"Cultura este sufletul unei naţiuni. Acest factor spiritual este la fel de important pentru umanitate ca şi factorii fizici, precum rasa şi locul geografic. Evoluţia culturii defineşte istoria civilizaţiei unui popor. Distrugerea completă a unei culturi naţionale duce la sfârşitul naţiunii respective. Popoarele antice, care au creat civilizaţii glorioase, au fost considerate dispărute atunci când
le-au dispărut culturile - chiar dacă popoarele în sine au supravieţuit. China este singura ţară din lume a cărei civilizaţie antică a fost transmisă timp de peste 5.000 de ani. Distrugerea culturii sale tradiţionale este o crimă de neiertat. Cultura chineză, despre care se crede că a fost transmisă de zei, a început cu mituri precum cel al Creării Cerului şi Pământului de către Pangu, crearea umanităţii de către Nüwa, identificarea, de către Shennong, a sute de plante medicinale şi inventarea literelor chinezeşti de către Cangjie. „Omul urmează Pământul, Pământul urmează Cerul, Cerul urmează Calea şi Calea îşi urmează natura”. Înţelepciunea taoistă a unităţii Cerului şi umanităţii a curs prin venele culturii chineze. „Marile învăţături promovează cultivarea virtuţii”. Cu peste 2.000 de ani în urmă, Confucius deschidea o şcoală, transmiţând societăţii ideile confucianiste reprezentate de cele cinci virtuţi esenţiale: bunăvoinţă, dreptate, corectitudine, înţelepciune şi credinţă. În secolul I, budismul lui Shakyamuni s-a răspândit în est, în China; punea accent pe compasiune şi pe salvarea tuturor fiinţelor. Cultura chineză a devenit mai cuprinzătoare şi mai profundă. Mai apoi confucianismul, budismul şi taoismul au devenit credinţe complementare în societatea chineză, aducând dinastia Tang (618-907 d.C.) pe culmea gloriei şi prosperităţii, lucru binecunoscut. Deşi naţiunea chineză a suferit în decursul istoriei multe invazii şi atacuri, cultura chineză a dat dovadă de mare rezistenţă şi vitalitate, esenţa ei fiind transmisă neîntrerupt. Unitatea cerului şi a umanităţii reprezintă cosmologia strămoşilor noştri. O judecată sănătoasă afirmă că bunătatea va fi răsplătită şi răutatea pedepsită. A nu face altora ceea ce nu doreşti să ţi se facă ţie este o virtute elementară. Loialitatea, respectul pentru părinţi, demnitatea şi justiţia, au stabilit standardele sociale, şi, împreună cu cele cinci virtuţi cardinale ale lui Confucius, au pus temelia moralităţii sociale şi personale. Cu aceste principii, cultura chineză a promovat cinstea, bunătatea, armonia şi toleranţa. Ceremoniile de comemorare a morţilor în China arătau respect „Cerului, Pământului, Regelui, părinţilor şi profesorilor”. Aceasta este o expresie culturală a tradiţiilor chineze adânc înrădăcinate, care includ venerarea Divinităţii (Cerul şi Pământul), loialitatea faţă de ţară (rege), faţă de valorile familiei (părinţi) şi respectul pentru profesori. Cultura tradiţională chineză a căutat armonia dintre om şi univers şi a pus accentul pe etica şi moralitatea individului. S-a bazat pe credinţele practicilor de cultivare din confucianism, budism şi taoism şi a dat poporului chinez toleranţă şi progres social, constituind protecţia moralităţii umane şi a dreptei credinţe. Spre deosebire de sistemul de legi, care prescrie reguli dure, cultura acţionează ca o constrângere blândă. Legea impune pedeapsa după comiterea crimei, în timp ce cultura, prin hrănirea moralităţii, pune accent pe prevenirea crimei. Moralitatea unei societăţi este deseori întrupată în cultura sa. De la acapararea puterii în 1949, PCC a folosit resursele naţiunii pentru a distruge bogata cultură tradiţională a Chinei. Această intenţie bolnavă n-a venit din fanatismul PCC pentru industrializare, nici din absurda venerare a civilizaţiei vestice, ci mai degrabă din opoziţia ideologică înnăscută a PCC faţă de cultura tradiţională chineză. Aşa că distrugerea culturii chineze de către PCC a fost planificată, bine organizată şi sistematică, fiind sprijinită de uzul violenţei din partea statului. De la fondarea sa, PCC n-a încetat niciodată sǎ „revoluţioneze“ cultura chinezǎ în încercarea sa de distrugere completă a spiritului acesteia. Distrugerea culturii tradiţionale de către PCC a adus Chinei consecinţe dezastruoase. Oamenii nu şi-au pierdut numai sprijinul moral, ci au fost şi îndoctrinaţi forţat cu teoriile malefice ale PCC."
****************
În această pagină ne-am propus să vă prezentăm adevărate perle ale culturii tradiționale originale chineze care include nu doar legende și povestioare cu tâlc și multă înțelepciune, dar și dans clasic chinez, muzică tradițională, caligrafie, literatură, costume tradiționale, arte marțiale, bucătărie tradițională etc. Introducerea sus prezentată este un fragment din publicația ziarului Epoch Times, intitulată "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist", respectiv Comentariul 6: "Cum a distrus Partidul Comunist Chinez cultura traditională". Lucrarea "Nouă Comentarii despre Partidul Comunist" poate fi lecturată în întregime accesând următorul link:
http://epochtimes-romania.com/news/noua-comentarii-despre-partidul-comunist---10
