04/12/2023
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2634078600212350&id=100008307078190
Credinţa în spaţiul cosmic ! - de Matei Schinteie - jurnalist profesionist.
GRAVITY – Misiune în spaţiu.
“ O capodoperă de referinţă.” - Claudia Puig – USA TODAY
Interpretare în cheie creştină a filmului regizorului Alfonso Cuarón
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. - Facerea (Geneza) (1-1,3)
Nu ştiu alţii cm sunt, dar eu când mă găndesc la spaţiul cosmic mă umplu de o dragoste mare gândindu-mă la măreţia Lui Dumnezeu cel care a creat Cerul şi Pământul şi simt cm îmi creşte inima de bucurie şi simt cm îmi înfloreşte sufletul ca floarea de liliac din lunile aprilie-mai. Bazat pe întâmplări reale petrecute în spaţiu cosmic în anul 2009 când pentru prima dată are loc coliziunea a doi sateliţi artificiali ce orbitau în jurul Pământului, filmul Gravity – Misiune în spaţiu te cucereşte datorită “naturaleţei” unei misiuni spaţiale, care pentru unii dintre noi, pământenii de rând, ar însemna ceva încă de domeniul ştinţifico-fantastic. Eu am fost extrem de impresionat de acest film, deoarece echipa de filmare a făcut un tur de forță cinematografică dând dovadă de majore cunoștințe tehnice, culminând cu cele mai noi efecte speciale și o foarte mare tensiune dramatică. Dar dincolo de toate acestea, filmul are un puternic mesaj spiritual, la care nu te aştepţi de la un film realist despre spațiul cosmic. Cred că e prima oară când putem vedea icoane orbitând în jurul planetei noastre, iar pentru că la un film american despre cosmonauţi se atinge chiar latura mistică a credinţei, este ceea ce m-a determinat să scriu acest articol..
Subiect:
Un inginer medical Dr. Ryan Stone (Sandra Bullock) și astronautul de la NASA, Matt Kowalski (George Clooney), lucrează împreună pe orbita pământului la o staţie spaţială şi se luptă apoi pentru a supraviețui după o catastrofă produsă de rămăşiţele altei nave spion distrusă intenţionat, rămăşiţe care plutesc în drivă cu o viteză uluitoare. Producătorii filmului au dat lovitura având în rolurile principale pe cei mai iubiţi şi mai bine cotaţi actori de la Hollywood şi mărturisec că şi pe mine m-au prins în plasa lor având o aşa distribuţie de excepţie, mai ales că cei doi sunt actorii mei preferaţi. Sandra Bullock aici se depăşeşte pe sine făcând un rol memorabil atât pentru propria carieră artistică, pentru critica de specialitate , cât şi pentru marele public cinefil. George Clooney reuşeşte să joace la fel de bine ca şi în celelalte producţii ale sale, acum într-un rol inedit de sfătos „înger păzitor” îmbrăcat în costum de cosmonaut şi în loc de aripi se plimbă prin văzduhul spaţiului cosmic cu un „rucsac zburător” (jet pack) invenţia românului Virgilius Justin Capră ( creştin ortodox practicant), plecat recent la Dumnezeu la data de19 ianuarie 2015 la Ploiești. Marele inventator a mărturisit că toate invenţile sale le-a realizat cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu multă rugăciune.
Liturghia Cosmică.
“Nu suntem născuţi de Timp, ci de Veşnicie. Aşa se face că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm... ” - Pr. Arsenie Boca
Toată povestea din film se întâmplă într-o sfântă zi de Duminică atunci când pe tot globul în lumea creştină se săvârşeşte sfânta liturghie. Se ştie din teologie că Liturghia Cosmică este peste tot şi în Cer şi pe Pămănt. În acelaşi timp. Aşa cm ne spune PS Daniil Stoenescu episcoplul Daciei Felix şi fiu duhovnicesc al “arhanghelului de la Prislop” Arsenie Boca: Liturghia Cosmică nu are otpus. Ea se săvârşeşte chiar şi acum când citiţi aceste rănduri. Părintele ieromonah Arsenie Boca nu a fost străin de cuceririle ştinţei, căci în pictura profetică de la Biserica din Drăgănescu - micuţa dar acum importanta localitate din proximitatea Bucureştiului – găsim aici pictată mural o navetă spaţială şi câteva antene satelit, caz unic în lume. Scenele acestea şochează şi acum privitorul evlevios. Prin această pictură se dă astfel o nouă dinamică spaţiului interior bisericesc, completând şi îmbogăţind arhitectonica acestuia în mod inedit. Părintele Arsenie fiind un vizionar cu putere multă, nu a avut nici o inhibiţie să picteze aceste maşinări ultrasofisticate. Nici un locaş de cult din lumea asta indiferent de religie, nu are reprezentat pe pereţii săi aceste elemente ultramoderne de comunicare şi de transport spaţial.
