Friendly moms

18/06/2024

#
În ultimii ani dezvoltarea personala a luat o amploare foarte mare. Marketingul în această zonă a explodat și în online vedem zilnic multi specialisti care oferă servicii diverse și care promit lucruri nerealiste. Cei mai mulți cad în astfel de capcane!
La ce sa fii atent când alegi un specialist din zona psihologiei/psihoterapiei:
* un specialist nu îți va da date concrete pentru rezolvarea problemei tale. Dacă ți se promite ca în x ședințe sau în x luni o sa fii alt om sau copilul o sa devina alt copil, ar fi bine sa nu investești banii degeaba.
* un bun specialist nu apare pe toate canalele și spune ce poate el sa faca. Este recomandat de clienții care au avut experiente pozitive și de multe ori nu are nevoie de reclama în media.
* un specialist are propriul terapeut și scoli serioase de formare, iar el este în continuă dezvoltare. Are studii terminate în universitati de top. Nu va luați după vârsta. Posibil ca și un psiholog la 50 de ani sa fie proaspăt absolvent și sa ai impresia ca face asta de-o viata.
* aveți grija cui cereți recomandari. Din păcate mulți recomanda doar din considerente de prietenie, grade de rudenie sau din mila, sa isi faca și persoana respectiva clienti, nu din considerente profesionale.
* specialistii nu dau sfaturi și nu va spun ce vreți sa auziți, pentru a valida anumite comportamente nepotrivite ale clienților.
* specialistii nu stabilesc legături de prietenie cu pacienții. Au o relație strict profesionala, în cabinet.
* un specialist nu plange în cabinet alaturi de tine. Asta nu este empatie, este transfer și da dovada de neprofesionalism.
* terapeuții nu au baghete magice. Vor lucra împreună cu tine, nu singur îți va rezolva problemele.
Sunt doar câteva idei.
Grija mare la ce specialisti mergeți!
Gânduri bune!

16/04/2024

Intr-o lume in care toti alearga sa stranga cat mai multe, imi doresc pentru el sa invete sa fie....sa isi simta corpul... sa isi inteleaga mintea... sa isi gaseasca echilibrul intre trup/minte/suflet.
Din pacate, epuizam multe resurse doar pentru a avea si uitam sa fim. Uitam sa ii vedem pe copii. Cheltuim multi bani doar pentru performanta pe care ne-o dorim de la ei, dar uitam sa ii ascultam.
In ritmul acesta vom creste doar copii care vor fi in dezechilibru, care vor ajunge adulti toxici pentru societate si care vor umple cabinetele de psihiatrie si psihoterapie.
Cand devii parinte e bine sa te opresti, sa incepi sa te uiti mai mult la tine si la el, la voi, sa stai mai mult acasa si sa te conectezi cu cei din casa, nu sa alergi doar d**a bani si averi.
Timpul nu se mai intoarce, iar banii nu pot cumpara chiar tot!
Imi doresc sa calatorim mai mult, sa vedem lumea si sa ii ofer doar experiente, nu bunuri. Si mereu ii spun asta... NU e despre ce avem, ci despre cm ne simtim si ce simtim.
Sper sa nu fie in zadar, dar asa vreau sa il cresc si de acum inainte.

