Revista FILM

30/12/2024

Noul număr (4/2024) al revistei noastre va ieși pe piață în următoarele zile. Vă propunem deocamdată sumarul acestui număr, cu convingerea că el vă va stârni interesul.
Un An Nou cinefil plin de desfătări!

29/12/2024

În această săptămână, platforma 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐩𝐮𝐛.𝐫𝐨 ne-a oferit încă un titlu esențial al filmografiei generației '70, 𝑇𝑎̆𝑛𝑎𝑠𝑒 𝑆𝑐𝑎𝑡𝑖𝑢, adaptarea lui 𝐃𝐚𝐧 𝐏𝐢𝐭̦𝐚 după 𝐃𝐮𝐢𝐥𝐢𝐮 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮. Textul însoțitor, sugestiv intitulat „Țara arde, ciocoii dansează”, îi este datorat aceluiași critic, 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐚𝐜𝐡𝐞. Vă dorim o lectură și o vizionare plăcute, într-o cât mai liniștită ultimă duminică din 2024!

⚡️ Într-o perioadă (social) festivă, venită după una total haotică, vă propunem un film care le cuprinde pe amândouă. După o căsătorie aparent utilă pentru ambele părți, Tănase Scatiu (Victor Rebengiuc) pune mâna pe moșia socrului și începe joaca de-a Dumnezeu.

✍️ Contextul filmului este procesul ulterior revoluției de la 1848, adică unul de restabilire a ierarhiilor sociale între aristocrație, burghezia „de drept” și noii „parveniți”. Focul de sub oală sunt țăranii care încă trăiesc orori - atât la câmp, cât și în societate și care gustă doar cotorul oxidat al presupusei libertăți nou-venite.

✨ Ne despart 176 de ani de povestea filmului. Ai fi zis că s-au schimbat multe între timp. Câteva lucruri s-au schimbat, într-adevăr. Să le celebrăm, deci, pe acelea. Un an nou mai bun vă dorim!

👀 Vedeți filmul și citiți cronica la link-urile din comentarii.

27/12/2024

Până când veți putea răsfoi noul număr (4/2024) al revistei 𝑭𝑰𝑳𝑴, vă oferim editorialul acestui număr, semnat de 𝐃𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐮𝐦𝐚, redactor șef al publicației trimestriale editate de Uniunea Cineaștilor din România cu sprijinul Ministerului Culturii.
Lectură plăcută!

24/12/2024

Trilogia cinematografică românească 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑚𝑒𝑡̦𝑖𝑖 va fi prezentată în cadrul celei de-a 54-a ediții a 𝐑𝐨𝐭𝐭𝐞𝐫𝐝𝐚𝐦 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐅𝐢𝐥𝐦 𝐅𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥 (30 ianuarie – 9 februarie 2025), unul dintre cele mai importante evenimente de specialitate din Europa, care prezintă anual sute de filme în peste 20 de secțiuni. Cele trei filme regizate de 𝐒𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐆𝐮𝐥𝐞𝐚 după 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐧 𝐏𝐫𝐞𝐝𝐚 – 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑚𝑒𝑡̦𝑖𝑖 (1987), 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑚𝑒𝑡̦𝑖𝑖 2 (2018) și 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑚𝑒𝑡̦𝑖𝑖 3 (2024) – au fost selectate în secțiunea specială „Harbour”.
Este pentru prima dată când cele trei filme sunt prezentate împreună într-un festival internațional de calibru. Momentul marchează și premiera internațională a ultimei părți din trilogie – 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑚𝑒𝑡̦𝑖𝑖 3. Regizorul 𝐒𝐭𝐞𝐫𝐞 𝐆𝐮𝐥𝐞𝐚 și actorii 𝐀𝐥𝐞𝐱 𝐂𝐚̆𝐥𝐢𝐧, 𝐎𝐥𝐢𝐦𝐩𝐢𝐚 𝐌𝐞𝐥𝐢𝐧𝐭𝐞 și 𝐌𝐚𝐫𝐚 𝐁𝐮𝐠𝐚𝐫𝐢𝐧 vor fi prezenți la proiecție.
Mai multe informații sunt disponibile, ca de obicei, pe site-ul 𝐫𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚𝐟𝐢𝐥𝐦.𝐫𝐨.

Mara Bugarin și Alex Călin în Moromeții 3 Stere Gulea Trilogia „Moromeții”, de Stere Gulea, prezentată la Rotterdam International Film Festival 2025 23 decembrie 2024 Trilogia cinematografică român…

22/12/2024

În această săptămână, colegii și prietenii noștri de la 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐩𝐮𝐛.𝐫𝐨 ne-au oferit, pe platforma lor, o altă premieră de neratat: capodopera 𝑁𝑢𝑛𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑟𝑎̆, de 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐕𝐞𝐫𝐨𝐢𝐮 și 𝐃𝐚𝐧 𝐏𝐢𝐭̦𝐚. Criticul 𝐄𝐦𝐢𝐥 𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐚𝐜𝐡𝐞 ne recomandă acest film de referință al cinematografului românesc. Citiți textul său și (re)vedeți 𝑁𝑢𝑛𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑟𝑎̆, nu veți regreta! O duminică liniștită!