Ca un pasionat de spaţiu cosmic am urmărit materiale ştinţifice de domeniu încă din copilărie în revista Ştiinţă şi Tehnică, iar mai apoi am studiat autodidact şi am vizionat filme documentare relevante, apoi filme artistice pe acestă deosebită temă de cunoaştere a spaţiului interstelar. Amintesc aici filmul din 1995 “APOLLO 13” cu celebrul Tom Hanks în rolul principal, alături de Kevin Bacon şi Bill Paxton. Văzut şi revăzut de mai multe ori filmul ne descoperă o lume nouă, ciudată la prima vedere, dar populată cu fiinţe omeneşti care au trăiri ca şi noi. Cosmonauţii sau Astronauţii cm li se mai spune, au aceleaşi trăiri şi emoţii, nedumeriri şi spaime, credinţe şi speranţe ca noi toţi. Ce au în plus? Poate “gramul” de nebunie, sau poate mai bine zis “kilogramul” de nebunie să se aventureze într-un spaţiu total ostil vieţii.
“Viaţa în spaţiu cosmic este imposibilă”
Filmul şochează de la început pe iubitorii S.F.-ului (Literatură Ştinţifico- Fantastică) deoarece începe cu imaginea unui fond negru pe care scrie următoarele: “ Ther is nothing to carry sound, No air pressure – No oxygen. Live in space is impossible.” Oare aşa să fie? Rămâne de văzut…
Sunet fără presiunea aerului nu există. Muzica filmului semnată de Steven Price alternează cu episoade de linişte deplină. De la un fond sonor puternic, uneori chiar iritant, deodată “se aude” liniştea. Brusc. Trebuie să fi pregătit psihic pentru orice…doar suntem în spaţiul cosmic nu? Orice e posibil.
Uimitor cm americanii reuşesc să facă un film mare cu doar două personaje. Extrapolând, un al treilea “personaj” este surprinzător “Muzica Country” care se aude ca un laitmotiv la radioul portabil de pe echipamentul lui Matt. Filmul cu un subiect extrem de simplist este presărat cu imagini multivalente şi cu un dialog plurisemantic care îi ridică cota în faţa spectatorului exigent.
Vedem acum un film foarte interesant şi bogat în informaţii tehnice legate de adevăruri ştinţifice de ultimă oră şi cu semnificaţii religioase evidente, condensate pe niveluri suprapuse. “Gravity” nu-şi epuizează nenumăratele sensuri doar la prima vizionare, de aceea am revăzut filmul şi spre surprinderea mea am redescoperit noi sensuri şi chiar am văzut un colţişor de rugăciune pe un perete al staţiei spaţiale ruse SOYUZ –TMA -14M unde se pot zării în treacătul camerei de filmat icoana Domnului Iisus Hristos, a Maicii Domnului “Oranta”, Arhanghelul Mihail şi biruitoare deasupra acestora este Sfânta Cruce. Unde se află creştinul ortodox, acolo vor fi şi icoanele…Tot aici putem vedea lipită pe panoul de bord al cabinei o mică iconiţă plastefiată a Sf. Ioan Hrisofor. Sf. Ioan ducând-ul în spate pe Iisus Hristos Măntuitorul lumii. Ce poate fi mai sugestiv? Iată că în epoca modernă nu numai pe pământ sunt icoane… ci şi în spaţiul cosmic. Capsula cosmică devine cea mai strâmtă chilie pentru un cosmonaut creştin. Moartea îi însoţeşte la fiecare pas pe cosmonauţi…aceşti adevăraţi “călugări” spaţiali. Aceştia au o viaţă austeră, exact ca cei lepădaţi de lume de la noi de pe pământ.
Curios de simplu a fost gândit scenariul având în vedere oportunitatea de a insera mai multe flash-back-uri, ceea ce nu s-a întâmplat, deşi Dr. Ryan Stone (Piatră) avea o fetiţă care a murit într-un accident la şcoală, iar Matt povestea mereu câte o întâmplare petrecută de el pe Terra. Matt Kowalski avea o presimţire rea legată de această misiune şi pomenea mereu despre asta… Presentimentele sale şi grija faţă de Dr. Ryan ne face să înţelegem că el este cel mai senzitiv şi cel mai apropiat de spiritualitate. Matt se comportă mereu cu condescendenţă faţă de Dr. Ryan care la rândul ei se poartă cu aceeaşi deferenţă faţă de colegul ei de muncă…spaţială. De aceea, la un moment dat îl roagă să-i ducă mesajul ei dincolo la fetiţa ei moartă, având convingerea unei vieţi de după moarte. Aceeaşi Dr. Ryan, atunci când moartea devine iminentă, ea o acceptă ca pe o eliberare.
Dar adevăratele sensuri ies la iveală spre finalul filmului, pentru că ţesătura narativă e abil făcută, ca să nu-ţi dai seama de la început despre ce este vorba, ci doar după ce ai plecat din sala de cinema, tainele o să-ţi fie dezvăluite în mintea ta şi numai atunci când evenimentele narate par a fi încheiate.
Regizorul şi scenaristul Alfonso Cuarón şi fiul său Jonás Cuarón – un duo imbatabil- nu ne-au satisfăcut din prima toate dorinţele noastre interioare, lumeşti am putea spune, ci ca nişte duhovnici iscusiţi au ţesut în jurul acestei poveşti o situaţie în care noi a trebuit să gândim… nu numai cu mintea ci şi cu sufletul.
