Viața,cel mai frumos cadou

12/11/2024

07/08/2024

“ - Tata, ne vorbeste satul, ca suntem plini de nevoi.
- Lasa-i tata, sa vorbeasca, grija noastra-o ducem noi!
- Azi copii-au ras de mine, ca sunt mic si pricajit.
- Tu zambeste si ii iarta, Esti de Dumnezeu iubit!

- Dar am hainele-nvechite si mananc painica goala.
- Mai copile-i cea mai dulce, c-o mananci la-nghesuiala!
- Si mai spun ca n-avem lemne, pentru iarna ce-o sa vie.
- Dar avem copile draga, suflet cald si bucurie.

Ca suntem cu toti la masa si zambim de Sarbatori,
Si avem cat sa ne ajunga! Ce ne trebuie comori?
Crezi ca cei ce au de toate, sunt mai fericiti cumva?
Pot avea aur cat lumea, ca tot nu s-or bucura.

Dintr-un blid mancam cu totii, dormim toti intr-o camara,
Ne-ncalzim unul pe altul fericiti seara de seara,
Dumnezeu va avea grija de nevoi sa ne fereasca,
Cea mai mare avutie-i multumirea sufleteasca!!!

Si-ti mai dau un sfat, asculta-l: nu te-nvenina cu gandul,
Gura lumii totdeauna, o astupa doar, pamantul!"🤍

(Oana Adriana Alexandrescu)

29/07/2024

Nu regreta ca îmbătrânești .Este un privilegiu pe care mulți nu îl au.

29/07/2024

Zi frumoasă!

09/07/2024

Adrian Păunescu🥰

10/06/2024

💐🍀🌹

Da, recunosc, sunt o înapoiată!
Nu mă-ncadrez deloc în ,,modernism”!
,,Democrația” asta deșănțată
Eu o numesc, pe scurt, ,,idioțism”!

Nu mă dezic de vechile principii
Îmbrățișând doctrine actuale,
Cât încă pot gândi, nu urmez turma
De zombii idioți cu țeste goale!

Desigur, sunt privită cu stupoare
Că nu aduc apusului elogii
Și condamnată fără ezitare
Că nu m-așez în rând cu demagogii...

Nu cred că m-am născut să fac mătănii
Nici către răsărit, nici către-apus!!!
Nu mă apleacă-a vântului bătaie
Și îmi îndrept privirea doar în sus!!!...

Se văita, cândva, un biet bătrân,
Că lumea nu mai are vreo scăpare,
Am râs de el, spunându-mi ,,E nebun!”,
Dar azi l-aș căuta să-mi cer iertare,

Că n-am putut vedea de la-nceput
Această ,,evoluție” bizară,
Ce-n loc să ne ridice tot mai sus,
Pe scara degradării ne coboară,

Că suntem prizonierii unui joc,
Manipulați spre-o anumită cale,
Și-n loc de Oameni, la sfârșitul lui,
Vom fi un număr de carcase goale...

Sunt o înapoiată, recunosc...
Mi s-a prezis că voi muri nebună,
Că, între ce SE CERE și gândesc,
E o distanță ca de-aici la Lună...

Nu mă-ncadrez deloc în ,,modernism”,
De-aceea am ales să stau deoparte,
Iar de mândrie, ură și snobism,
Ne-o vindeca , pe toți, aceeași moarte...

Autor: Maria Marinescu
Foto: Pinterest