12/01/2026
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini când verzi,
Că port noroi sau port ninsori pe tâmple,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc.
Sub mâna mea deja planeta moare,
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți, preablânda mea, de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine,
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți,
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toți.
Și cm se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate, înnobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi,
Și cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îți voi greși te voi iubi.
Adrian Păunescu