🏴 Titlul reuneşte două mediu-metraje inspirate de povestiri ale lui Ion Agârbiceanu, a căror acţiune se petrece în zona auriferă a Ţării Moţilor, la începutul secolului al XX-lea.

✍️ „Nunta de piatră” ne invită în seara asta să contemplăm ființe umane în spații de viață și de moarte, pe scurt - să vedem cinema în adevărata sa bogăție. Un alt motiv pentru care am ales să-i facem premiera în această seară e și recenta plecare dintre noi a regretatului actor Mircea Diaconu, aflat aici la debut într-un rol principal în film de lungmetraj.

👀 Vezi filmul și citește cronica la link-urile din comentarii.

21/12/2024

Ultima rubrică din numărul 3/2024 este, ca de obicei, „Sala de cinema”, rubrică susținută de 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐭̧𝐚 𝐂𝐨𝐦𝐬̧𝐚. Vă oferim un fragment din articolul intitulat „Toamna sălilor de cinema. Reîntâlniri”:

La celălalt capăt de lume, a fost consemnată o altă reîntâlnire, de data aceasta între Ralph Fiennes și Juliette Binoche. Cei doi actori împart ecranul în 𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛, o repovestire a „Odiseei” lui Homer, care a avut premiera mondială la Festivalul de la Toronto. Au trecut aproape 30 de ani de când Juliette Binoche a decojit o prună și a strecurat-o în gura lui Ralph Fiennes. Aceasta este o scenă simbolică între cei doi actori din 𝑇ℎ𝑒 𝐸𝑛𝑔𝑙𝑖𝑠ℎ 𝑃𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡 (1996), în care Binoche o interpretează pe Hana, asistenta personajului titular al lui Fiennes, un pacient grav ars și imobilizat la pat, cu un trecut misterios. Restul, desigur, este istorie. Epopeea cinematografică a lui Anthony Minghella a devenit un fenomen cinematografic, câștigând 232 de milioane de dolari la nivel mondial – box-office rămas cel mai mare din istoria companiei de producție și distribuție Miramax. Ea a dominat și Premiile Oscar din 1997, luând nouă dintre ele, inclusiv pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cea mai bună actriță într-un rol secundar (Binoche). 𝑆𝑒𝑖𝑛𝑓𝑒𝑙𝑑 are chiar un episod despre acest film.
Acum, Binoche și Fiennes s-au reunit în sfârșit pe ecran în 𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛. Regizat de Uberto Pasolini (𝑆𝑡𝑖𝑙𝑙 𝐿𝑖𝑓𝑒, 𝑁𝑜𝑤ℎ𝑒𝑟𝑒 𝑆𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙), filmul repovestește, de fapt, finalul „Odiseei”, când Ulise (Fiennes), plecat la război în urmă cu 20 de ani, se spală pe țărmurile vechiul lui regat, Itaca. Soția lui, Penelopa (Binoche), este prizonieră în propria casă, luptând cu pretendenții care vor să se căsătorească cu ea ca să preia tronul. Când Ulise se întoarce, el este decis să-și recupereze coroana și să se răzbune. Fiul lor, Telemah (interpretat de Charlie Plummer din 𝐿𝑒𝑎𝑛 𝑜𝑛 𝑃𝑒𝑡𝑒), este prins la mijloc între amenințarea pețitorilor care vor să-l vadă mort pe Ulise și dorința de a se dovedi demn de moștenirea „eroică” a tatălui său.
„În toți acești ani de după 𝑇ℎ𝑒 𝐸𝑛𝑔𝑙𝑖𝑠ℎ 𝑃𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡, am rămas prieteni”, spune Binoche, vorbind printr-un zoom comun cu Fiennes înaintea TIFF. „Așa că a fost o fericire să ne reunim pe ecran. Ralph nu mai stă întins de data asta, dar cred că Penelopa mea este un fel de asistentă, pentru că a fost foarte răbdătoare cu acest «nou pacient» care se întoarce la Itaca”. „Nu căutau un proiect pe care să-l facem împreună”, spune, la rândul său, Fiennes. „Prietenia nu înseamnă întotdeauna a lucra împreună. Este vorba și de a vorbi sau de a împărți o masă împreună”. Însă, când i s-a ivit ocazia să-l joace pe Ulise, ideea ca Binoche să joace rolul Penelopei a apărut ca un declic!: „Juliette este ca o busolă pentru mine, are o profunzime intuitivă extraordinară și o mare înțelegere a ceea ce înseamnă să acționezi în film”.
În stil și intenție, 𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛 este foarte departe de 𝑇ℎ𝑒 𝐸𝑛𝑔𝑙𝑖𝑠ℎ 𝑃𝑎𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡. În loc de o epopee romantică somptuoasă, filmul este simplu, dar crud. Fiennes petrece cea mai mare parte a filmului într-o ținută sărăcăcioasă, iar palatul Penelopei pare să fi cunoscut zile mai bune. Uberto Pasolini se inspiră direct de la legendarul regizor Pier Paolo Pasolini (numele celor doi este o simplă coincidență), care îndepărtase toate ornamentele și podoabele din adaptările sale clasice, 𝑀𝑒𝑑𝑒𝑒𝑎 și 𝑂𝑒𝑑𝑖𝑝 𝑟𝑒𝑔𝑒, pentru a se concentra mai bine asupra emoțiilor și psihologiei personajelor. „𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛 nu este un film de la Hollywood cu săbii și sandale, dimpotrivă, există o mare austeritate”, spune Fiennes, „și nu există nici zei, nici monștri. Ulise al nostru este un suflet pierdut, un om învinețit și rănit, traumatizat de război, care se întoarce acasă nesigur dacă ar trebui să-și recupereze regatul și dacă ar trebui să se răzbune” (pe pețitorii soției sale). Cruzimea din 𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛 se extinde și la fizicul lui Fiennes. Acesta, în vârstă de 61 de ani, pentru a juca Ulise și pentru a-și crea un aspect musculos și osos, a trecut printr-un regim epuizant de dietă, alergare și antrenament cu greutăți. „Uberto era foarte îngrijorat că nu ar trebui să arăt ca cineva care a fost la sală. Și, sincer, la vârsta mea, oricum nu am de gând să pun foarte mulți mușchi. M-am lăsat pe mâinile unui om minunat, antrenorul meu, și m-am predat voinței lui. Ceea ce am învățat este că o dietă foarte strictă este cheia reușitei. Dacă urmezi asta, vei pierde surplusul nedorit”, spune Fiennes. În ceea ce o privește pe Binoche, la 60 de ani, ea nu a avut nevoie să se transforme fizic pentru a juca Penelopa. Dar, spre deosebire de cele mai multe versiuni ale acestei povești, în viziunea actriței franceze, ea i-a dat reginei coloană vertebrală. „Aș vrea să spun că ea este feministă, dar nu-mi place acest cuvânt, pentru că nu este potrivit pentru poveste și timp”, comentează Binoche. „Ceea ce Uberto a vrut cu adevărat să sublinieze a fost furia și frustrarea din interiorul Penelopei și relația ei complicată cu Ulise când se întoarce”. De aceea, Pasolini îi ține deoparte pe Ulise și Penelopa, respectiv pe Fiennes și Binoche, în cea mai mare parte a filmului. Ei nu se reunesc pe ecran până la sfârșit! Merită oare așteptarea?