09/02/2024

Ce se intampla in online unde toata lumea isi da cu parerea si valideaza niste comportente total nepotrivite, ma uimeste. Dar astea sunt vremurile. Apoi cer ajutor disperati ca nu mai stiu ce sa faca!
Dragi parinti,
Stiu ca multi dintre voi ati trait vremuri mai grele din multe puncte de vedere, unii chiar ati prins perioada comunista. Stiu ca parintii nostri nu ne spuneau ca ne iubesc, ne pupau in somn si ne pedepseau, crezand ca asa vom ajunge mari, frumosi si realizati. Stiu ca la scoala aveam parte de multe abuzuri, unele chiar si fizice, iar acest lucru se intampla si acasa. Stiu ca bataia era considerata rupa din Rai.
E bine sa facem un bilant si sa vedem ce a fost mai putin bine si ce nu vrem sa repetam sau sa analizam ce putem face noi bine.
Dar cred ca acum traim vremuri in care totul este permis, fara limite, fara nici un fel de autoritate, ii crestem pe copii ca pe niste bibelouri care nu trebuie sa se sparga, ii megaprotejam si controlam tot, cat putem de mult. Cautam doar contexte in care ei trebuie musai sa fie fericiti, protestam daca copilul are prea multe teme, dar noi fugim de la o activitate la alta 5 zile pe saptamana. Blandetea e dusa spre limita maxima, iar creierul nostru nu funxtioneaza doar asa.
Copiii au nevoie de limite pentru a putea mai tarziu sa puna limite in viata lor, au nevoie de reguli si ghidaje, au nevoie de NU, au nevoie de frustrare, au nevoie sa treaca prin situatii neplacute, au nevoie de medii diferite, nu doar de adulti care vorbesc cu el doar cm ne convine noua, etc. Asa vom reusi sa ii pregatim pentru viata aceasta care nu iti mai spune ce probleme ai, ci tu trebuie sa fii capabil sa le descoperi si sa le rezolvi. Viata e plina de reguli de cand iesi din casa, e plina de momente frustrante, de oameni care vorbesc in toate felurile, etc.
Revin sa va spun de ce m-am gandit sa scriu acest mesaj.
Am vazut recent o postare anonima, prin care o mamica intreba cm sa procedeze pentru ca cel mic, desi nu mai e alaptat si e prescolar, o mangaie pe sani. Vazand zeci de comentarii in care multe mamici spuneau ca au trecut prin aceasta etapa si nu au facut nimic m-am ingrozit efectiv.
De la a merge la munca d**a 3 luni in comunism, pana a alapta pe termen nelimitat, e un pas urias. Dar sa ii dai copilului posibilitatea sa te pipaie, sa te vada dezbracata prin casa, sa faca baie cu tine, etc, mi se pare total nepotrivit si periculos pentru dezvoltarea lui psihica. Aici e vorba de limite, pe care nu reusim sa le punem. Sunt parinti care au inteles ca educatia sexuala este despre a sta dezbracat prin casa din cand in cand sau in lenjerie intima, sa se obisnuiasca copilul.
E nepotrivit si se poate lasa cu urmari pentru un viitor adult, daca un copil doarme cu un parinte sau cu amandoi pana spre preadolescenta, daca nu termina cu pipaielile si alte comportamente nepotrivite. Nu se poate asa ceva! Ma mir ca nu sunt alaptati pana la 10 ani. Toate au niste limite! Ce mesaje le transmiteti copiilor despre o relatie de iubire dintre adulti? Despre intimitatea lui, cm va fi el ca viitor adult? Ne miram ca acum avem genul neutru?! Nu prea.
Copiii au nevoie de cand sunt prescolari, cel mult scolari de spatiul lor, de intimitatea lor, au nevoie sa faca baie singuri, sa doarma singuri, au nevoie sa vada atasament si iubire intre parinti, care dorm impreuna, nu cu el in mijloc. Inteleg atasamentul, dar atasamentul se dezvolta in primii 2 ani. Degeaba doarme cu tine daca il ameninti ca il lasi prin parc daca nu vine cand vrei, daca nu ii raspunzi nevoilor, daca sta mai mult cu buncii si bonele, etc. Copilul are nevoie de intimitate,la fel ca si adultul. Nu dezvoltati complexul Electra si Oedip mai mult decat e cazul. Acesti copii vor fi adultii care se vor baga in orice relatie, pentru ca li se va parea firesc, vor avea relarii in paralel, pentru ca si mama, din joaca, a facut un pact cu el impotriva tatalui si i-a facut jocul.
Cred ca e suficient daca am alaptat sa se opeasca si pipaiala, debracateala si iubirea pe care copilul o vede diferit d**a o varsta. Cum sa faci asta cand copilul are 7,8 ani? Ca asa se conecteaza, ca e o nevoie... Numai aberatii. Si normal ar fi, ca noi, adultii, sa punem limite daca vrem sa nu ajunga prin terapie ani de zile.
Ganduri bune!

