Povești de prin parcări

11/02/2025

Data viitoare, ii aștept.

10/02/2025

10/02/2025

AG35VDM

Vineri dimineață mi-am lăsat camionul la reprezentanta Volvo, la Dolo, Veneția, pentru a face câteva reparații și schimburile de ulei și filtre. Sâmbătă camionul a fost gata iar băieții mi l-au lăsat în fața porții pentru că le spusesem că duminică noapte trebuie să plec devreme în cursă.
Cand am ajuns la camion, am parcat mașina ce mi-o dăduseră cei de la Volvo și m-am dus la camion. Si văd de la distanță o dubă dar nu fac mare caz pentru că era zonă industrială și poate colegul doarme.
Când ajungi lângă camion, aud un zgomot dar nu bag de seamă, ma duc în fața cabinei să iau cheile de la camion pentru că mecanicul mi le puseseră în spatele la scara din față și observ multă motorină pe jos. În acel moment ridic capul și văd furtunul pe partea dreaptă și colegul ascuns în cabina dubei, se uita la mine prin oglindă.
Imediat a pornit duba și a plecat până să-mi dau seama ce și cum.
Bineînțeles că am chemat poliția care m-a dezamăgit pentru că le spusesem să caute duba cu nr AG35VDM dar n-au făcut nimic. După vreo 15 minute au venit la camion, aud făcut câteva poze și au zis că o să facă câteva ture să vadă dacă dau de el, după ce le-am arătat poze și filmarea. Nici măcar o constatare, nimic. Cică dacă vrem să venim mâine sa depunem o declarație sau o plângere.
E prima oară când îmi fura motorina în 17 ani de camion și tot un român m-a făcut. Colegul, dacă vezi postarea, sper să-ți cumperi pastile de banii de pe motorină. Aia e, atât s-a putut.

Scuzați-mi limbajul.

08/02/2025

Când ajungi la fabrică și magazionerul te bagă imediat la descărcat fără să te pună să aștepți.

07/02/2025

Zilele trecute am dat de-un coleg mult mai în vârstă și cât am așteptat să ne cheme la descărcat am povestit. De fapt el a povestit iar eu am ascultat.
Nu erau povești ieșite din comun, erau aceleași probleme cu care mă confrunt și eu uneori sau tu, de fapt toți. O stradă strâmtă, o adresă greșită și cm a găsit-o la final, cm a ieșit din curtea unuia, știi, povești normale.
Dar nu poveștile lui m-au impresionat ci zâmbetul și fericirea lui când le povestea. Vocea aia de bătrânel te făcea să trăiești întâmplările lui, deja știam locul sau zona pentru că am trecut și eu pe acolo doar că acum mi-l imaginam.
Apoi am descărcat, fiecare la rampa lui, ne-am salutat și fiecare pe drumul lui. A fost printre puținele discuții între colegi pe care le-am avut în care nu s-a vorbit de bani, de cât de grea sau ușoară este meseria asta, doar poveștile nevinovate.
Iar pe drum mă imaginam la vârsta lui, povestind nepoților toate prostiile pe care le-am făcut pe camion și care o să le fac, pentru că o sămai fac, știucăpot mai mult de atât. Mă imaginez înconjurat de ei iar la sfârșit să fiu asaltat de mii de întrebări, tipic lor. Cum leșinau porțile când mă vedeau sau cm fugea rampa din stânga-n dreapta să nu bag remorca și multe altele.
Știi, îmi dau seama că la sfârșit rămânem doar cu poveștile iar tot ce facem azi la un moment dat se va sfârși. Depinde de noi ce final au poveștile noastre. Fiecare zi este o poveste.

05/02/2025

Primesc deseori mesaje de la colegii începători ce-și caută de muncă, să le sugerez o firmă ce angajează începători și nu reușesc tot timpul să-i ajut.
Așa că am zis să fac o postare pentru ei, sa-i ajutăm pentru că știm foarte bine cât este de greu pentru un începător la început de drum.
Așa că, dacă știți firme de transport ce acceptă începători, scrieți-le în comentarii sau dacă sunt sunt firme disponibile pentru inițiere, la fel, scrieți în comentarii.

Vorba aia, adoptă un începător 😅

05/02/2025

Si dacă tot se plictisea, pentru avem vreo 16 camioane în fața noastră la încărcat, m-a întrebat ce poate să facă.
Așa că l-am pus să aranjeze chingile, dacă tot n-are ce face.

