit că-s român și nu american sau Doamne-ferește rus (Literatura Română Contemporană Poezia, 2020)

16/06/2023

Și morții tale mă înclin - ca orice netrebnic postum - toate trec și toate vin nu mă-ntreb de ce și cm Ca orice netrebnic postum viața mi-o măsor în vers oprind soarele din drum noaptea zilei eu am șters Viața mi-o măsor în vers toate trec și toate vin vagabod prin Univers

24/04/2023

După ce-ai ales, orice opțiune-i (im)posibilă. Costel Zăgan

24/04/2023

VISĂTORUL La capătul visului său stă visătorul, Își ține ochii închiși și visează cm își ține ochii închiși și visează. El stă întins pe pajiștea rece și visează. Prin fața lui trece-o femeie și c…

24/04/2023

ARTA Din cuvinte și culori am inventat o gară pentru toate plecările, pentru toate despărțirile. Când mi-am dat seama de deriziunea artei am vrut să șterg cu buretele bietele mele însăilări, dar er…

24/04/2023

VIZIUNE ÎN SPATELE PARBRIZULUI * plouă, adică picură din sfârcuri de femei frumoase

24/04/2023

Nici o carte de ficțiune nu poate egala grozăvia războiului.

24/04/2023

Cel ce înjosește pe alții, spunea tatăl meu, este el însuși josnic.

24/04/2023

CE POT DISTINGE ÎN ÎNTUNERICUL SĂLII Când aveam douăzeci de ani era cineva care îmi spunea tot timpul: Voi, artiștii, sunteți niște paraziți. Meritați să fiți împușcați. Eu, dacă aș avea o armă, v-…

24/04/2023

Am acceptat cu zâmbet toate condișiile. Sau, mai bine spus, lipsa lor.

24/04/2023

*** Câtă română vorbea tipul de la recepție, atâta rusă știam eu.

24/04/2023

CE MAI SCRIU PRIETENII MEI:?
VIOREL ILIȘOI:

Pâinea se scumpea în timp ce o mestecai.

24/04/2023

Femeia: din ce în ce mai inocentă: fără cuvinte!
- Costel Zăgan