Cristian China Birta

Cristian China Birta Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și îți dau o bere dacă nu îți place!

Robert-Nicolae: Băi, vezi că mergem la Sibiu.Io: Pă dracu mergem, am atâta treabă!El: Ne-a invitat Norina. Io: Ah, ok, d...
05/07/2024

Robert-Nicolae: Băi, vezi că mergem la Sibiu.
Io: Pă dracu mergem, am atâta treabă!
El: Ne-a invitat Norina.
Io: Ah, ok, deci mergem.

Și ne-am dus. Și am ținut un workshop. În fata a vreo 300 de medici. Despre pârdalnicul de brand personal în această întortocheată, deșucheată și aiuritoare epocă digitală.

Cică am fost foarte buni. Așa ne-au zis cei din sală. Mă rog, cei care au venit să ne zică asta. Că cei cărora nu le-am plăcut nu au zis nimic.

Legat de Norina, daravera constă cam în chestiunea cu pricina asta: când îți intră cineva la feng shui, nu te lasă coraconul să nu prestezi, știi cm zic.

Aia zic :)

PS Evenimentul în cadrul căruia am prestat se intitulează la 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐕𝐚𝐫𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐍𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐚𝐭𝐢𝐞 𝐃𝐢𝐚𝐛𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐏𝐢𝐜𝐢𝐨𝐫 𝐃𝐢𝐚𝐛𝐞𝐭𝐢𝐜.

Ok, nu vine Beth Hart. Dar ia uite câți și cine vine...O să fie bine la Open Air Blues Festival Brezoi - Vâlcea. Și anul...
03/07/2024

Ok, nu vine Beth Hart. Dar ia uite câți și cine vine...

O să fie bine la Open Air Blues Festival Brezoi - Vâlcea. Și anul ăsta.

Deși - că de sentimentul ăsta nu o să scăpăm, clar... - o să ne fie tare dor de Beth... Că a venit în fiecare an. Și era moment de referință. Doar că uite că în viață uneori se mai întâmplă și lucruri de care fugim mereu și care ne ajung din urmă. Așa și cu Beth. Care nu trece prin cea mai bună perioadă din viața ei, ca să o zic așa...

Altfel, la Brezoi o să fie cu de toate. Cu muzică excelentă și, pe alocuri, foarte bună. Cu natură superbă. Cu oameni de nota 10x10x10. Și cu simțire de bine cât China, știi cm zic.

Aia zic :D

03/07/2024

Cine-i cel mai bun specialist pe care îl știi?

În domeniul tău de activitate, zic. De fapt, hai să facem altfel: gândește-te la cinci dintre cei mai buni.

Te-ai gândit? Îi vezi în fața ochilor? Bun. Acum întreabă-te așa: cm de eu nu sunt la nivelul lor? Mă refer strict la ce știu face profesional. Nu la branding personal (cu care unii, știu, îți iau fața pe nemeritate...).

Cum de sunt atât de buni? Ce îi face să fie așa? Ce au făcut până acum de au ajuns atât de buni?

Pe unii poate îi admiri. Pe alții poate îi respecți. Dar pe toți cei la care te-ai gândit îi așezi undeva mai sus decât ești tu. Strict profesional vorbind, încă o dat zic.

Și acum gândește-te la naționala de fotbal a României. Și gândește-te că tu ești unul din jucători. Și că te uiți la jucătorii Olandei fix cm te-ai uitat (în gând) la specialiștii ăia la care te-ai gândit mai sus.

Cam așa a fost. Diferența de valoare profesională a fost imensă. Și, așa cm nici tu nu îți poți cere singur/ă în acest moment să fii la nivelul specialiștilor de top din domeniul tău, așa nu le puteam cere jucătorilor noștri să fie la nivelul olandezilor. Că pur și simplu nu aveau cum.

Să vrea să ajungă la nivelul lor? Să vrei tu să ajungi la nivelul specialiștilor tăi de top? Asta, da. Că ăsta-i spiritul. Doar așa progresăm. Nu cu înjurături că n-au fost atât de buni pe cât am fi vrut noi să fie când ei nu aveau cm să fie așa. La ce ne ajută înjurăturile în afară de a ne arăta propria noastră micime în gândire?

Este pentru prima dată când simt o mare, mare mândrie când mă gândesc la echipa națională de fotbal a României. Pentru că i-am văzut în meciul cu Olanda cm au dat tot ce au putut. Iar asta pentru mine înseamnă enorm.

Când ai dat tu tot ce ai putut din tine? Când ai pățit tu ca, în ciuda faptului că ai dat tot, totuși ai pierdut? Cum crezi că se simte înfrângerea după ce ai stors din tine ultima picătură din ce aveai de dat? Care e gustul acestei înfrângeri? Cât de mic te simți știind că totul pe care l-ai dat nu a fost de ajuns?

Așa s-au simți și ai noștri după meciul cu Olanda. Reacția tribunelor a fost superbă. Pur și simplu superbă. A fost reacția unor oameni îndurerați de înfrângere, dar impresionați de dăruirea totală a jucătorilor.

Suntem o națiune mică. Oricum ne uităm la noi. Iar din această perspectivă cred cu tărie că unitatea de măsură a ceea ce facem ar fi bine să fie cea dată de jucătorii noștri în meciul cu Olanda: să dăm tot ce avem ca să ne atingem obiectivul.

Și, după ce am dat tot, să învățăm de la cei cu care am jucat. Și să vrem dă devenim mai buni. Mai puternici. Pentru ca data viitoare acel tot pe care să îl dăm să fie un tot mai mare.

Aia zic.

03/07/2024

Preambul: se caută antreprenor care are o echipă de 6+ oameni, e blocat în operațional și vrea să iasă de acolo.

Salutare, Cristi!