27/01/2024

Trăind în comparații....
Majoritatea parintilor de azi, sa nu spun chiar toti, au crescut in comparatii: cu fratii, cu vecinii, cu colegii, cu copiii prietenilor de familie, etc. Parintii se comparau si ei la randul lor si incercau sa tina stafeta sus, la fel ca vecinul (care si-a pus termopane si ei au ramas ultimii din bloc, etc).
Nu ne placea deloc cand eram intrebati, dar colegul ce nota a luat? Dar el cm poate si tu nu? Dar el ce are si tu nu? Cei care au avut frati mai mari care aveau rezultate bune la scoala si care au avut aceeasi profesori, au fost comparati de profesori cu fratii/surorile.
Cei mai multi adulti faceau asta pentru ca asa considerau ei ca te puteau motiva si mobiliza. In unele cazuri functiona, mai ales ca la noi functionau si frica si pedeapsa.
Comparatiile sunt bune, pentru a avea niste repere cu privire la capacitatile noastre, dar trebuie sa intelegem ca fiecare copil e diferit: se naste cu o inteligenta, care e in mare parte genetica, se mai exerseaza in timpul copilariei, fiecare copil traieste intr-un mediu care il dezvolta intr-un anumit fel, are acces la resurse mai multe sau mai putine, etc.
De ce el poate si tu nu? Pentru ca el poate are o inteligenta mai sclipitoare, sau e mai priceput la matematica, iar eu la limbi straine, poate are o motivatie mai puternica, sau e mai perseverent, poate are o teama de esec si nu doreste sa ii dezamageasca pe cei din jur, etc.
Este megaaa greu sa nu iti compari copilul cu altii cand generatii intregi au facut asta, dar cateodata e bine sa iti mai musti si limba cand iti vine sa intrebi de colegul lui.
Lucrez cu tineri si vad foarte mult efectele acestor comparatii exagerate.
Care sunt pericolele de azi: sa faca mai tarziu ce fac altii si aici ma refer la adictii, sa meraga la aceeasi facultate unde merge si prietenul, chiar daca lui nu i se potriveste, sa faca orice sa fie acceptat in grup, sa uite de el, sa nu mai fie el. Nu va face doar lucruri bune, ca altii, ci de multe ori lucrurile care tie nu iti plac.
Incurajati copiii sa fie unici, puneti pret pe unicitatea lui, pe valorile voastre ca familie, pe regulile voastre, chiar daca nu sunt la fel ca ale majoritatii, spuneti-i care sunt calitatile lui si punctele forte, lucrati impreuna la ce poate imbunatati. Vad adesea frati imbracati la fel, desi nu sunt gemeni, copii care sunt prieteni imbracati la fel, mamici cu fetite imbracate la fel.
FIECARE COPIL E UNIC, CU PERSONALITATEA LUI! LASATI-I SA FIE UNICI!
Acestea sunt nevoile parintilor, nu ale copiilor.
Am o sora geamana si ma bucur ca am fost lasate sa ne manifestam personalitatea. Acum aproape 40 de ani era ciudat sa vezi 2 fetite gemene imbracate diferit si lumea se mira, dar ne-a prins tare bine. Nici gemenii nu sunt identici. Lasat-i pe copii sa faca ce activitati vor ei si care li se potrivesc, nu ce face prietenul sau toata clasa.
Mai tarziu sa nu va mirati ca vor incerca droguri.... pentru ca si prietenul lui ia... Sau colegul lui. Si tu cand el a fost mic, l-ai pus sa faca mereu ce fac altii, l-ai imbracat ca altii.
Ganduri bune si sa aveti un an minunat!

13/12/2023

Ce valori transmitem noi despre scoala?!
Atitudinea parintilor fata de scoala este extrem de importanta. Aud foarte multi parinti care le spun copiilor inca din clasa 0 ca notele nu sunt importante, ca temele nu conteaza, ca e important sa invete doar la ce le place, la restul e ok daca trec clasa, ca scoala trebuie sa fie un mediu in care cel mai important este sa fii fericit.
Parinti care ii trimit la scoala cu mesajul: distractie placuta!
Una din greselile pe care profesorii au facut-o, a fost ca i-au lasat pe parinti sa intervina prea mult in procesul educational. Toti isi dau cu parerea, toti au pretentii, cer socoteala cadrelor didactice, etc.
Parintii cred ca daca citesc o carte, asculta un podcast si mai aud 2 stiri despre educatie, stiu si au dreptul sa ofere recomandari.
Parintii ar trebui sa se ocupe de educatia copiilor, sa faca echipa cu profesorii si sa ii sprijine pe copii.
Sunt multe nedreptati care se fac copiilor, pot fi discutate si aduse la cunostinta.
Cand nu ai incredere in educator, invatator, profesor, e bine sa cauti alte alternative.
Scoala este foarte importanta, chiar daca sunt si exceptii care au reusit fara scoala. Copiii in primele 8 clase au nevoie de acumularea multor informatii din zone diferite si e foarte important sa invete la toate disciplinele. Notele reflecta intr-o anumita masura si rezultatele muncii lor.
Nu se obtine nimic usor, uneori reusesti mai repede, alteori mai greu. Viata iti ofera provocari diverse si trebuie sa faci fata.
Important e sa fii bun in ceea ce faci!
Ganduri bune!

