Ioana Gușă - Susține autorii români

01/12/2024

La mulți ani de 1 Decembrie! 🇷🇴

21/11/2024

“Copile…” 🌹

Copile, uită-te mai bine la mine!
Îți sunt mamă și nu-i ușor să te feresc de rău.
Să te protejez zi și noapte și prin gânduri și prin fapte.
Te-ai gândit tu oare cât de tare doare
Să îți cunosc frica și să nu pot face nimica?
Să te văd căzând pe jos, lovindu-ți piciorul frumos…
Să te văd plângând după bomboane
Și să știu că “mami” nu are banii.

Uită-te copile bine la mine,
Îți sunt mamă și îți promit că o să te fac fericit!
Poate nu azi, dar mâine sigur totul va fi mai bine.
O să te fac să zâmbești, să înflorești și să iubești.
De fapt…iubește-mă pe mine, iubește ce-i in jurul tău,
Iubește tot ce îți dă Dumnezeu!

Uită-te copile bine in jurul tău, căci în viața vei da de greu!
Azi ești mic și nu știi tot
Și nu voi fi acolo chiar mereu să te apar de ce-i rău.
Chiar și așa puiuțul meu, ai încredere în Dumnezeu!
Eu mă rog la El zi și noapte să treci cu bine prin toate
Și să lași în urmă doar alegeri bune!

Copile, uită-te mai bine la mine…
Sunt aici acum și pentru o veșnicie:
Cu inima, cu sufletul și cu gândul.
Îți sunt mama și îți promit,
Că indiferent ce s-ar întâmpla și cm va fi viața ta,
Voi fi acolo pentru tine chiar și când n-o să ai nevoie de mine!
Te iubesc cm nu iubesc pe nimeni de când te-ai născut până voi trece la veșnicie!

Cu drag, mama ta! (I. Gușă)

11/11/2024

🖤

11/11/2024

31/10/2024

🌺

28/10/2024

Bună tuturor! Săptămâna aceasta găsiți romanul în variantă electronică intitulat “Puterea unei femei” redus cu 40%. Doar adăugați codul “eBook40” 🎃👻
Vă rog să rețineți că este un roman digital, nu unul tipărit, dar care merită citit!
https://letras.ro/product/ebook-puterea-unei-femei-ioana-gusa-editura-letras/

🌺Este o poveste de dragoste, o luptă continuă cu viața și dorința apăsătoare de a trăi și a fi fericit într-o lume în care răul bântuie.
Două fete ce împărtășesc un secret din trecut sunt puse din nouă față în față în mod aiurea. Un bărbat își face apariția și îi va schimba total viața lui Alice.
Oare el este ce trebuie? Care este secretul fetelor? Alice va iubi cândva?🌺

Vă las introducerea în comentariu…pentru cine are nevoie cu pașii de descărcare, sunt aici! ♥️🥰

27/10/2024

🌹

25/10/2024

Iliuță s-a întors…mă bucur că vă place! O să postez după putințe din aventurile lui! Să vă fie zâmbet pe buze! 🤩❤️

“Ajunsei acasă și văzui măicuța cm șădea în pragul ușii sprijinită în cârjă. Bătrânețea i se vede pe chipul zbârcit și palid. Mâinile încrețite și însămnate sunt dovezile muncii sale grele.
-Sărut mâna, măicuța mea!
-Unde ai umblat până la ora aiasta’ Iliuță?
-O tânără domniță se pierduse și am ajutat-o!
-Ai ajutat-o? Îmi zâmbește ea frumos…