05/02/2025

Suntem răi...

04/02/2025

Îl hârâi juma' de depozit până îmi aduc aminte de el...

04/02/2025

Ieri, după ce descărcasem într-un șantier de prin zona Romei de Nord, aceleași canalizări pentru un nou depozit Amazon, zic să bag motorină la camion pentru că ore de condus mai aveam, cu autonomia stăteam prost, la fel ca ungurii, pentru că îmi indica vreo 50 de kilometri, cu vânt din spate.
Și caut pe aplicația firmei o benzinărie unde pot plăti cu unul dintre cardurile firmei, bine, am vreo 5 dar de fapt merg doar vreo două, restul sunt blocate după întâmplarea cu colegul ce i-au clonat cardurile.
Găsesc benzinăria cea mai apropiată și mă duc să-mi fac plinul, amândouă rezervoare. Câteodată am un noroc cu pompele ăstea, de zici că am fluierat în biserică. Am băgat 1100 litri la p***a de mașini mici pentru că nu aveau pompe pentru camioane.
In fine, termin de băgat motorină după vreo 25 de minute și mă duc să plătesc. Bagă tanti de la casă suma, vreo 1900 euro, bagă cardul, bag pinul, tranzacție refuză. Mnezăo...
O fi de la ei, doamnă, mai încercați încă o dată, spun eu, căutând cel mai prost motiv.
Repetă operațiunea, bag pinul, din nou, tranzacție refuzată. Vai de p@la mea, ce fac acum? Cu ce morții mei ii plătesc lu tanti motorina?
Mai în glumă, mai in serios, dar îmi venea să o întreb dacă are vreo două bidoane să scoatem motorina, să și-o ia pentru că din banii mei, nu dau atâta.
Și sun la firmă, vorbesc cu dispecera, ea verifica limitele de pe card sau dacă e blocat dar totul era in regulă și-mi zice sa aștept câteva minute să sune la la firma ce eliberase cardul, să vadă unde este problema. Au urmat vreo 10 minute de tensiune și holbat unul la altul cu tanti aia, pentru că amândoi eram în chichineața aia de ghiretă și așteptam telefonul. Nu de alta dar aveam să-i dau 1900 euro.
Într-un final, sună telefonul. Și începe faza aia când ăsta din telefon o vrea pe tanti, tanti nu vrea sa vorbească și-l pasează la altul, ăla nu știe și-l pasează la tanti, tanti soune așteaptă puțin și-mi da mie telefonul ca până la urmă să-mi dea un număr de telefon și să i-l dau lu' ăsta din telefon. Meamă, și eu eram în întârziere la încărcare, p***a blocată și cu motorina neplătită.
După încă vreo 10 minute de holbat unul la altul, ii sună telefonul la tanti iar o voce din telefon ii spune doamnei că plata a fost efectuată iar eu, răsuflând ușurat, eram liber ca pasărea cerului să mă duc naibii la încărcat pentru că mă așteptau ăia.
Mnezăo, o oră și o grămadă de apeluri doar să fac un plin de motorină.

04/02/2025

🤷‍♂️🤷‍♂️🤷‍♂️

01/02/2025

Șoferiță de camion, caut de muncă.

Abia săptămâna asta mi-am dat seama cât este de greu pentru o femeie să-și găsească de muncă ca șoferiță de camion in România, un domeniu în care firmele de transport se plâng săptămânal la televizor de lipsa forței de muncă și totuși ca femeie (aproape) mereu li se cere ceva în schimb, și nu mă refer la schimb de cartonașe Pokemon.
La începutul săptămânii, o prietenă m-a rugat s-o ajut cu un loc de muncă, iubește meseria asta dar din păcate, pentru că este femeie, nu prea găsește ceva de muncă.
Bineînțeles că mă ofer să o ajut și căutăm împreună printre anunțurile de pe grupuri, ba postez și pe profilul meu să primesc câteva sugestii, căutări pe diferite platforme on-line, trimite CV-ul la câteva anunțuri iar răspunsurile nu au întârziat să apară. Vreo patru oferte de muncă. Zic, gata, hai că te angajezi.
Doar că nu e chiar așa simplu. Fiecare răspuns venea cu invitații la cafea înainte, ba dacă vrea doar în echipaj cu respectivul, cu toate că anunțul respectivului suna de genul că are nevoie de un șofer pentru București, în nici un caz echipaj, ba un nene de pe la km13 făcea avansuri directe, să vadă cât de mult își dorește respectivul locul de muncă și ce este dispusă să facă. Bineînțeles că, colega a rămas dezamăgită de răspunsurile pe care le-a primit, la fel și eu pentru că nu mă așteptam ca în 2025 încă, să existe asa ceva.
Mi-am dat seama că pentru femei, dacă nu au pe cineva cu care să plece, este dificil, nu imposibil dar dificil să-și găsească un loc de muncă, oricât de bune ar fi în meseria asta, oricât de bine ar face manevrele cu un camion, oricât de pasionate ar fi, din păcate mentalitatea favorurile sexuale din partea unor patroni, încă există și le-am văzut cu ochii mei.