Un sfârșit de săptămână cu cât mai multe lecturi și vizionări plăcute!

Foto: Ralph Fiennes și Juliette Binoche în 𝑇ℎ𝑒 𝑅𝑒𝑡𝑢𝑟𝑛, regia Uberto Pasolini (sales agent: HanWay Films)

20/12/2024

„Cronica filmului” se închide, în numărul 3/2024 al revistei noastre, cu articolul „Portretul unei generaţii decepționate”, dedicat de 𝐃𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐮𝐦𝐚, redactor șef, documentarului 𝑉𝑖𝑠. 𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆, de 𝐑𝐮𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐚 𝐆𝐮𝐛𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭. Vă oferim primele două paragrafe ale acestui material:

Prezentat în materialele publicitare drept „primul film românesc despre generaţia Z”, lungmetrajul regizat de Ruxandra Gubernat a avut deja un parcurs festivalier impresionant, incluzând One World Romania, Astra Film Festival și Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Schimbare Socială Moldox. Diverse evenimente cinematografice având ca public-ţintă liceenii au introdus, de asemenea, acest titlu în program. Nici nu e de mirare, pentru că, aşa cm se autoprezintă, este „produsul unui efort îndrăzneț de patru ani” și „prezintă realitățile, aspirațiile și provocările tinerilor din Generația Z ”. Există o minusculă contradicţie cu declaraţia regizoarei, care declară că a lucrat cinci ani la acest proiect.
Cert este că explicaţiile în legătură cu obiectivele filmului şi modul de realizare abundă şi, din nou, nu ne miră, pentru că istoria realizării ar merita ea însăşi un film. S-a pornit de la ideea că vor fi mai mulţi adolescenţi urmăriţi în ultimii ai de liceu (12), din care au rămas până la urmă trei. O piedică importantă au fost cei doi ani ai pandemiei de Covid-19, care au stopat multe proiecte culturale. O alta ar fi dispariţia unor „subiecți” care au plecat în străinătate. Au rămas până la urmă cei trei reținuți pe generic: actriţa Una Toma, activista de mediu Ștefania Gârțu și trapperul Habet Gilbert. Încercând să urmărească „conflictele lor interioare și exterioare, între presiunile societale și dorințele lor intime” (cum ne asigură comunicatul de presă), realizatoarea a ales calea filmării cu aparate modeste (uneori cu telefonul şi chiar de adolescenții înşişi), deliberat imperfecte, dar având grijă să surprindă cât mai de aproape portretele celor urmăriţi în plin proces de maturizare.

