16/11/2024
Claponul a fost un săptămânal umoristic redactat în întregime de Ion Luca Caragiale, fără semnătură, la începutul lunii mai 1877. Revista a apărut în format minuscul, in-32, în Pasajul Român, ca şi „Unirea democratică”, la tipografia bătrânului Göbl. În colecţia Bibliotecii Academiei Române se păstrează numerele 1, 2, 4 şi 6 (cu două foi lipsă).
Interesante sunt rubricile „Gogoşi” şi „Ultimele gogoşi calde”. Alte rubrici: „Camera deputaţilor din Stanbul”, „Prospături în stilul şi în sintaxa Monitorului Oficial”. Au fost publicate şi reproduceri din Anton Pann. În „Profesiune de credinţă către cititori”, Caragiale parodiază articolele-program ale revistelor care dispar fără să-şi realizeze intenţiile.
Coperta periodicului avea următorul cuprins:
Claponul
Foiţă hazlie şi populară
Apare cînd ese de sub tipar
Tirajul se face în
33333
Exemplare
Deviza este:
!Eftin şi bun!
-10 bani numărul-
Rubrica Gogoşi
Iată un adevăr, care poate să treacă de pe acum între proverbe:
Senatul fără d. Deşliu e ca nunta fără lăutari.
O sumă de cocoane fac politică în grădina Episcopiei. Una dintre ele, cocoana Tarsiţa, este muma unui ofiţer de călăraşi.
- Tare trebue să fii mâhnită, cocoană Tarsiţo, cu bătaia asta !
- Dar pentru ce ?... întreabă cocoana Tarsiţa.
- Pentru flăcăul d-tale... Doamne-fereşte de vreo primejdie !
- Aşi, n'am habar. Nu ştii că băiatul meu este asigurat la Dacia ? Numai mă tem să nu-i răpuie calul, că ţine băiatul mult la el.
- Apoi atunci, soro, pentru ce nu şi-a asigurat şi calul ?
Sursa: enciclopediaromaniei.ro