08/12/2023

Feuerstein... Vi le recomand cu drag!

Știi copilul acela care bate din picior și se așteaptă ca părinții să execute instant ceea ce dorește?
Acești copii cer tot timpul câte ceva și vor mereu lucruri noi. Au o toleranță slabă la frustrare, ceea ce duce la tantrumuri, furie și violență.
Micii împărați sunt egocentrici, găsesc întotdeauna justificări pentru comportamentele lor și dau mereu vina pe alții.
În astfel de cazuri este mult de lucru pentru revenirea la dinamica normală în familie.
Cu ajutorul unei fișe din instrumentul “Compară și descoperă absurdul” putem recunoaște ceea ce este anormal și ceea ce ar trebui să fie schimbat. Iar copiilor le dă de gândit această inversare de roluri: așa cm părinții nu se joacă la groapa de nisip, nici copiii nu pot fi șefii în casă.
Citește mai mult despre metoda Feuerstein aici: https://parentropolis.com/mediatori-feuerstein/

17/11/2023

Lasati copiii sa se plictiseasca!
Parintii sunt de multe ori victimele marketingului care promoveaza servicii si produse pentru copii.
Inainte sa ajunga copilul acasa de la maternitate, parintii cumpara tot felul de produse care il suprastimuleaza si de care nu are nevoie.
Acest obicei continua si cand copiii mai cresc: multe jucarii, folosirea excesiva a tehnologiei, multe activitati, etc.
Consecintele? Scoala e plictisitoare, profesorii trebuie sa fie un fel de clowni sa ii tina 50min concentrati la ore, iar angajatorii trebuie sa le ofere mereu cate ceva sa ii pastreze la job.
Dragi parinti,
Nu va mai dati peste cap sa le oferiti totul, nu alegeti vacante allinclusive pentru ca au n servicii si ei sunt mereu in priza, nu ii suprastimulati, nu le faceti petreceri cu animatori si multe activitati, nu chemati la nunti oameni care sa ii tina ocupati pe copii, nu ii duceti de la o activitate la alta. Pregatiti-i pentru viata reala, lasati-i sa se plictiseasca, sa stea degeaba, lasati-i sa aiba initiativa, sa isi inventeze jocuri, etc.
Strangeti bani si pentru terapie, asunati-va ca vor functiona d**a acelasi principiu si ca adulti!

06/11/2023

Cum identificam zona de interese a copilului?
Fiecare copil este unic, se naste cu niste abilitati unice si un potential, pe care noi avem datoria sa il descoperim :)
Unii au abilitati sportive, altii sunt atrasi de arte, altii au abilitati practice, etc.
Inca de la varste foarte mici copiii ofera indicii.
Pana pe la 12,13 ani, cand interesele devin stabile, copiii trebuie sa incerce diverse: sport, arte, limbi straine, ateliere care sa dezvolte zona cognitiva, etc.
Mediul e foarte important in dezvoltarea copiilor. Avantajul nu e doar ca descoperi potentialul copilului, dar si pentru ca el isi dezvolta abilitati sociale, isi face prieteni noi, se obisnuieste cu profesori diferiti, reguli diferite, etc.
Ganduri bune!

18/10/2023

Cuvintele mamei pot fi aripi sau piedici!