Îți scriu cu o rugăminte de recomandare. Știu că spuneai atunci când ne-am văzut la voi la sediu (la Kooperativa 2.0, au venit la una din întâlnirile mele lunare despre cărți - nota mea) că mulți dintre oamenii care au venit la tine pentru consultanță pe Social Media, de fapt aveau nevoie de consultanță de business.

Poate știi că eu și Miu am pornit acum 3 luni Joyful Management, pentru a face consultanță de management, coaching și training cu antreprenorii și managerii care vor să se mai elibereze de presiune și să ofere mai multă autonomie echipei, într-un mod sănătos și sustenabil. Lucrăm cu toată echipa, pentru că filosofia noastră e că business-ul se face cu oameni, iar oamenii trebuie să se simtă bine la muncă pentru a performa.

Motivul pentru care îți scriu este acela că suntem în proces de a crește credibilitatea Joyful Management, fiind un brand la început. Lumea nu ne știe, prin urmare we need to build authority.

Întrebarea mea către tine este dacă îți vine în minte vreun antreprenor care are o echipă de 6+ oameni, e blocat în operațional și vrea să iasă de acolo, pentru a avea mai mult timp să se focuseze pe creșterea business-ului într-un mod sănătos și sustenabil, în timp ce are o echipă autonomă care se descurcă să lucreze și fără el/ ea.

Lucrăm deja cu o firmă pe eficientizarea proceselor și pentru a da mai multă autonomie echipei, dar și cu antreprenoarea în ședințe care-s un mix de coaching și consultanță. Însă avem nevoie să lucrăm cu mai multe business-uri, ca să putem obține testimoniale, recomandări și studii de caz, pentru a crește încrederea potențialilor clienți.

Avem 3 locuri disponibile aproximativ gratuit, adică fără implicații financiare dar în schimbul feedback-ului și al recomandărilor după terminarea procesului de lucru (care costă timp și implicare, de aia zic "aproximativ" gratuit).

Așadar, dacă știi pe cineva, ți-aș fi tare recunoscătoare să-mi zici. Îți anexez și o prezentare, plus un document cu toată experiența lui Adrian, că el e cel care lucrează direct cu clienții.

Mulțumesc că ai citit până aici.

Săptămână minunată să ai și să bei de bucurie diseară (primisem mailul în ziua meciului cu Olanda... - nota mea)!

----------------------

Ce ai citit (sper...) mai sus a fost un mail primit de la Adelina Pavelescu. Care mi-a plăcut îndeajuns de mult încât să îi zic ”auzi, vreau să public mailul tău pe interneți fix așa cm mi l-ai trimis”. Și i-a mi-a dat plenar aprobarea. Așa că iote, l-am publicat.

Dacă ești în situația cu pricina, antreprenor cu o echipă mică, contacteaz-o pe Adelina. Că poate iese ceva.

Dacă știi pe cineva în situația cu pricina, spune-i despre această oportunitate. Că nu știi niciodată cui faci bine cu un simplu mesaj.

Iar dacă nici nu ești în situația cu pricina și nici nu știi pe nimeni în situația cu pricina, poate dai mai departe oricum aceste rânduri.

Că dacă poți face bine cuiva, de ce să nu fii tu cea/cel care îl face, știi cm zic.

Aia zic.

Băi unicornule, fii atent la mine: Dacă ne ajuți să câștigăm în seara asta, promit să îți dau să bei numai bere artizana...
02/07/2024

Băi unicornule, fii atent la mine:

Dacă ne ajuți să câștigăm în seara asta, promit să îți dau să bei numai bere artizanală făcută din tărâțe de import și să mănânci numai rucola calitatea I (ușor morfolită, dar hai să nu fim așa de pretențioși, totuși...).

Aia zic :D


PS Yeap, am freză nouă. Că m-am tuns așa cm sper să îi tundem noi pe olandezi!

02/07/2024

Primesc mail.

- Vă invităm la evenimentul din data de...

Răspund.

- Mulțumsc pentru invitație, dar din păcate sunt plecat din localitate atunci. Succes!

Îmi răspunde.

- Mda, bine...

The end.

PS Uneori zici că-s în filmul ăla cu Piedone de l-am văzut când eram copil. Toate mi se întâmplă numai mie. Așa se numea filmul. Parcă....

Am vărsat cafeaua pe Spinoza.Mă rog, pe cartea scrisă de Frederic Lenoir despre el. Care mi-a plăcut. Că de aia îmi pare...
02/07/2024

Am vărsat cafeaua pe Spinoza.

Mă rog, pe cartea scrisă de Frederic Lenoir despre el. Care mi-a plăcut.

Că de aia îmi pare rău că am vărsat cafea pe ea. Că măcar dacă era bere. Ca o formă de respect, știi cm zic.

Aia zic.


PS Urmează și seria de recenzii video. Doar că am zis că vreau să le fac mai profi, pe o structură pe care o săvârșesc acuma. Dar mă reapuc. Promit!

02/07/2024

Cum definești minimul efort pe care să îl depui în viață?

De ceva vreme am luat decizia să analizez atent contrele pe care mi le dau alții. Mă refer la mesaje, comentarii, chiar apeluri. În care unii mă contrazic (ca să îi zic așa generic).

De ce am decis să fac asta? Pentru că am realizat la un moment dat, cu o stupoare demnă de o cauză mai bună, că am strâmbat masiv din nas. Într-un moment când cineva cu care conversam a zis ceva ce a ieșit puțintel (că aia e ideea, doar puțintel a ieșit) din ceea ce eu consideram că ar fi varianta corectă (după mintea mea) de interpretare.

Și m-am cutremurat. Și stuporat. Că m-am întrebat: cm ligheanul mamii ei de viață de m-am lăsat să ajung așa?! Ca un fost securist de la parterul unui bloc care protestează și când tagi un pârț undeva în baia de la etajul 8 (pe partea cealaltă a blocului, desigur) pe motiv că deranjezi ordinea socială? Că doar mi-am promis că nu o să mă las să ajung așa. Niciodată!