Un sfârșit de săptămână liniștit, printre filme, cărți și reviste!

Foto: 𝑉𝑖𝑠. 𝑉𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆, regia Ruxandra Gubernat (distribuitor: Follow Art Distribution)

19/12/2024

𝐻𝑜𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒, primul lungmetraj de ficțiune al regizorului 𝐓𝐮𝐝𝐨𝐫 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐞𝐦𝐚𝐫𝐢𝐧, va avea premiera pe 𝟐𝟓 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟓 în toate cinematografele din România, distribuit de Tribe Films.
Destinat adolescenților și adulților deopotrivă, 𝐻𝑜𝑡̦𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑢𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒 se raportează la viața de liceu și propune o abordare proaspătă a modului în care relaționează tinerii între ei și în familie, problemele cu care se confruntă, felul în care evaluează deciziile care le pot schimba parcursul. Filmul surprinde, în același timp, energia și dorința de aventură manifestate pe ultima sută de metri a unei perioade în care majoritatea adolescenților și-ar dori să „bifeze” cât mai multe lucruri împlinite înainte de a da piept cu noi provocări și responsabilități.
Din distribuția filmului fac parte tinerii actori Karina Jianu, Ștefan Iancu, Ana Toda, Dragoș Prundeanu, Alexia Galeș, Patrick Mihai, alături de actori experimentați precum Maria Obretin, Adrian Văncică, Șerban Pavlu, Alex Zob, Răzvan Ionescu, Andrei Aradits și Anca Androne.
Mai multe informații vă așteaptă pe site-ul 𝐫𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚𝐟𝐢𝐥𝐦.𝐫𝐨.

Alexia Galeș, Ana Toda, Ștefan Iancu, Karina Jianu și Dragoș Prundeanu Patru adolescenți se transformă în „Hoții de subiecte”, din 25 martie în cinematografe 19 decembrie 2024 Hoții de subiecte,…

19/12/2024

Rubrica „Redescoperiri” din numărul 3/2024 al revistei 𝑭𝑰𝑳𝑴 propune articolul „Radu Gabrea și literatura”, datorat lui 𝐂𝐚̆𝐥𝐢𝐧 𝐒𝐭𝐚̆𝐧𝐜𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮. Preluăm aici primele paragrafe ale textului:

Nu este deloc curios faptul că un cineast cu o operă diversă, dedicată atât documentarului, cât și filmului de ficțiune sau celui de televiziune, alege, de cele mai multe ori, ca sursă a inspirației sale literatura.
Goethe-Institut București și Asociația Euro-Fest au avut lăudabila inițiativă a organizării unei retrospective dedicate regizorului Radu Gabrea, care a cuprins primele două voleuri din trilogia inspirată de romanele pastorului sas Eginald Schlattner – 𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑡 și 𝑀𝑎̆𝑛𝑢𝑠̦𝑖 𝑟𝑜𝑠̦𝑖𝑖 –, precum și ecranizarea emoționantului roman semnat de Ioan T. Morar – 𝑂 𝑝𝑜𝑣𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒, 𝐿𝑖𝑛𝑑𝑒𝑛𝑓𝑒𝑙𝑑, cu scenariul semnat de regretatul Adrian Lustig.
𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑡 (coproducție România-Germania-Ungaria-Austria, 2007) propune, într-o acoladă temporală de un deceniu (punctul final fiind ziua de 23 august 1944), o privire asupra lumii unui burg transilvan, unde coexistă destine diverse, cu etnii și condiții sociale diferite. Pașnic până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, universul urbei este traversat și bulversat de scurta dominație legionară și, apoi, de tentația aproape mistică a nazismului. Radu Gabrea focusează, dincolo de firele epice, pe raporturile dintre religie și politică, dintre toleranță și fanatism, dintre trădare și loialitate.
Pendularea temporală descoperă personaje în evoluție sau afectate doar de evenimente, atacate de morbul naționalist, eroi a căror formare este direct marcată de consecințele evenimentelor istorice ce vor duce și la dispariția civilizației săsești de pe scena transilvană. Coperțile filmului, atașate legendei cocoșului decapitat, evocă evenimentul amânat al sfârșitului liceului – 𝑒𝑥𝑖𝑡𝑢𝑠 – și se conjugă cu schimbarea poziției militare a României, în urma actului de la 23 august 1944.
Primul voleu din balzaciana mărturie a lui Eginald Schlattner, cu ponderea sa autobiografică, se constituie într-o opera majoră, oglindă convingătoare pentru tragedia unei etnii aflate de opt secole pe pământ românesc, nu singura, de altfel, ce a avut de suferit în urma șahului mondial practicat de Marile Puteri în țara noastră. Condițiile coproducției au necesitat și un coregizor, Marijan David Vajda, cu care cineastul român a cooperat excelent în realizarea unei complexe evocări.
Proiecția s-a bucurat de prezența mai multor participanți la realizarea filmului (actorii Victoria Cociaș, Axel Moustache și Vlad Rădescu, monteuza Melania Oproiu), precum și a fiicei autorului romanului inspirator, Eginald Schlattner, scriitorul care afirma că n-ar fi putut vedea o operă mai fidelă atât spiritului, cât și literei romanului.