22/09/2023

Cum alegem un psiholog/psihoterapeut?
E foarte important sa verificam pegatirea specialistului. O persoana care a termiant psihologia nu este si terapeut. Scolile de pihoterapie sunt de 2/4 ani si costa mult.
In ultimii ani a explodat cererea pentru aceste servicii si foarte multi au inceput sa isi deschida cabinete, in tot felul de spatii, multe nepotrivite.
Exista un trend, sa faci un curs de consilier de dezvoltare personala, in cateva zile si sa oferi consiliere, fara a avea nici o alta pregatire.
Sunt "specialisti" care nu au facultatea de Psihologie, dar au hartii cu tot felul de cursuri facute intr-un weekend
Aveti grija pe mana cui va lasati sufletul si viata!
Verificati intodeauna pregatirea specialistului, iar daca nu gasiti aceste date puneti-va un semn de intrebare!
Exista Colegiul Psihologilor unde oricine poate verifica daca specialistul este inregistrat acolo si ce formari are!
Verificati recomandarile: multe sunt date pe prietenii, nu competente!
Alegeti oameni cu experienta in domeniu, care nu isi fac mana cu voi!
Nu evaluati d**a pret! Cei care au preturi mari au si multe investitii in pregatirea lor. Iar un psiholog/psihoterapeut bun investeste constant in scoli si cursuri acreditate.
Poti da 150 in loc de 300 si poti merge un an fara rezultate.
Daca simtiti ca nu e ce va doriti, incercati sa vedeti si alte abordari. Poate nu rezonati cu terapia sau cu persoana.
Se vand multe cursuri de dezvoltare personala pentru copii, aveti grija ce alegeti, unele pot fi doar iluzii.
Cand un terapeut iti da sfaturi si iti spune ce sa faci e cazul sa il schimbi. Nu te duci la terapie sa primesti retete, te duci sa iti gasesti singur raspunsuri! Terapeutul nu face treaba in locul tau!
Ganduri bune!

20/09/2023

Este pregatit sau nu de scoala?!
O dilema a multor parinti este varsta la care cei mici incep clasa pregatitoare: 6 sau 7 ani?
Am auzit varianta ca la 7 ani e prea mare si pierde un an (ce an pierde mi-e greu sa inteleg, un an de munca d**a finalizarea studiilor poate), sau variante in care cei mici se plictisesc la gradinita, stiu tot, vor la scoala.
Daca intrebi educatoarea, va spune in aproape toate cazurile ca e pregatit copilul, in cazul celor tipici, dar si la cei atipici, pentru ca e dificil sa lucrezi cu ei si mai bine ar fi sa mearga la scoala sa se ocupe acolo invatoarea. In gradinite nu se face o evaluare complexa a copiilor, este d**a ochii educatoarei.
Cei care aveti copiii la gradinitele de stat, dar si in cazul multor privati, stiti ca in cei 3 ani de gradinita nu exista nici un feedback complex despre copil, nu sunt intalniri regulate sa vorbesti despre evolutia copilului, etc. Singurele discutii sunt la plecare, la modul totul ok, bine, e minunat, sau nu, e obraznic, deranjeaza, etc.
Eu recomand evaluari facute de specialisti, in special pe zona emotionala, dar poti identifica si tu cateva aspecte:
In primul rand dezvoltarea limbajului e foarte importanta. Nu trimite copilul la scoala daca nu pronunta toate sunetele corect. Vor fi o piedica pentru el scrisul si cititul, dar va atrage si buliyng. Un copil care nu vorbeste corect va starni mereu amuzamentul celorlalti, sau chiar mai urat de atat. Corectati cu logopezi de la varste mici(4, 5ani).
Copilul trebuie sa fie pegatit fizic: sa sara, sa alerge, sa se catere, sa se lege la siret, sa mearga in echilibru. Un copil dezvoltat bine fizic, cu abilitatile necesare va avea si rezultate bune academice. Daca se impiedica, nu coboara scarile cu picioarele alternativ, abia alearga, nu e pregatit.
Copilul trebuie sa fie pregatit emotional: sta fara parinti si nu plange la despartire, nu se tine legat de piciorul parintelui. Stie sa gestioneze singur conflictele, sa ceara ajutor, sa spuna Nu, e capabil sa isi faca singur prieteni, se joaca cu multi copii, nu cu 1,2 toata gradinita, este politicos, respecta reguli, are toleranta la frustrare. La scoala nu va sta nimeni d**a el, va fi independent, iar daca ii lipsesc aceste abilitati se va descurca greu si va fi tinta buliyngului.
Copilul e pregatit cognitiv: poate sta concentrat in sarcina un timp mai lung, poate urmari educatorul la explicatii, intelege sarcinile, stie sa numere, stie literele, face conexiuni mintale, face comparatii, stie informatii despre mediul inconjurator, etc.
Copiii se dezvolta diferit, nu e imprtant sa citeasca, dar e important sa aibe abilitati de viata, sa gestioneze conflictele, de exemplu.
Cateva luni sau un an pot face diferenta si copilul poate incepe scoala increzator, descurcandu-se, sau cu dificultati si impresii negative despe cm e acel loc!
Ganduri bune!