Eh, uite că niciodată ăsta s-a întâmplat acuma. Și m-am enervat. Și m-am băgat singur în ședință (astea-s cele mai grave ședințe pentru mine, am un șef teribil de aspru...). Și am decis ce ți-am zis mai sus.

E foaaaaaaarte scump să fac asta. Să stau să analizez mesajele, comentariile, chiar apelurile în care sunt contrat. Scump în sensul că îmi ia mult timp. Scump în sensul că neuronii mei (atâția câți mai am, păcatele mele...) se ștrulibutichează când îi tot mut de la munca la Kooperativa 2.0, spre exemplu, la a citi un comentariu despre (insert aici ce vrei tu). Scump în sensul de costuri de oportunitate, căci aș putea să fac altceva muuuuult mai productiv în timpul ăsta.

Dar, privind lucrurile în context, mi se pare mult mai scump pentru mine să nu intru în acest mindset. Să vreau să mă strofc să mă lupt împotriva caldei mocirluțe (cu suav miros de bere ușor răcită...) a auto-complezenței că io-s cel mai deștept din locanta-mi proprie. Că încă mă cutremur la gândul că aș putea ajunge ca securistul ăla de la parter (mult mai devreme decât oricum o să ajung cândva...).

Revenind la subiectul cu minimul efort de depus în viață. Am o mare rugăminte la tine. Adică te rog să îmi spui cm definești tu acest minim efort.

Și îți dau un exemplu. Ca material ajutător, cm ar veni.

Am scris zilele trecute despre faptul că am refuzat să citesc un CV trimis de cineva pe mail fără nici un alt cuvânt. Fără nicio scrisoare (un text, mă rog) de intenție. Și nici măcar nu aveam nimic în subiectul mailului. Ziceam, de asemenea, că eu îi ajut pe cei care vor să se ajute și care depun un minimum efort în acest sens.

Una din contrele pe care le-am primit (spuse pe un ton dur, dar asta-i altă discuție) a fost asta: dar respectivul a depus un minimum efort că și-a făcut CV și că l-a trimis pe mail. Deci, pe logica mea (ziceau contrazicătorii), ar fi trebuit să îl ajut. Că a făcut minimum necesar.

Moment în care am realizat (din nou; pentru a câta oară...) că în viață fără un sistem de referință n-am înțeles nimic. Sau, mai rău, fiecare înțelegem ce vrem. Iar parte din acel sistem de referință înseamnă definirea părților care compun acest sistem.

În cazul de față, definirea sintagmei ”minimum de efort”. Pentru mine asta nu înseamnă în nici un caz doar că ți-ai făcut un CV și că îl trimiți pe mail. Pentru alții, însă, se pare că e destul.

Că de aia te și întreb: care-i părerea ta în această chestiune, cm definești minimum de efort?

Cu rugămintea să discutăm în argumente care să nu fie jigniri, țipete sau alte bălăcăreli. Că nu face bine la tenul 2.0, știi cm zic.

Aia zic.

02/07/2024

Cum alegi un MBA?

Sunt multe posibile răspunsuri la acestă întrebare. Și și mai multe criterii de alegere.

Ca să te ajute în luarea deciziei, l-am întrebat pe Iancu Guda. Pentru că el este absolvent de MBA la City College Romania, University of York Europe Campus. Și, în plus, poate vorbi nu doar din această postură, ci și ca economist experiementat, care poate să privească un subiect în context.

Interviul face parte din seria de interviuri cu alumni și profesori. Tocmai ca să te ajute ce zic ei să te decizi în alegerea unui program de MBA. Le poți vedea pe toate aici https://laceajutaunmba.ro/ro/

Spor corespunzător!

01/07/2024

Un People Development Specialist a dat Like unui comentariu în care eu eram comparat cu un nazist notoriu.

Cum se ocupă de dezvoltarea oamenilor din compania aia un asemenea specialist este peste puterile mele de înțelegere.

Ocazie cu care recomand cu căldură rece articolul meu (mai vechiuț, dar încă viguros) despre cm modul în care reacționezi la conținutul altora spune mai multe despre tine decât propriul tău conținut.

Chestiune despre care vorbim inclusiv la cursul nostru despre cm să construiești o strategie eficientă de social media. Care curs își ia o binemeritată vacanță până fix pe 29 august.

Vacanță plăcută și cumpătată, zic.

Aia zic.

01/07/2024

Am primit un cadou de la un brand.

Ceva scump. Că m-am și mirat. Nu de valoare m-am mirat. De altceva: că nu era niciun mesaj. Deci habar nu am avut de ce l-am primit.

Curios, am dat un mesaj paginii de brand. Și mi-a răspuns chiar ownerul businessului. De m-a lăsat cu gura căscată.

A zis așa:

”În urmă cu 6 ani, când am lansat businessul, ai fost singurul care ai scris ceva despre noi. SINGURUL. Și de la tine am primit primele trei comenzi. De acolo a început totul. A însemnat enorm pentru noi. Și pentru asta o să îți fiu recunoscător toată viața”.

Tare m-am fâsticit. Dar nu din modestie. Dă-i pace. Că nu cred în această falsă virtute (discutăm altă dată dacă vrei). Ci pentru că... De fapt uite cm i-am răspuns:

”Stimabile, mă bucur enorm că îți merge businessul. Că tare mare nevoie avem de cât mai multe businessuri românești care să bubuie. Și îți mulțumesc pentru cadou. Pe care îl primesc cu dragul cu care a fost dat. Doar că aș fi un mare porcovete dacă nu ți-aș zice asta: nu îmi mai aduc aminte când am zis despre brandul tău... Chiar nu îmi mai aduc aminte...”.