Foto: Alicja Bachleda-Curuś și Axel Moustache în 𝐶𝑜𝑐𝑜𝑠̦𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑐𝑎𝑝𝑖𝑡𝑎𝑡, regia Radu Gabrea (distribuitor în România: Transilvania Film)

18/12/2024

Pe site-ul 𝐫𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚𝐟𝐢𝐥𝐦.𝐫𝐨, 𝐃𝐢𝐧𝐮-𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐍𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚 îl omagiază pe cineastul 𝐋𝐮𝐜𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐫𝐚𝐭𝐮 la centenar, prilej pentru a trece în revistă filmele importantului regizor român.

Lucian Bratu Portretul actorului Gaby Dănciulescu, pictat de Lucian Bratu (reproducere apărută în „Flacăra”, nr. 28/1948) Margareta Pâslaru în Un film cu o fată fermecătoare Lucian Bratu, în stânga…

18/12/2024

În ultimul articol al rubricii „Festivaluri” din numărul 3/2024, 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚𝐧 𝐒𝐨𝐫𝐢𝐧 𝐑𝐚̆𝐝𝐮𝐥𝐞𝐬𝐜𝐮 relatează despre ediția din acest an a evenimentului timișorean 𝐂𝐞𝐚𝐮, 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐦𝐚!. Vă propunem debutul materialului intitulat „Cinci zile dintr-un an”:

Festivalul timișorean „Ceau, Cinema!” 2024, organizat de asociațiile „Pelicula Culturală” și „Marele Ecran”, a atras peste 5.000 de spectatori prin cele 40 de filme, expoziții, ateliere și dezbateri. A fost precedat de retrospectiva „Ceau, Cinema Italiano!”, cu proiecții în sala multifuncțională Timiș, recent modernizată și dată în refolosință. Inițiativa s-a dovedit un succes pentru publicul de cinematecă dornic să revadă filme de referință de Federico Fellini (8 1/2), Vittorio De Sica (𝑈𝑚𝑏𝑒𝑟𝑡𝑜 𝐷.), Pier Paolo Pasolini (𝑀𝑎𝑚𝑚𝑎 𝑅𝑜𝑚𝑎), Michelangelo Antonioni (𝐷𝑒𝑠̦𝑒𝑟𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑜𝑠̦𝑢) și Roberto Rossellini (𝐹𝑟𝑎𝑛𝑐𝑒𝑠𝑐𝑜 𝑑’𝐴𝑠𝑠𝑖𝑠𝑖). Tot acolo, în cadrul proiectului „Timeless”, consacrat capodoperelor din cinemaul mondial, 𝐿𝑎 𝐷𝑜𝑙𝑐𝑒 𝑣𝑖𝑡𝑎 făcuse două săli pline (în total, 1.000 de spectatori).
Trofeul festivalului a fost câștigat de 𝐼𝑣𝑜 (r. Eva Trobisch, Germania, 2024), iar Premiul Publicului a ajuns la 𝑂 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑎 𝑚𝑒𝑎 (r. Małgorzata Szumowska și Michał Englert, Polonia, 2023). Juriul a fost format din actrițele Ilinca Manolache și Olga Török și regizorul Adrian Sitaru.
Ediția a 11-a, desfășurată între 17-21 iulie 2024, a celebrat-o și răsplătit-o cu Premiul Onorific „Ceau, Cinema!” pe cineasta maghiară Judit Elek, printr-un focus de trei filme: 𝐷𝑜𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛𝑜𝑝𝑜𝑙 (debut, 1969), 𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑒 (1980) și 𝑍𝑖𝑢𝑎 𝑀𝑎𝑟𝑖𝑒𝑖 (1984). M-a urmărit felul în care, în cel dintâi lungmetraj al regizoarei, tot ceea ce părea banal, bătrânicios și fără sclipire ascunde în fond o formă de rezistență la modernitatea egalitaristă. Titlul (în traducerea românească, adaptată, sub care filmul e cunoscut în străinătate) recapitulează, nu întâmplător, intrarea Constantinopolului în „modernitate”, după cucerirea sa din 1453, de către otomani. Totul e îndreptat spre trecut (reprezentat de tatăl dispărut, de civilizația mic-burgheză sub asediul „facerii lumii” după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial). Izbânda acestui film nu reprezintă un moment singular în cinematografia maghiară, cum, în cinematografia românească din anii ’60-’70, fuseseră 𝑀𝑒𝑎𝑛𝑑𝑟𝑒, 𝑈𝑛 𝑓𝑖𝑙𝑚 𝑐𝑢 𝑜 𝑓𝑎𝑡𝑎̆ 𝑓𝑒𝑟𝑚𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 sau 𝑅𝑒𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑟𝑒𝑎. Atmosfera compusă de Judit Elek place mai ales pentru felul în care ea pune în pagină (cinematografică) singurătatea la vârsta a treia, incomunicabilitatea, condiția de „insulă pe uscat”.

