09/11/2022
Cred că o dezbatere publică despre degringolada din ultimul an de la ICR ar scoate această instituție din impas... Pentru că e limpede faptul că această instituție diplomatică se află în impas.
Atâta timp cât durează această degringoladă, se aduc prejudicii imaginii României... Scriam altădată că sursa imaginii negative a țării noastre e aici, pe malurile Dâmboviței, și-mi mențin opinia. Atâta timp cât în funcțiile de conducere sunt numite politic persoane fără o pregătire specifică, pentru care valorile naționale sunt ceva semănător cu solurile de pe planeta Marte, situația va rămâne exact ca cea descrisă, adică de neacceptat.
Deocamdată, în timp ce decidenții politicii se mențin într-o stranie expectativă, tratând cu indiferență sau dispreț comentariile apărute în presă pe parcursul primului an de mandat jicmanian, curg mesaje din diferite părți ale globului și sunt întrebată când ICR va fi repus pe linia de plutire, mesajele la adresa actualei conduceri fiind departe de a fi flatante sau luminoase...
Repet, la mijloc e imaginea țării noastre și valorile naționale, prin care se promovează inclusiv această imagine...
„Ne primește viceprimarul Ierusalimului și rabinul Wasserman, păstorul comunității israelienilor de origine română, în timp ce ICR Tel Aviv, condus de dl Martin Ladislau Salamon, are ușile închise pentru noi: ne-a respins propunerea de a fi gazdă a unuia dintre evenimente, căci această instituție românească are, în agenda sa, ironie amară, lucruri incomparabil mai importante decât promovarea României și a civilizației românești în Țara Sfântă – o realitate ce mi se pare stupefiantă și, în esență, de neacceptat! (În răspunsul oficial, expediat subsemnatei de dl director al ICR Tel Aviv și semnat de d-sa în data de 27 iunie 2022, se scrie negru pe alb, stupefiant, că proiectul nostru „nu se încadrează în direcțiile de acțiune (!) indicate de către centrala ICR”. Trecem cu o reală dificultate peste limbajul de lemn sforăitor, de extracție ceaușistă, al acestei scrisori, aflate la galaxii distanță de diplomația culturală ce intră – ar fi firesc să intre! – în fișa postului unui demnitar de rang înalt, angajat al unei instituții publice, și tragem concluzia exactă: carevasăzică centrala ICR, condusă în ultimul an sub orice critică de dl L. Jicman, nu are printre „direcțiile de acțiune” – nota bene, în Anul Cărții în limba română în Israel – promovarea culturii și civilizației românești în Țara Sfântă. Ce șansă, în schimb, că viceprimarul Ierusalimului și rabinul Wasserman sunt interesați de cultura și civilizația națională românească! Iată o gafă impardonabilă, comisă de demnitari ai unor instituții publice românești – mă refer la dnii Jicman și subordonatul său din Tel Aviv –, ambii fără o pregătire specifică, numiți politic și menținuți, în continuare, în funcții, deși cartografia gafelor devine îngrijorător de bogată. Gafă pentru care celor două persoane, dnii Jicman și M.L. Salamon, repet, fără o pregătire profesională specifică, firesc ar fi să li se ceară demisia!) Inacceptabil. Ca și situația ultracritică în care se află ICR de circa un an, la conducere fiind numită politic o persoană cu un CV cel puțin, să-i zic eufemistic, straniu, persoană care se numește, spuneam, dl L. Jicman, care nu are nici pregătirea necesară pentru a se afla la timona unei instituții diplomatice (fondate de romancierul și academicianul Augustin Buzura) de la vârful statului român, nici deschidere, nici fler diplomatic, nici minimă eleganță și absolut nici o legătură cu promovarea imaginii României și a valorilor naționale în plan internațional! Dacă se va continua în același stil, riscul e să fie clătinate și, în timp, făcute praf parteneriatele cu instituțiile din străinătate, interesate de promovarea culturii române peste granițele României, parteneriate construite de-a lungul deceniilor.
Cum să conducă ICR, cu cele 18 filiale în lume, cineva care nu cunoaște valorile naționale, nici cultura română? Oare în Polonia, Ungaria sau Franța, ar fi acceptată o asemenea situație? Oare cât timp cultura română va fi condusă – așa cm se întâmplă, adesea, în ultimele mai bine de trei decenii – de politruci agramați, care abia instalați în funcții înalte, a căror menire e să decidă administrarea și promovarea acestei culturi majore, cu o viață hiperatomizată, declară cu nonșalanță, fără să clipească, uimitor, că ei nu-și „propun să culeagă lauri”?!”
Aura Christi
„Treptele fericiților” (v. „Contemporanul.
Ideea Europeană” nr. 12/ 2022, număr în lucru). Fragment