La care el îmi dă decisiva (o lecție teribilă de viață, de altfel):

”Asta nu arată altceva decât că este atât de ușor să faci un bine cuiva fără să îți dai seama că îl faci... Doar să vrei să îl faci...”.

Aia zic :)

PS Nope, nu îl cunosc personal pe stimabilul în cauză. Poate, cândva, o să stăm de vorbă. Dar natural, așa. Fără să forțăm lucrurile. Că universul are modul lui de a pune punctul de y, cm ar veni.

Era si timpul sa faca si altcineva cinste!Ca face printul mostenitor, Alexandru. Care implineste 25 de ani.Bine, acuma i...
29/06/2024

Era si timpul sa faca si altcineva cinste!

Ca face printul mostenitor, Alexandru. Care implineste 25 de ani.

Bine, acuma intreaba-ma cat as plati sa nu fi trecut asa de repede timpul…

Aia zic :)

29/06/2024

El, digital marketing guru (chiar așa îi scrie la descriere), postează marți:

Patronii din România sunt de o imecilitate crasă. Bani făcuți din tot felul de combinații, habar nu au de (și tot așa).

Tot el postează joi:

Mă gândesc serios să plec din țara asta mizerabilă, unde a face afaceri înseamnă să fraierești lumea (și tot așa).

Tot el postează sâmbătă:

Faptul că nu reușesc să prind contracte aici în țara asta nu înseamnă că eu am o problemă, ci că țara are o problemă (și tot așa).

Patronii și țara, marți, joi și sâmbătă:

Și alea negre.

Aia zic.

29/06/2024

- De ce nu mai pui recenzii la cărțile pe care le citești?
- Păăăăăi... (ocazie cu care am realizat că habar nu am de ce nu am mai făcut așa ceva).
- Că pe mine mă ajuta tare mult. Că îmi dădeai idei de cărți.
- Dar fac topul meu trimestrial cu cărțile pe care le citesc.
- Da, știu, e bun și ăla. Doar că mă sperie de fiecare dată. Și mă deprimă.
- Te sperie?! Te deprimă?!
- Că sunt atâtea cărți faine despre care zici acolo încât...
- ...
- De aia mă ajută să zici despre cărți mai pe etape. Mai des. Nu despre toate odată.
- Gata, m-ai convins, o să reiau obiceiul de a face o (mini, pseudo) recenzie despre fiecare carte pe care o citesc, imediat ce am terminat-o.
- Dar să le faci video, da? Ca pe vremuri.
- Și să te o servesc și cu o bere nu mai vrei tu?
- Ba da, ar fi fain :D

Cam așa a fost discuția cu un bun amic. Că așa se întâmplă uneori în viață. Te trezești că ți se pun niște întrebări atât de bune despre tine încât te blochezi.

Că asta cred io că trebe să facă întrebările bune. Nu să te blocheze, bre! Ci să folosește momentul ăla scurt de blocaj să te scremi să găsești nu doar răspunsul punctual. Ci mai ales soluții ca să ieși din ceea ce blocajul momentan îți transmite că este ceva ce nu-ți stă în caracter.

Mai ales că, pe linie de recenzii (sau ce făceam io) video pe linie de chiar îmi plăcea să le fac. Mult. Că de aia și blocajul: de ce am renunțat la ele, frățică?!

Sigur, explicații sunt multe. Din care spicuiesc doar trei: timp puțin, prioritizare, lene. Bine, oricum astea trei se leagă între ele ca șiretul de la un Adidas clasic de un Nike modern. Dar una peste alta m-a pus pe gânduri discuția asta.

Cum de ni se întâmplă să renunțăm încet, încet la niște obiceiuri care ne fac plăcere și ne ajută? Și - întrebare ajutătoare - cm de ajungem în momentul în care nici măcar nu mai realizăm că am renunțat la ele?

Cugetare asupra căreia vor adăsta oleacă. Bine, până mă apuc să fac primul video din noua serie . Despre o carte pe care tocmai ce am terminat-o: Ann Napolitano - Portret de familie.

Aia zic.

28/06/2024

- Măi, treci încoace!

M-am ridicat de la birou mirat. Am strâns-o în brațe și am sărutat-o. Ea s-a uitat așa cm numai și numai ea știe să se uite. Și mi-a zis.

- La mulți ani, măi...

Așa mi-am început ziua. Cu doamna mea intrând brusc în sediu. Și venind înspre biroul meu. Iar io, așa cm pățesc de fiecare dată când mă ia prin surprindere și o văd venind, iar am simțit herghelia de fluturi în stomac...

Lamulțianul ăla era pentru că azi aniversăm 27 de căsnicie. De aia oficială. Cu acte.

Iar io, bou adorabil când nu sunt un zimbru coclit, am uitat. Dar ea nu a uitat. Și, așa cm a făcut în toți acești ani, m-a iertat. Și, pentru că ea m-a iertat, m-am iertat și eu.

Că despre asta este vorba în viață, zic. Să știi să te ierți și tu pentru ceva ce ceilalți te-au iertat deja.

Aia zic :)

PS Iar mâine îl aniversăm pe prințul moștenitor. Care împlinește 25 de ani. Dovadă că noi ne-am apucat de treaba familială încă de la începuturile noastre :)

Foarte reușit evenimentul. Bine, poate zic asta pentru că am avut imensa surpriză să mă oprească lumea să mă salute tot ...
28/06/2024

Foarte reușit evenimentul.

Bine, poate zic asta pentru că am avut imensa surpriză să mă oprească lumea să mă salute tot din trei în trei standuri.

Supriză pentru că habar nu aveam că brandul meu personal a pătruns atât de mult și în industria asta...