Mirosul venit de la turtele coapte pe plită și de la borșul cu fasole le simt încă de la poartă. Îi semn bun că am ci mânca în seara asta.
-Ci făcui tu azi? Grăiește măicuța suav…
-Am fost toată ziua pe ogoare, măicuță! N-am stat niciun șîruț’!
-Hai în casă să mâncăm că șî’ eu te așteptai pe tine…
Îmi pun piciorul în casă și mă așez în tocul ușii de la bucătărie. Un iz puternic de ceai de tei și de lemn ars îmi inundă nasul. De ce ar da oamenii toată averea aiasta’ și s-ar duce la oraș? Eu n-aș da!
-Intră băiete! Ce te-ai proptit acolo?
-Mirosul asta m-a înțăpenit aici!
-Îți e foame, așa e băiatul lu’ măicuța?
Dau din cap și intru în bucătărie. Mă așez pe patul de scânduri acoperit cu paie și învelit cu o pătură de lângă făcută de măicuța. Aș rămâne așa o veșnicie. Nu m-aș mai mișca la ce bine e! Flăcările focului de la plită îmi pârjolesc obrajii și mâinile reci de la frigul de afară.
-Schimbă putorile celea’ de pe tine și treci la masă!
-Imediat măicuță!
Îmi dau ponoasele jos de pe mine rămân în izmene și cămeșa de noapte. Merg la bucătărie și mănânc liniștit cu măicuța!
-Am fost azi pe la Ileana! A căzut și și-a rupt piciorul, nu mai poate merge afară la muls caprele și a întrebat de tine!
-Seara măicuță! Seara m-oi duce, dar știi și matale că sărăciile alea nu mi-s dragi deloc de când le-am scăpat în cimitirul bisericii de m-a certat toată lumea că nu mai era chip de floare pe mormânt rămasă.
-Erai mic maică! Erai un pui de om!
Eram un pui mic de om, venit de la oraș. Singur, deznădăjduit, flămând, desculț, sarac, dar cel mai greu bătut de soartă. Mi-a scos-o Dumnezeu în cale pe măicuța și îi mulțumesc în fiecare zi pentru ea.
-Gata măicuță! Sărut mâna pentru masă!
Mă ridic de la masă și mă închin la icoana Maicii Domnului.
-Mergi și te spală pe picioare și după odihnește-ți ochii!
Îmi iau apă fierbinte de pe plită, torn într-un lighean și îmi pun o lingură de sare. Îmi murez bine picioarele în apa aia și după mă bag sub plapumă.
Noaptea îmi e o prietenă de nădejde. Numai noaptea mi-i arată pe mama și pe tata. Numai ea îmi poate aduce visele și îmi poate însenina gândurile.
După o noapte liniștită în care am auzit greierii și broaștele cântând mă trezesc de cm răsare soarele. Îmi iau ponoasele pe mine, îmi clătesc bine ochii la fântână și fug iute la bucătărie.
-Ia și bea ceaiul ista’ și după cu Doamne ajută!
Îmi beau ceaiul de tei, mănânc o turtă, fac o cruce mare în fața icoanei și după dus am fost.
Pe drum către conac mă gândesc la Maria. Oare ea ce face? Cum a dormit? Oare o să o văd?
Încep munca la vite la grajduri, după la cai, la zburătoare și într-un final la oi. Stăpânul mă cheamă!
-Da boierimea mea!
-Iliuță! Hai la masă!
Intru în bucătărie și iau masa cu ceilalți slujitori ai stăpânului. O zăresc pe Maria. Nu pare fericită.
-Bună dimineața! Zic eu…
-Nu e bună deloc! Zice ea nervoasă…
-Păi de ce domniță?
-Împielițați ăia mici mi-au pus șoareci în geanta cu haine aseară! Mare mi-a fost sperietura când am deschis geamantanul. Mi-a stat glasul! Să nu mai zic că n-am închis un ochi toată noaptea de frică că au să urce șoarecii pe mine!
Încerc cu greu să nu râd. Sunt împielițați și te poți aștepta la orice de la ei.
-Ce ai să te faci domniță? Doar n-ai să pleci…
-Ba exact și asta fac cât mai iute! Aștept să mi se pregătească trăsura și dusă am să fiu!
Dezamăgirea se lasă pe chipul meu. Eu i-aș zice să rămână, dar pentru ce? N-am nimic să-i ofer!
-Dacă ți-aș cere să rămâi cu mine, aici, oare ai vrea? Întreb rușinos…
-N-aș putea Iliuță, sunt promisă altui băiat!
Liniștea se lasă și nu am cuvinte să exprim ce rău mă simt. Plecarea ei a fost iute și fără probleme. Îl văd pe boier cm se învârte nervos de ici-colo’!
-Alta plecată…ce mă fac eu Iliuță?
-Vezi tu!? Matale ai pornit greșit toată treaba. Copii ăștia trebuie să învețe mai întâi ce e viața și mai apoi a citi și scrie. Lasă-i pe seama mea! Îți fac oameni din ei și or să fie și educați!
-Cum să-i las pe seama ta? Tu n-ai carte!
-Ba am carte boierimea mea și vor învăța a scrie și a citi, dar mai întâi o să-i pun la treabă de n-or mai avea timp de năzbâtii!
-Grăiești bine, flăcăule!
- Boierimea mea…matale vrei să-i educi să fie deștepți, nu vrei să-i educi să fie oameni!
-Și unde e baiul?
-A fi om e lucru mare! A fi om și deștept e și mai mare! Lasă-i pe mâneca mea zăce’ zile și îți fac copii de pus în strană la biserică…
-Așa să fie! Poți porni în a face oameni din ei!
Iau cei doi copii la treabă cu mine. Pe Ion cel mare de zece ani îl pun la scos gunoiul de la grajduri și pe Vasile cel mic de opt ani îl pun la curățat cotețul la găini! Să nu credeți că mi-a fost ușor să-i împing de la spate. Am făcut un pact. Dacă ei fac ce le zic, la finalul zilei îi plimb cu șareta cu caii prin sat. Și mi-au ascultat toată porunca de azi, dar și eu m-am ținut de cuvântul meu. I-am plimbat tot satul și mai mare bucuria.
-Ești om de ispravă, Iliuță! În seara asta nici nu s-au împuns ca berbecii, nici nu au coborât scările casei cu cada pentru baie! Bravo!
-Îți fac oameni din ei și or să fie și deștepți!
Îmi înmânează punguța cu bani și după dus am fost spre casă.
Aventurile mele și zilele mele sunt multe de povestit și o să mai povestesc că mi-e drag și a scrie și a mă face ascultat.
Pe data viitoare dragi frați de poveste! Iliuță mai revine!”

