27/10/2021
Sunt unele locuri pe care le pun pe o listă nesfârșită, pe care sper că voi ajunge să le vizitez cândva, până la finalul vieții mele.
Cu toate că podiumul este deținut de niște țări, în care cu siguranță nu voi ajunge în viitorul apropiat, am câteva zone din România care mi s-au părut mereu rupte din basme. Unul din ele este Lacul Roșu, cunoscut printre localnici și sub numele de Lacul Ghilcoș (gyilkos însemnând "ucigaș" în limba maghiară).
Legenda locală spune că în ținutul Giurgeului, trăia, nu demult, o fată deosebit de frumoasă, numită Estera.
Aceasta s-a îndrăgostit de un flăcău, și și-au promis să fie împreună pentru totdeauna.
Povestea lor de dragoste a fost zădărnicită, însă, de faptul că tânărul a fost luat în armată. Rămasă singură, fata a fost răpită de un haiduc, care a fugit cu ea până la Suhardul Mic, unde i-a promis câte în lună și în stele, doar să accepte să îi devină soție.
Estera l-a respins pe haiduc, fiindcă își aștepta promisul să se întoarcă din armată, dar insistențele acestuia, au făcut-o pe fată să ceară ajutorul munților, rugămintea ei fiind auzită de stânci.
Într-o noapte de iulie, o furtună nemaiîntâlnită, cu o ploaie grozavă a făcut muntele să se prăvălească și să îngroape atât fata, cât și haiducul. Valea unde curgea pârâul Vereșcheului a fost închisă de alunecarea muntelui, dând naștere Lacului Roșu.