Încă o dovadă irefutabilă că, oricât de bun ești la așa ceva, adică la construcția brandului personal (iar io sunt, iartă-mă pe mine când ai timp), tot nu poți controla până la capăt ce se întâmplă după ce l-ai lansat ca lumea pe piață.

În termeni de public la care ajunge brandul personal. La asta mă refer că nu poți controla. Pentru că eu am targetat anumite publicuri țintă. Cu tot ce făceam. Doar că, iată, se pare că brandul meu personal a luat-o de unul singur și a ajuns în cartiere faine în care io nu l-am trimis...

Ceea ce m-a pus un pic pe gânduri. Atâta cât le mai am la vârsta asta, știi cm zic...

Aia zic :D

PS Hai că aproape uitasem să zic la ce eveniment am fost! Unul dublu: EXPO DIY 2024 - Smart Green Home, organizat de publicatia Bricoretail.ro si EXPO PET 2024 - Food & Accessories, organizat de publicatia Retail & FMCG. De fapt, ambele organizate de Alina Nicoleta și Claudiu Ionut. Unde noi, Kooperativa 2.0, am participat în calitate de parteneri oficiali CloudCart. Pe idee că, dacă vrei să îți faci un magazin online și/sau ai deja unul dar ai schimba ceva la el, hai să povestim. Că noi și știm :D

27/06/2024

- Salut, te rog să îmi zici cm ți s-a părut discuția cu mine*.
- A fost interesantă, dar aș fi vrut să fie mai aplicată.
- În ce sens mai aplicată? Doar am vorbit direct despre amprenta ta digitală.
- Păi, da. Dar aș fi vrut și mai aplicat.
- Nu înțeleg… Păi, apropo de aplicat, am văzut că ai chiar aplicat ce am discutat.
- Da, dar prin aplicat aș fi vrut să înțeleg ce e cu digital marketing.
- Aaaaa, păi nu mi-ai cerut să îți explic asta.
- Am crezut că e de la sine înțeles.
- Cum să fie de la sine înțeles când tu m-ai întrebat (și aici îi citez chiar din mailul său) ”cum aș putea să îmi îmbunătățesc prezența brandului digital în online”? Iar despre tine, despre brandul tău, am discutat aplicat. Adică fix ce mi-ai cerut.
- Și nu puteai să îmi zici și aialaltă?
- Care?
- Cum e cu marketingul digital.
- Într-o singură oră? În care să vorbim și despre brandul tău personal?
- Adică nu se putea?
- Auzi, cumpăr și eu o oră de consultanță la tine. Și vreau să mă înveți despre (aici am menționat domeniul în care el activează).
- Păi, cm să fac asta într-o singură oră!? Tu crezi că degeaba am făcut o facultate? Și că am muncit 10 ani în meseria asta?
- Păi, atunci cm crezi că aș putea să îți explic eu cm e cu marketingul digital într-o singură oră?
- Dar, ce, asta-i meserie?!

The end.
*Discuția a însemnat o oră de consultanță în cadrul inițiativele mele . Am avut 56 de întâlniri. Și oameni au plătit pe medie 124 de Euro pe oră.

Noroc ca am primit de la Pandora Story Style tricoul Bergenbier. Cu numele meu pe el.Ca altfel joaca ai nostri cu mine e...
26/06/2024

Noroc ca am primit de la Pandora Story Style tricoul Bergenbier. Cu numele meu pe el.

Ca altfel joaca ai nostri cu mine echipat asa!

Bine, ma strange usor. Dar cred ca ma strange din cauza emotiei, stii cm zic…

Aia zic 😀


PS Nu mai pot cu paparazii astia!

Nu am rezistat tentatiei sa fac poza cu Florin Piersic Jr…Aia zic 😀PS Florineeee, iarta-ma, sefule, da’ stii ca sunt fan...
26/06/2024

Nu am rezistat tentatiei sa fac poza cu Florin Piersic Jr…

Aia zic 😀

PS Florineeee, iarta-ma, sefule, da’ stii ca sunt fan! :D

Măcar atâta fac în agenția asta!Îi binedispun pe colegi. Mă rog, îi binedispun pe unii dintre colegi alți colegi care fa...
26/06/2024

Măcar atâta fac în agenția asta!

Îi binedispun pe colegi. Mă rog, îi binedispun pe unii dintre colegi alți colegi care fac mișto de mine. Dar tot se pune!

Aia zic :D

PS Ne vedem azi și mâine la 𝐄𝐗𝐏𝐎 𝐃𝐈𝐘 𝟐𝟎𝟐𝟒 - 𝐒𝐦𝐚𝐫𝐭 𝐆𝐫𝐞𝐞𝐧 𝐇𝐨𝐦𝐞. La standul CloudCart. La Politehnică. Poți face poză cu mine. Chiar dacă nu-s io acolo!

26/06/2024

Am avut un cost mediu de 124 E pe ora de consultanță de marketing.

Adică atâta au plătit, pe medie, cei 54 de oameni cu care m-am întâlnit. În cadrul inițiativei . Mă rog, am avut 56 de întâlniri. Dar doi nu au mai plătit. Și nici nu au mai răspuns la mesaje (îți zic mai jos). Așa că nu i-am pus la calcul.

Am lansat această inițiativă pentru că am vrut să știu așa:

- cât crede lumea că valorează brandul meu de consultant
- cât sunt dispuși oamenii să plătească pentru ora aia
- cât pot să plătească.

Trei chestiuni extrem de importante. Care, cred io cu creierii capului meu atâta cât sunt, te validează ca brand pe piață. Real.

Că valorezi cât zice lumea că valorezi, cât este lumea dispusă să plătească și cât poate să plătească. Mai povestim noi despre asta. Altă dată.