Foto: imagine din 𝐷𝑜𝑎𝑚𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛𝑜𝑝𝑜𝑙, regia Judit Elek

17/12/2024

La „Cronica filmului”, 𝐃𝐢𝐧𝐮-𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐍𝐢𝐜𝐮𝐥𝐚 analizează și recenta premieră 𝑇ℎ𝑒 𝐽𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑦𝑙𝑣𝑎𝑛𝑖𝑎, purtând semnătura lui 𝐀𝐝𝐫𝐢𝐚𝐧 𝐏𝐨𝐩𝐨𝐯𝐢𝐜𝐢, în articolul „Trec prin viață mereu zombind”, care se deschide astfel:

După ce a stat la păstrare mult timp, adică din 2018, 𝑇ℎ𝑒 𝐽𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑦𝑙𝑣𝑎𝑛𝑖𝑎 a ieșit la lumină precum una dintre fantomele care îl populează. Nu ca vampirii din 𝑉𝑙𝑎𝑑 𝑛𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 (2002), debutul regizoral al lui Adrian Popovici, pentru că aceștia strică faima transilvană, așa cm sugerează unul dintre eroii mai noului film, Charles Pennington, bătrânul finanțator al unui horror, care îl invită în vila sa din regiune pe un tânăr scenarist (poate american, poate englez), pe nume Michael Cunningham, o simplă omonimie cu autorul romanului „Orele”, devenit cu ocazia aceea un sporadic 𝑠𝑐𝑟𝑒𝑒𝑛𝑤𝑟𝑖𝑡𝑒𝑟. Casa a fost, aflăm, construită de Regina României în 1920, iar 𝑚𝑎𝑠𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑑-ul intrigii de la conac, un colaborator al MI6 (Franco Nero își asumă orice ipostază la senectute!), are feelingul că în dormitorul de acolo au avut loc multe „𝑙𝑜𝑣𝑒 𝑎𝑓𝑓𝑎𝑖𝑟𝑠” (britanicii se bârfesc între ei mai ceva decât românii!).
Dat fiind spiritul regal – pe care ar trebui să-l simțim prezent, chiar dacă e nevăzut –, avem și bufonul aferent. Nu e unul oarecare, ci o fantomă bătrână de peste 500 de ani, Touchstone, care nu doar că l-a premers pe tizul său din shakespearianul „Cum vă place”, dar poate i-a fost și model. Căzut în dizgrația monarhului britanic, s-a refugiat în Transilvania, dar mâna lungă a predecesorului MI6 l-a găsit și, pentru siguranța posterității, l-a ucis străpungându-i inima, ca pe a unui vampir. Dar la noi totul este imprevizibil – nu era cazul să ni se repete în film –, așa că bufonul apare pe șosea, tăindu-i calea scenaristului, o clipă ațipit la volan, mod de a lăsa portița-alibi că tot ceea ce urmează nu e decât un vis urât. Măscăriciul-pitic (ne prevalăm că la ora realizării filmului nu era implementat conceptul de 𝑏𝑜𝑑𝑦 𝑠ℎ𝑎𝑚𝑖𝑛𝑔!) este Jordan Prentice, un actor canadian care și-a câștigat notorietatea cu 𝐼𝑛 𝐵𝑟𝑢𝑔𝑒𝑠 (r. Martin McDonagh, 2008) și 𝑀𝑖𝑟𝑟𝑜𝑟 𝑀𝑖𝑟𝑟𝑜𝑟 (r. Tarsem Singh, 2012), după care prezențele sale cinematografice au devenit tot mai rare. Lucrul cu regizori importanți sau artizani pricepuți i-a dat siguranță de sine și credibilitate, așa încât rolul din 𝑇ℎ𝑒 𝐽𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑦𝑙𝑣𝑎𝑛𝑖𝑎 i-a fost la îndemână. O anumită notorietate, ceva mai redusă, o are și Emmett J. Scanlan, actorul irlandez, care-l interpretează pe Michael; totuși, schematismul partiturii îl copleșește.