Un creștin pune mâna pe stele. Și mai mult, sfinții spun că un om smerit mută astrele.
Părintele Arsenie Papacioc
Din cosmos pământul este copleşitor de frumos. În film putem vedea atât răsăritul de soare cât şi apusul lui şi ca bonus o aurolă boreală în toată splendoarea. Stranie priveliştea văzută de om atunci când vezi globul pământesc deasupra ta. În loc de cer, vezi cerul pământului de o frumuseţe năucitoare…cu o cromatică aproape ireală.
Dacă mă întrebaţi pe mine cm am văzut pământul de acolo de sus din spaţiul cosmic, vă răspund că l-am văzut ca pe mare Biserică… de o frumuseţe rară, uluitoare, cu oameni care se află înăuntru-l ei şi cu oameni care sunt în afara ei.
Întrebată Dr Stone de ce a ales să vină în misiunea aceasta, a răpuns cu vădită smerenie precum monahii din pustia Hozevei: “Pentru că îmi place liniştea. Nu mă mai satur de linişte”. Cuvinte spuse în paralel cu imaginea unui răsărit de soare văzut din cosmos foarte bine potenţat cromatic.
“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” nu sunt vorbe goale pentru Matt Kowalski astonautul. El pur şi simplu se sacrifică pentru aproapele… Pare că nu şi-a pus o clipă gândul de a se salva… Un firesc “înfricoşător” şi neaşteptat la un astronaut dintr-o lume secularizată… dar Matt …… nu este un simplu cosmonaut şi nu pare deloc “secularizat”.
Dar atunci când Dr. Ryan este pusă în situaţia limită de a stinge un incendiu şi aşi salva viaţa pe o staţie orbitală chinezească care ar putea să o ducă odată cu prăbuşirea ei înapoi pe pământ şi pusă în faţa morţii iminente de mai multe ori pe parcursul filmului… ajunge să exclame cu năduf: “Urăsc spaţiul cosmic !” E de înţeles, pentru că la “gravitaţia zero” este foarte greu să-ţi ţi şi mâncarea în stomac. Cosmonauţii noştrii de pe Nava Spaţială Explorer trebuie să instaleze un modul de comunicaţii pentru NORAD (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială) şi să repare “Telecopul Hubble” (Hubble Space Telescope) care de la lansarea lui în 1990 a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei. Misiunea este total compromisă datorită unui nor de reziduri care gravitează în jurul pământului cu viteza de 32.000 de km pe oră. Viaţa Sf. Ioan Rusu, a Sf. Luca al Crimeei, viaţa dusă de călugării sihaştrii şi mai nou viaţa austeră a cosmonauţilor pe staţile orbitale m-a făcut să nu mai îmi fie atât de greu în multe situaţii care mai înainte mi se păreau “foarte grele”. După părerea mea filmul acesta poate fi înclus liniştit pe lista filmelor inspiraţionale şi motivaţionale.
“Gravity” – sau rugăciunea fără cuvinte
Unde duce lipsa orei de religie…
Climaxul filmului (punctul forte) nu este atunci când eroina reuşeşte să treacă de pe o navetă pe alta, sau când aterizarea pe pământ cu Staţia Spaţială Chineză TIAN GONS, aşa cm poate am fi tentaţi să credem, ci este indiscutabil atunci când Dr. Ryan vrea să se roage pentru sufletul ei şi constată că nu ştie cm să o facă, ea nerugându-se niciodată. Nimeni nu a învăţat-o. “E ciudat să şti când mori” spune ea … “Să şti chiar şi ora… Nimeni nu o să mă jelească, nimeni n-o să se roage pentru sufletul meu…Vrei să te rogi tu pentru mine? M-aş ruga chiar eu, dar nu m-am rugat în viaţa mea. Nimeni nu m-a învăţat cum”. Bine mai era dacă ai noştri creştini foloseau aceste clişee cinematografice în campania de susţinere a orei de religie în şcoli, într-o Românie aflată parcă în plin neocomunism materialist dialectic. Astfel am fi avut aliaţi chiar pe americani, industria lor cinematografică şi pe multe din personalităţile marcante de la Hollywood.
Stranie imagine cinematografică vedem atunci când lacrimile curg din colţul ochilor, dar nu şiroaie cu suntem obişnuiţi să vedem, ci “bucată cu bucată”, lacrimi care plutesc în imponderabilitate şi apoi “cad”… în sus. La un moment dat o lacrimă pluteşte de-a lungul ecranului şi se “prelinge” de fapt pe retina noastră şi se apropie de noi făcându-se tot mai mare cu cât camera de luat vederi o scoate mai în prim plan. Straniu dar adevărat, în imponderabilitate ai posibilitatea să-ţi numeri lacrimile…strop cu strop.
CONTINUAREA în viitoarea carte de interviuri, reportaje, articole şi cronici de artă şi film, carte scrisă de Matei Schinteie.