Pe scurt, a fost intens. Fain, în cea mai mare parte. Nașpa în alea două cazuri. De oameni cu care am făcut ora de consultanță. Care mi-au mulțumit că i-am ajutat (”super tare, beton, de foioioi!”), după care nu au mai răspuns la mesaje. Și nici nu au estimat cât face ora aia de consultanță (cum era înțelegerea inițială). Și, firește, nici nu au mai plătit. Lasă, să aibă de drum. Că de țepari o să mă mai lovesc io, nu e că nu pățești de astea.

Inițial, am avut 62 de solicitări de oră de consultanță. Din care 6 nu s-au mai concretizat. Nu le-am mai făcut. Din două motive: nu au mai răspuns la mesajele mele sau mi-au spus că au renunțat.

Așa că am făcut 56 de întâlniri. Jumătate online, jumătate față în față.

Domeniile de interes al celor 56 de persoane au fost diverse. Așa că nu are rost să le grupez în categorii. Că ar fi prea atomizată analiza, ca să îi zic așa.

Cu excepția unei categorii distincte: 12 dintre ei s-au declarat coach. Ceea ce mi s-a părut foarte tare! Adică în ideea că ei, care în esență oferă consultanță, au venit la o oră de consultanță. Despre un domeniu la care ei nu se pricepeau. De ce mi se pare tare, poți mai bine vedea în articolul din comentarii despre consultanții fără consultanță.

Că io și știu, știi cm zic.

Aia zic :)

PS Încă mă gândesc dacă să merg înainte cu inițiativa. Nu neapărat pentru bani. Că sunt buni și ăia, normal. Dar tare m-a furnicat la orgoliul de profesionist când am văzut reacțiile lor. Că pare că i-am cam ajutat. Iar asta mă cam ajută, știi cm zic... :)

26/06/2024

Unii chiar nu vor să obțină jobul pentru care aplică.

Sau, mă rog, poate-s io prea bătrân pentru ciocolata asta, cm ar zice patagonezul ajuns din greșeală în Poplaca.

Că poate așa e moda acuma. Poate așa e trendul. Poate așa se învârte lumea zilele astea.

Sau, poate, e fix cm am zis la început: unii chiar nu vor să obțină jobul pentru care aplică.

Caz concret: primesc pe mail un CV. Atât. Doar un CV. Anexat. Fără niciun cuvânt. Și nu mă refer că nu exista niciun cuvânt în corpul mailului. Că nu exista. Dar erau zero cuvinte în subiectul mailului. Zero.

L-am șters direct. Că m-a enervat. Cum poți să crezi că ai ceva șansă, cât de minusculă, să te angajezi așa? Păi, io ca angajator, aș risca să te am pe tine în companie, care dai dovadă de un jemonfichism atroce? Nope, n-ai să vezi.

Bine, pe de altă parte există varianta - că mi-a zis mie unul jmeker în HR - că sunt unii care au nevoie de vreo trei refuzuri. Ca să arate, chipurile, că și-au căutat job. Dar că, firește, lumea e rea și nu vrea să îl angajeze. Caz în care nu știu dacă faptul că io i-am șters direct mailul se califica drept refuz.

”Dar poate că omul nu știa, de ce nu îl înveți în loc să te enervezi?”, ar putea zice cineva din categoria celor care, din te miri ce motive, găsesc motive să îi salveze pe alții (de foarte multe ori uitând că ar trebui în primul rând să se salveze pe ei înșiși; și abia după aia pe alții...).

Răspunsul meu este mai simplu decât un ciob de halbă într-un paner cu ceapă degerată: îi ajut doar pe cei care vor să se ajute. Și care depun un minim efort în acest sens.

De ce funcționez așa? Pentru că așa pot ajuta mai multă lume. Nu doar pe acei câțiva. Care, de regulă, sunt neajutabili în cele din urmă. Și care îmi consumă extrem de multe resurse. Pe care le-aș putea pune la bătaie ca să îi ajute pe - te-ai prins - cei care fac acel efort minim de a se ajuta singuri.

Cum? Sunt rău? Insensibil? Lipsit de empatie (de fapt e comapasiune, dar multă lume face o marmeladă cu termenii ăștia doi)?

Posibil să fiu așa. Dar puțin probabil. Și, oricum, așa rău și insensibil cm sunt, ajut destul de multă lume. Dar doar lume care vrea să se ajute.

Aia zic.

25/06/2024

El: Salut, îmi caut job, poți mă ajuți?
Io: Salut, tot ce pot face este să dau de veste în niște grupuri de manageri.
El: E ok și așa.
Eu: Da-mi câteva cuvinte despre ce job ai vrea și despre ce ai putea face.
El: Îți dau CV.
Io: Nu merge la ei cu CV. Vor să simtă cm gândești. Și nici io nu-s fan de CVuri.
El: Și nu poți tu să iei ceva din CVul meu?
Io: Ba da, pot. Dar nu vreau.

Aia zic.

Iar mă trollează colegii. Mă rog, unii dintre ei.Aia zic :D
25/06/2024

Iar mă trollează colegii.

Mă rog, unii dintre ei.

Aia zic :D

25/06/2024

Am coborât din tren cu două valize. Fără să am habar unde o să dorm în seara aia.

Așa am început eu aventura mea bucureșteană. În 1993. Credeam că vin la facultate. Doar la facultate. După care să măî întorc la mine în Baia Mare. Acasă.

Au trecut 30 de ani și un pic de atunci. Dintre care cam 28 i-am stat în București. Ceea ce mă face, la cei 50 de ani pe care îi bifez în decembrie, matematic mai mult bucureștean decât maramureșean...

”Ai mai face asta? Ai mai veni total nepregătit doar cu două valize?” m-a întrebat un amic, după ce a aflat povestea mea. N-am știu ce să îi răspund. Nu doar pentru că nu-s mare fan de exerciții de astea gen ”cum ar fi fost dacă?” (dacă a fost, a fost; cu ce ne ajută practic să ne imaginăm cm ar fi fost altfel decât a fost?). Ci pentru că pur și simplu nu am știu ce să îi zic.