16/09/2023

Fara teme!
Tot mai des aud parinti care cauta invatatoare care nu dau teme sau care lucreaza emotional cu copiii, empatice, dragute, blande.
Dar care este rolul scolii? Sa formeze competente, sa atinga potentialul maxim de dezvoltare al fiecarui copil. Cum se poate face asta fara exercitiu?
Va aduceti aminte de un lucru invatat din prima? Cat ati exersat sa mergeti pe bicicleta, sau cate ore ati condus la scoala de soferi pana ati luat examenul? De cate ori ati repetat tabla inmultirii si cate exercitii ati facut la matematica sa intelegeti un concept?!
Sa nu dam teme sau sa dam asa, cateva, e din punctul meu de vedere un deserviciu pe care il aduci copilului. Si un mesaj pe care i-l transmiti e ca nu e nevoie de mult exercitiu sa ii iasa ceva.
Invatatoarea nu are rolul sa iti faca copilul fericit, asta e treaba familiei. Mediul de invatare trebuie sa fie unul stimulativ si adecvat, dar nu emotiile sunt cele mai importante in scoala.
Scoala formeaza competente!
Un copil nestimulat corespunzator pentru varsta lui va pierde startul.

16/08/2023

Materiale Feuerstein, copil 4ani si 6luni
Lucram o pagina de erori d**a ce am lucrat mai multe cu organizarea punctelor. Rolul acestor pagini este si de a introduce "mare", "mic" ca dimensiune si "punct lipsa". Copilul se concentreaza pe numarul de puncte necesare pentru a completa figura si aduce procese mentale de vizualizare si interiorizare.
Le ador, vi le recomand cu drag! Invatarea dirijata are foarte multe beneficii pentru copii.
#

07/08/2023

Aveti grija sa se simta iubiti copiii vostri, nu pentru ca sunt destepti, frumosi, harnici, ci pentru ca SUNT!

28/07/2023

Cum punem "bazele" perfectionismului?
Zilele acestea am vazut multe mesaje referitoare la David Popovici. Si nu erau de sustinere, ci de dezamagire, suparare, tristete.
Am urmarit inclusiv competitiile la Tv si comentatorul spunea ca ne-a dezamagit David Popovici, a obtinut locul 6,etc.
Cei mai multi care isi dau cu parerea probabil nu au practicat nici un sport, nu mai spun de unul de performanta. La fel se intampla si cu Simona Halep cand pierdea si cu multi alti sportivi. Noua ne plac doar oamenii perfecti, care castiga, care sunt mereu pe podium.
La fel se intampla si cu copiii la scoala. Daca nu ai numai 9 si 10 esti considerat prost, incapabil, viata ta va fi un esec, cine stie pe unde vei ajunge.
Nu le spune nimeni copiilor ca e normal sa greseasca, parintii isi ascund esecurile, ne raportam la greseli ca la adevarate tragedii. Ne e frica sa nu faca copilul ceva gresit in public ca suntem asaltati de priviri si comentarii. Stiu, traim intr-o lume perfecta, dar realitatea arata altfel.
Si ne miram ca ultimele studii spun ca varsta de anxietate si depresie a scazut de la 27 ani la 17 ani in ultimii ani, ca ajungem la terapie din ce in ce mai des, ca nu mai facem fata stresului zilnic si nu mai avem abilitati de a ne descurca in viata, care e din ce in ce mai imprevizibila.
Va spuneam ca pregatesc ateliere pentru cei mici si ce imi place foarte mult la ele este ca lucram cu greseala. Copilul are pagini in care isi da seama ce e gresit, de ce nu poate continua, etc.
Daca in primii ani ne raportam la greseala ca la ceva normal, intelegem, corectam, vedem ca exista, la varstele mai mari incepem sa invatam cm sa nu repetam aceleasi greseli.
Goana doar d**a 10, fara un bagaj sanatos in spate nu are valoare. Se intra la multe facultati cu note de la 9 in sus si observi o rata mare de abandon, unii abia iau un 5 in sesiune, altii nu trec pe la scoala deloc. Raman f putini in acelasi top. E de fapt o competitie a scolilor si a profesorilor.
Va las mai jos o pagina de erori pe care o lucram cu cei mici.
Ganduri bune si nu fiti perfecti!
Felicitari pentru atitudine si rezultate David Popovici!