Foto: Franco Nero în 𝑇ℎ𝑒 𝐽𝑒𝑠𝑡𝑒𝑟 𝑓𝑟𝑜𝑚 𝑇𝑟𝑎𝑛𝑠𝑦𝑙𝑣𝑎𝑛𝑖𝑎, regia Adrian Popovici (distribuitor: Global Film)

16/12/2024

A 28-a ediție a 𝐅𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐅𝐢𝐥𝐦 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐬𝐜 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐌𝐀𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭 s-a încheiat sâmbătă, 14 decembrie 2024, la Sala Cinema din UNATC.
Marele Premiu al acestei ediții, oferit de UCIN, a fost câștigat de filmul 𝐺𝑜𝑜𝑑𝑏𝑦𝑒 𝑀𝑖𝑙𝑜, în regia lui Nicolas Schönberger de la Filmakademie Baden-Württemberg, Germania.
Premiul „Lucian Pintilie” pentru cel mai bun film românesc, oferit de DACIN SARA, dar și Premiul Criticii, oferit de UCIN, precum și Premiul de Imagine, oferit de Sony și RSC pentru film românesc, au fost câștigate de 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑖, 𝑓𝑒𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑏𝑎̆𝑖𝑒𝑡̦𝑖, o producție UNATC, regia Simona Borcea, imaginea Răzvan Roșca.
Premiul Președintelui UCIN, acordat de Laurențiu Damian, a mers la două filme din UNATC: 𝑃𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑐𝑒𝑟 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑒𝑙 (regia Alexandru Oiță) și 𝐹𝑜𝑟𝑚𝑒! 𝑠𝑎𝑢 𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑣𝑎̆𝑡̦𝑎𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑖̂𝑚𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑓𝑖𝑒 𝑓𝑟𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑎𝑏𝑙𝑜𝑢 (regia Matei Preda).
Mai multe detalii despre festival sunt disponibile, ca de obicei, pe site-ul 𝐫𝐞𝐯𝐢𝐬𝐭𝐚𝐟𝐢𝐥𝐦.𝐫𝐨. Vom reveni cu articole despre CineMAiubit 2024 (eveniment căruia ne-am bucurat să-i film parteneri media) în revista tipărită. Până atunci, puteți citi, în grupajul dedicat TIFF-ul clujean din numărul 3/2024, o analiză a filmului 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑖, 𝑓𝑒𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑏𝑎̆𝑖𝑒𝑡̦𝑖 realizată de Marilena Ilieșiu.

Liviu Lucaci și Doru Nițescu Premiul Președintelui UCIN, oferit de Laurențiu Damian Regizoarea Simona Borcea („Flori, fete și băieți”) Palmaresul Festivalului CineMAiubit 2024 16 decembrie 2024 A 2…

16/12/2024

𝐃𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐮𝐦𝐚, redactor șef al revistei 𝑭𝑰𝑳𝑴, relatează despre 𝐑𝐫𝐨𝐦𝐚 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐅𝐢𝐥𝐦 𝐅𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥 𝟐𝟎𝟐𝟒 în materialul intitulat „Un festival unic”, din care cităm primele paragrafe:

În peisajul cinematografic românesc, unde festivalurile se înmulțesc zi de zi, propunând, deseori, programe foarte asemănătoare, Rroma International Film Festival, iniţiat de cineastul Cristian Radu Nema, se distinge prin originalitatea profilului. Festivalul a continuat, între 30 august şi 1 septembrie, să-şi urmeze obiectivele, rezumate în catalog astfel: „Evenimentul aflat la a doua ediţie îşi propune să ilustreze cultura specifică acestei minorități adesea aflată în situaţii de marginalizare şi să promoveze dialogul multicultural”. Desfăşurată în oraşul Braşov, în decorul impresionant al proaspăt redeschisei Cetățui (înființată la 1580), şi în comuna Augustin, oferind publicului acces la filme de scurtmetraj puţin cunoscute şi câteva lungmetraje dedicate personalităților evocate, cea de a doua ediție a festivalului a omagiat mai multe personalități reprezentative pentru cultura romă, printre care interpreții de jazz de renume național și mondial Django Reinhardt și Johnny Răducanu, actrița Rona Hartner, care a contribuit la naşterea festivalului, şi starul cinematografiei europene Alain Delon, care interpretează magistral personajul principal din filmul 𝐿𝑒 𝐺𝑖𝑡𝑎𝑛 (1975).
Omagierea lui Johnny Răducanu a început chiar în seara inaugurală, când orchestra condusă de nepotul său, Michael Crețu, un trio de muzicieni foarte bine sincronizați, a susţinut un concert de gipsy jazz. El a participat la festival și în calitate de producător de film, prezentând publicului scurtmetrajul 300 𝑅𝑜𝑚𝑎 𝑇𝑒𝑎𝑟𝑠 – 𝐽𝑜ℎ𝑛𝑛𝑦’𝑠 𝐿𝑒𝑔𝑎𝑐𝑦. În show-ul din prima seară, preşedintele juriului, Rudy Moca, regizor, actor şi jurnalist (realizatorul primei piese de teatru din România jucată în limba rromani, cu actori neprofesioniști de etnie romă – „Jekh răt lisăme”/„O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale), a prezentat fragmente din spectacolul „Johnny – Mr. Jazz of Romania”, care a ilustrat parcursul lui Johnny Răducanu de la o condiţie modestă la acea de celebritate muzicală. Din juriu au mai făcut parte regizoarea scoțiană Linda Cairns, prezentă la ediția anterioară a festivalului cu filmul 𝑀𝑢𝑙𝑜, compozitorul și omul de cultură Mădălin Voicu și actorul Sorin Mihai, laureat al premiului pentru interpretare masculină la ediția din 2023 (𝐺𝑖𝑝𝑠𝑦 𝑄𝑢𝑒𝑒𝑛), afirmat mai ales graţie scurtmetrajului 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑠/𝑁𝑒𝑠𝑐𝑟𝑖𝑠, de Adrian Silișteanu. La Gala de deschidere de la Cetățuia Brașovului a fost prezentat şi un documentar (𝑀𝑜𝑠̧𝑡𝑒𝑛𝑖𝑟𝑒𝑎) dedicat influentului jazzman de origine romă 𝑚𝑎𝑛𝑜𝑢𝑐ℎ𝑒 Django Reinhardt, cel care a fost nevoit să fugă din Franţa după ocupația nazistă.
Cei care au luat cuvântul la gală, mai ales Cristian Radu Nema, Bianca Beatrice Michi, directoarea evenimentului, și prefectul județului Brașov, Mihai-Cătălin Văsii, au evidenţiat că scopul principal al manifestării nu este acela de a ilustra diferențele dintre etnii, ci de a submina stereotipurile care fac dificilă comunicarea dintre oameni.

O săptămână cu cât mai multe lecturi și vizionări memorabile!

15/12/2024

Vă recomandăm călduros premiera săptămânii de pe platforma noastră parteneră, 𝐜𝐢𝐧𝐞𝐩𝐮𝐛.𝐫𝐨. Este vorba de 𝑀𝑒𝑡𝑟𝑜𝑛𝑜𝑚, debutul în lungmetrajul de ficțiune al lui 𝐀𝐥𝐞𝐱𝐚𝐧𝐝𝐫𝐮 𝐁𝐞𝐥𝐜, distins în secțiunea „Un Certain Regard” a Festivalului de la Cannes din 2022. 𝐄𝐥𝐞𝐧𝐚 𝐂𝐚̆𝐥𝐢𝐧𝐨𝐢𝐮 scrie despre film în articolul „Alt metronom, același vechi pendul”. Lectură și vizionare cât mai plăcute!

🏳️ Într-o perioadă tulbure a țării noastre am ales, pentru motive pe care vă invităm să le înțelegeți din textul nostru de newsletter, să facem premiera filmului „Metronom”, în regia lui Alexandru Belc, premiat la Cannes în secțiunea „Un certain regard”.

💫 În timp ce Țiriac și Năstase joacă Finala Cupei Davis împotriva Americii în 1972, doi liceeni se iubesc și scriu scrisori la emisiunea „Metronom” de la Europa Liberă. Când el primește aprobarea să plece definitiv din țară, împreună cu familia, ei știu că trebuie să se despartă, dar nu se așteptau ca ultimele zile împreună să devină hotărâtoare pentru întreaga lor viață.

✍️ București, 1972. Lupta pentru libertate pare un miraj, iar luptătorul un strigoi când în jur există doar tăcere și obediență în unanimitate.

👀 Vezi filmul și citește cronica la link-urile din comentarii.

15/12/2024

Aceștia sunt premianții ediției a 28-a a 𝐅𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐅𝐢𝐥𝐦 𝐒𝐭𝐮𝐝𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐬𝐜 𝐂𝐢𝐧𝐞𝐌𝐀𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭, care s-a încheiat oficial aseară.
Premiul Criticii a fost acordat de un juriu compus din membri ai redacției noastre: 𝐃𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐮𝐦𝐚 (redactor șef), 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞𝐧𝐚 𝐈𝐥𝐢𝐞𝐬̦𝐢𝐮 și 𝐌𝐢𝐡𝐚𝐢 𝐅𝐮𝐥𝐠𝐞𝐫 (redactori).
Iar Mihai Fulger a făcut parte și din juriul competiției de documentar a ediției.
Vom reflecta pe larg festivalul în paginile revistei 𝑭𝑰𝑳𝑴.