În 1993, când am coborât io cu valizele mele în Gara de Nord, lumea era total altfel decât acum. Faptul că am decis, din Baia Mare, să vin la București când ”Cluju-i aci ni-așa!” a fost o mare surpriză pentru toată lumea. Dar eu am vrut să fac jurnalistică. Și am decis că doar la București se poate face ca lumea în acei ani.

Mereu am fost pe sistemul de aruncat cu capul înainte și apoi văd io ce și cum. Și, per total, mi-e ieșit. Cumva, nu știu exact cum, dar mi-a ieșit. Doar că, vezi tu, pe măsură ce adunam trandafiri în buchetul vieții (nu m-am putut abține cu expresia asta, jur!), am realizat că tot așa o să rămân, clar. Adică tot cu capul înainte o să mă arunc. Doar că nu chiar din prima. Ci din a doua. Uneori chiar din a treia.

Iar a doua și chiar a treia astea înseamnă să respir un pic. Și să cuget și mai un pic. Și să mă arunc cu capul înainte, clar, dar cu oleacă de mini-strategie. Mică, mică, cât o cască de furnică. Dar să fie.

Uluitoare rezultatele după ce am început să schițez cât de cât o - hai să îi zic așa, dar nu chiar e... - strategie. O să îți zic altă dată despre asta. Că acum doar am vrut să trag semnalul de alarmă. Ca în tren. Că acolo îl tragi doar dacă arde ceva. Și mie îmi pare, cm mă uit în jur, că arde rău la multă lume.

Aia zic :)

PS Trenul care m-a adus în 1993 din Baia Mare în București a făcut 9 ore jumate. Acum cel mai rapid tren pe ruta asta face vreo 12 ore. Progres uluitor al CFR!

25/06/2024

Cât de pregătită este compania ta pentru părinți?

Stai că a sunat cam ciudat ce am întrebat. Dar nu e că am greșit sau ceva. Ci doar că trebe să explic.

Am cunoscut-o pe Oana Cojuhovschi în cadrul inițiativei mele de a oferi o oră de consultanță de marketing pe sistemul (revin cu statistica în urma celor 58 de întâlniri realizate...).

Și din secunda doi în care mi-a zis ce face am reacționat fix așa: uauuu, ce tare...

Pe scurt, Oana vine la tine în companie, realizează interviuri cu angajați și cu manageri și îți realizează un audit în ceea ce privește gradul în care compania ta este pregătită (sau nu...) să gestioneze apariția unor copiii. Că nu știu cm să o zic altfel.

E plin internetul de povești despre viitoare mămici care au fost șocate de cât de urât a reacționat compania la vestea că sunt însărcinate. Și e plin de povești despre recomandări subtile (uneori chiar deloc) adresate domnișoarelor și doamnelor la angajare că poate fac și ele cumva să nu facă copii cât sunt la jobul ăla.

Dar, pe de altă parte, știu că sunt companii care sunt total opuse față de cele de mai sus. Și pentru care dreptul angajaților la a decide sau nu să aibă copiii este sfânt. Pentru această categorie sunt aceste rânduri.

Ce așteptări au angajații și managerii de la conducerea companiei în această privință? Cât de pregătită este compania să se ”pupe” cu așteptările lor? Ce măsuri poți lua ca manager ca să faci să fie bine, să nu fie rău?

Noi am făcut un astfel de audit la Kooperativa 2.0. N-aveam nicio emoție că o să ieșim bine. Și am ieșit bine. Dar, totuși, au fost două concluzii în auditul făcut de Oana care ne-au pus un pic pe gânduri. Nu pentru că noi, managementul am putea face ceva deciziv în această privință. Dar a fost foarte util să aflăm cm gândesc colegii noștri despre subiectul în cauză. Ca să luăm un pic la pilă anumite aspecte din cultura noastră organizațională.

Pe scurt, foarte utilă colaborarea noastră cu Oana. Ceea ce îți doresc și ție. Serios, chiar îți doresc. Poți să mă întrebi mai multe, dacă e. Sau/și să îmi ceri datele de contact ale Oanei. Sau poți să o contactezi direct pe ea.

Bine, dacă te interesează chestiunea în cauză, știi cm zic...

Aia zic.

Address

Bucharest

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cristian China Birta posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Cristian China Birta:

Videos

Cum alegi un MBA? Sunt multe posibile răspunsuri la acestă întrebare. Și și mai multe criterii de alegere. Ca să te ajute în luarea deciziei, l-am întrebat pe Iancu Guda. Pentru că el este absolvent de MBA la City College Romania, University of York Europe Campus. Și, în plus, poate vorbi nu doar din această postură, ci și ca economist experiementat, care poate să privească un subiect în context. Interviul face parte din seria de interviuri #LaCeAjutaUnMBA cu alumni și profesori. Tocmai ca să te ajute ce zic ei să te decizi în alegerea unui program de MBA. Le poți vedea pe toate aici https://laceajutaunmba.ro/ro/ Spor corespunzător! #parteneriat

Klarwin este companie românească 100%, leaderul european specializat în echipamente industriale pentru instalații de filtrare și purificare a fluidelor și tratare a apei. Tradus: posibil ca aproape tot din ce bei să fie filtrat de soluțiile aduse pe piața din România de Klarwin. Inclusiv berea. Inclusiv vinul. Și multe altele. Sau aerul pe care îl respiri în casă sau la serviciu. Că inclusiv astfel de instalații au în portofoliu ai noștri de la Klarwin.