17/01/2025

Ce frumos este să te trezești dimineața, căldură în cabină, să bei cafeluța și apoi să-i dai cheie și să pleci în drumul tău. Bine, eu nu știu pentru că am Volvo și rămân fără baterii dar cred că e frumos.

17/01/2025

😔😔😔

16/01/2025

Problemă rezolvată.

15/01/2025

Cu ceva timp în urmă, în una din serile petrecute prin parcări, intrasem în vorbă cu un coleg mult mai în vârstă decât mine iar printre diferitele subiecte pe care le-am discutat, doar să treacă timpul, a fost că transportul de azi nu se compară cu ce era pe vremea lui. Și nu se referea la tehnologie sau infrastructură ci la noi, colegii, oamenii pentru că azi poți muri într-o parcare și nimeni nu ajută, nimeni nu coboară din confortul cabinei să vadă dacă ești bine iar omenia și colegialitatea au dispărut de mult. Astăzi, este mai prioritar să scoți telefonul și să-l filmezi pe colegul aflat în dificultate decât să-l ajuți
Și îi dau dreptate iar cel mai recent exemplu este postarea de ieri când am scris că doi colegi mi-au cerut ajutorul pentru că firma care ii chemaseră la muncă, i-a lăsat în parcare. Nu cereau nimic de pomană, nu cereau bani ci un loc de muncă, un ajutor ca între colegi iar 90% dintre comentarii au fost de ură sau batjocură pentru că atât pot unii. Au găsit motiv să îi judece până și pentru copilul unuia dintre colegi, atât de jos au ajuns unii.
Și nu este vorba doar de postarea de ieri ci de întreaga comunitate a noastră, a șoferilor profesioniști, indiferent că vorbim de cei de 40 de tone sau dubițarii de pe 3,5 tone, grupurile de pe social sunt pline de frustrați și atotștiutori. Până și-o banală postare a unui coleg ce are nevoie de puțin curent, vine judecată pe toate părțile.
Vedeți voi, ieri, printr-o simplă postare, un simplu share, am ajutat împreună doi oameni iar ieri seară ne-a mulțumit pentru tot ajutorul pentru că cineva ii luase din fata depozitului și aveau unde să stea și promisiunea unui loc de muncă. Atât de puțin este nevoie să fim colegi și oameni. Atât de puțin a fost nevoie pentru a da un pic de speranță unor colegi pe care nu-i cunosc dar...am putut sa-i ajut.
Drumuri bune.

14/01/2025

Mai devreme m-au sunat doi colegi ce se află într-o situație destul de complicată și am zis să încerc să-i ajut.
De câteva zile au venit să muncească la o firmă din România pentru Amazon Torino pe dube deja 3,5 tone dar după prima cursă făcută, din ce am înțeles a fost un transfer între filiala de Torino și cea de Lyon, patronul le-a luat cheile și i-au lăsat pe jos fără vreo explicație.
Nu caută nimic de pomană, vor doar să muncească, mai ales că unul dintre ei are o fetiță mică ce a lăsat-o în grija unor rude pentru a pleca și câștiga ceva.
Momentan ei sunt în fața depozitul Amazon Torino, fără nici o perspectivă și fără vreo speranță, așa că dacă cunoașteți pe cineva ce ii poate ajuta sau cunoașteți un loc de muncă, va las numărul de telefon să luați legătura.

Claudiu- 0729211006