O localitate Chery, Oraviţa de azi, fostul sat Oraviţa Română, localitate menţionată astfel la Pesty, iar în alte documente medievale, înainte de 1230, Arvavar şi Arvavaralja (după cm în ţinutul Arva din Slovacia, un râu şi o cetate se numesc Orava, diminutivate tot Oraviţa), se află în tot evul mediu la egală distanţă, pe râul Căraş, între cnezatul Valea şi reşedinţa de district Ilidia. Oravita
cuprinde trei dintre principalele repere turistice, elemente simbol ale localităţii, dar în acelaşi timp, ale culturii şi tehnicii româneşti şi chiar europene (mitteleuropene), acestea fiind următoarele:
- Teatrul Vechi "Mihai Eminescu", monument istoric de artă şi arhitectură cel mai vechi edificiu teatral din spaţiul culturii româneşti , fondat la 1817, realizat în stilul barocului vienez (barocul târziu). Proiectant este arhitectul imperial, orăviţeanul Ion Niuni;
- Cea mai veche Farmacie Montanistică (Minieră) din România, fondată la 1763 de Edward Winter ca si "farmacie de mână", organizată cu sediul în clădirea actuală de farmacistul Johannes Lederer la 1790, în co-proprietate cu familia Knoblauch din 1796, deţinând mobilier, instrumentar farmaceutic de la finele veacului al XVII-lea (1682) şi până la anii 1950;
- Cel dintâi traseu feroviar din ţară este calea ferată Oraviţa - Iam - Iasenova - Vracevgai - Baziaş (16 km, Lişava-Oraviţa şi 62,5 km Oraviţa -Baziaş, 78,5 km total), inaugurată pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 iar pentru călători la 1 noiembrie 1856, o investiţie de cinci milioane florini, considerată încă de istoricii problemei a fi şi cea mai veche din sud-estul Europei. Iar calea ferată de munte Oraviţa - Anina a intrat în folosinţă la 15 decembrie 1863 pentru transportul de mărfuri şi la 4 aprilie 1869 pentru persoane fiind cea dintâi dintre construcţiile feroviare de munte din sistemul românesc iar cronologic a patra cale ferată din ţara noastră.
- Gara Oraviţei e prima gară cu lift - pasaj pentru acces la peronul situat mai sus de nivelul străzii, dacă nu cumva e prima clădire pentru o staţie de cale ferată din ţară, trecută pe lista monumentelor istorice la coordonatele 11-B-262, la capitolul "ansambluri de artă inginerească şi arhitectură tehnică - gări, tunele, viaducte.