Uite un business 100% de care probabil că nu ai auzit. Că io nu auzisem. Până să mă invite niște prieteni la aniversarea lor de 20 de ani. ”Ca ce chestie să mă duc io acolo?”, am întrebat. Cumva burzuluit. Că la câte am de făcut numai de băgări în seamă nu îmi arde mie! Dar răspunsul m-a atins la coarda sensibilă: este un business antreprenorial început acum 20 de ani, cu fondatorul de atunci care este în continuare CEO. Am io feblețea asta la afaceri românești antreprenoriale. Care au crescut frumos și organic. Și despre care se vorbește acum prin Europa. Cu respect. Și considerație. Așa că m-am dus. Și am făcut și filmulețul ăsta. Nu că am înțeles mare lucru din utilajele alea de acolo. Mă rog, mai puțin din cel transformat foarte fain într-un dozator de... bere :D Dar ideea cu toate sculele este așa: Klarwin (despre această companie este vorba) este leaderul european specializat în echipamente industriale pentru instalații de filtrare și purificare a fluidelor și tratare a apei. Tradus: posibil ca aproape tot din ce bei să fie filtrat de soluțiile aduse pe piața din România de Klarwin. Inclusiv berea. Inclusiv vinul. Și multe altele. Sau aerul pe care îl respiri în casă sau la serviciu. Că inclusiv astfel de instalații au în portofoliu ai noștri de la Klarwin. Pe scurt, deși n-am înțeles partea tehnică, m-a îmbujorat la feng shui partea antreprenorială. Așa că le urez stimabililor de la Klarwin încă vreo 20 x 20 de ani pe piață! Ca să ne filtreze în continuare berea aia existențială, știi cm zic... Aia zic :D #promo

Iancu Guda - Economist & Autor, Realizator “Banii in miscare” la Digi24
Iancu Guda - Economist & Autor, Realizator “Banii in miscare” la Digi24

Colegii sunt unul din lucrurile cele mai tari de la un MBA. La această concluzie am ajuns împreună cu Iancu Guda. El din postura de absolvent al programului de MBA de la City College Romania, University of York Europe Campus. Eu din postura de încă student al acestui program. Anul II, cohorta 30 :) Decizia de a urma un program de MBA este una grea. Dificil de luat. De aceea am făcut siteul LaCeAjutaUnMBA.ro. Unde poți găsi interviuri cu aproape 20 de alumni. Pentru că am zic că te-ar putea ajuta în luarea deciziei mai ales părerile celor care au terminat acest program. Ca să afi direct de la ei ce presupune, cu ce s-au ales, care sunt beneficiile unui astfel de program. Spor la... studiat :)

Subiect: Scurtă întâmplare despre niște tineri care s-au bucurat când au auzit că Nicu Alifantis s-a bucurat. Prim mine curje cultura. Doar că uneori curje atât de repede încât se scurge de tot... Nu-s fan de artă modernă. Probabil că m-a ajuns vârsta din urmă sau ceva. Dar nu m-a ajuns în asemenea hal încât să nu mă forțez să mă expun constant la această formă de cultură (sau cm să îi zic). Și, uneori, pățesc niște surprize care mă energizează mai ceva decât iepurașul ăla cu bateria (a se citi aia care dă curent, nu aia de vin, bre!). Să-ți povestesc, deci. Sunt în Timișoara. Ca să prind și io, la spartul târgului, cm ar veni, ceva din Timișoara 2023 pe linie de Capitală Europeană Culturală. Și mă duc la expoziția Dianei Andreescu. AESTHETIC | AESTHETIC - The Art of Perception | The art of perception. La Ornella Fusion Gallery. Și mă plimb io pe acolo. Și văd cam ce vezi și tu în filmulețul ăsta. Și realizez nu doar că nu mă deranjează ce văd (apropozito de ce ziceam mai sus despre relația mea cu arta modernă). Ba chiar că unele îmi chiar plac! De unde am dedus, io în creierii capului meu, că mai există speranță culturală pentru mine... Dar faza cea mai faină a fost alta. Cum o sală din expoziție este bazată (sau cm să îi zic) pe versurile lui Nichita Stănescu, îi trimit o scurtă filmare lui Nicu Alifantis. După ce am plecat de la expoziție. Căci pentru mine #NicuEsteNichita. Atât de tare asociez versurile poetului cu muzica menestrelului. Nicu îmi răspunde imediat: ”Cine este artista?”. Îl sun și îi explic ce și cum. Și îmi pare* că îi place ce îi zic. Închid și, dintr-un impuls de simțire de bine (că mai am și de astea, om sunt) mă întorc la expoziție. Acolo găsesc 4 tineri. Care se ocupau de bunul mers organizațional. 20 și un pic de ani toți. Și le zic. - M-a întors să vă spun că lui Nicu Alifantis i-a plăcut expoziția. Nu p

M-as muta oricand in Londra.

Shortcuts

Share

Category

Despre mine

Numele meu este Cristian China-Birta. Unii mă știți drept Chinezu, brand cu care am defilat la începuturile mele în social media. De fapt, multă lume îmi spune în continuare Chinezu, iar eu nu am nici o problemă cu asta :)

Dacă ar fi să mă descriu pe scurt, aș folosi trei cuvinte: antreprenor, consultant, blogger. Pentru că am ales cu niște ani în urmă să merg pe această combinație, una din cele mai bune decizii din viața mea. Pentru că fiecare ipostază îmi aduce noi și noi provocări și beneficii de fiecare dată.

Cu ce vă pot ajuta în calitate de antreprenor

Sunt asociat în agenția digitală Kooperativa 2.0. Dacă aveți nevoie de servicii de promovare prin Google Ads și Facebook Ads, administrarea de pagini de Facebook sau Linkedin și de conturi pe alte rețele sociale, de campanii cu influenceri, dați-ne un mail pe [email protected].

Other Digital creator in Bucharest

Show All

You may also like