27/07/2023

Povestea lingurilor lungi... O poveste draguta pentru parinti :),poate si pentru copii!
Un om pios a inaltat o rugaciune catre ceruri: Doamne as vrea sa stiu cm arata Raiul si Iadul!
Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si l-a condus intr-o camera unde se aflau multi oameni in jurul unei mese. Oamenii din jurul mesei erau slabi si tristi, ca d**a o lunga suferinta, desi pe masa era o oala mare cu mancare aburinda. Fiecare avea in mana o lingura cu o coada extrem de lunga, cu care puteau ajunge la mancare, dar le era imposibil sa ajunga la gura. Omul s-a cutremurat de cata suferinta a vazut, iar Dumnezeu i-a zis ca asa arata Iadul.
Apoi l-a condus intr-o alta incapere unde oamenii erau veseli si bine hraniti. Aveau pe masa o oala cu mancare aburinda si aceleasi linguri lungi cu care nu ajungeau la gura. Dar nu mai inteleg nimic, spuse omul pios.
Omule pios, priveste cu atentie, acesti oameni au invatat sa se hraneasca unii pe altii, pe cand ceilalti se gandesc numai la ei insisi. Acesta este Raiul!

25/07/2023

Multe dintre dificultatile cu care ne confruntam sunt menite sa ne faca mai puternici si sa ne ajute sa ne dezvoltam pentru a putea realiza ceea ce ne dorim.
Obstacolelel sunt inerente oricarui proiect!
Aratati-le copiilor si ca gresiti, ca nu sunteti perfecti, lasati-i sa greseasca, sa incerce de multe ori, nu le desfaceti voi imediat ambalejele dulciurilor sau capacele de la sticle, lasa-i pe ei sa o faca prima data, chiar daca le va fi greu.

06/07/2023

Dragi parinti,
Ce va doriti de la copiii vostri?
Nu cred ca am intalnit un adult care sa fie multumit de sistemul educational, care sa nu fi avut experiente mai putin placute cu copiii la scoala.
Zi de zi parintii schimba idei despre scolile copiilor, iar pe grupurile de parinti exista adevarate lupte. De cele mai multe ori sunt 2 tabele si greu se ajunge la un numitor comun. Toti se bucura cand termina copiii o etapa pentru ca au scapat din acest carusel.
Ii acuzam pe toti din sistem, pe cei de la putere ca nu fac ce ar trebui. Nu fac. Dar noi ce facem?
Noi intretinem un sistem subred prin meditatii, ii lasam pe profesori sa nu isi faca treaba la scoala, finantam sistemul pentru a fi copii bine acolo, ii ajutam la teme, le facem proiecte copiilor, etc.
Scopul: notele si examenele. Copiii invata sabloane pentru a lua note mari la examene. Dar viata le mai ofera sabloane?
In viata dimineata, mai vine cineva cu o foaie sa iti spuna cm va arata ziua ta de azi?
Cum isi dezvolta copiii gandirea critica, cm vor stii ce sa aleaga in viata, cm sa isi gestioneze emotiile si cm vor face fata unor dezastre pe care nu le putem prevedea?!
Lumea nu mai e predictibila cm era acum 20 ani, lumea se schimba intr-un ritm alert si de cand cu pandemia, viata tuturor a capatat alt sens.
Posibil sa ii pregatim pentru meserii care in urmatorii 7,8 ani vor disparea, iar tinerii vor trebui sa se reorganizeze rapid. Vor putea sa faca asta sau nu?
Ce abilitati de viata vor avea acesti copii care sunt formati si instruiti sa rezolve sabloane, nu probleme? Care sunt dusi, pusi, luati cu masina, plimbati, schimbati, imbracati, fara a-si exercita autonomia, controlul, care nu au stat in ploaie niciodata si nu s-au zgariat, nu s-au julit, etc.
Copiii care vor trai mai mult in lumea reala isi vor dezvolta abilitati care le vor fi folositoare mai tarziu. Un copil echilibrat emotional, cu incredere, stima de sine ridicata, care isi cunoaste punctele forte, dar si slabiciunile va dansa mai usor prin viata decat unul care rezolva sabloane si reda informatii. In viata problemele nu mai sunt formulate, ca la scoala, le scrii singur si gasesti propria rezolvare.
Sincer cred ca parintii traiesc doar competitiv alaturi de copii si nu isi dau seama de pericolele la care ii expun.
Copiii care vor stii sa traiasca in lumea reala vor avea un avantaj competitiv!
Ganduri bune!