23/10/2024

Dacă tot mi-e dat să scriu, am decis să vă scriu ceva drăguț cu impact din aventurile de viață ale lui Iliuță! Lung sau scurt, nu știu cm să zic că este textul, las la decizia voastră. Pot zice că este special! Sper să vă placă! 🔆😄

“După o plimbare scurtă și anevoioasă că mai toate gropile drumului ăstuia de piatră le-am luat cu căruța, am ajuns într-un bun final acasă la boierime. Am ales un cal bleg să știți sau o fi deștept? Oare a luat intenționat toate gropile? Să-mi zgâlțâie mie tot creierul? O știi și calul ăsta ceva…
Și a știut…venise mai repede acasă pentru grâul lui special și proaspăt…offf…cine ar fi zis că simte mirosul de la o distanță așa mare?
Nu-i bai! Îl dezleg de toate cele ale lui și îl duc la grâul lui mult dorit, dau peste boierul fermei!
-Ai terminat pe azi flăcăule?
-Da, boierimea mea! Tot e lucrat ca la carte! N-am pus preț pe timp și mi-am făcut treaba potolit!
-Bun! Vino să-ți dau ce am de dat și după dus la casa ta să fii!
Îmi scoate punguța cu bani, mi-o dă și după mă făcui nevăzut.
Pe drumul meu noroios către casa mea căci spre deosebire de boieri, noi ăștia săraci n-avem pietriș, mă întâlnesc cu o domniță.
-Bună seara! Zice ea…
-Bună seara! Zic și eu, dar rău emoționat…
-Caut conacul ăsta…
-Da, da! Și dau din cap…
Nu-mi pot lua privirea de la ea și tare parcă mă ia cu farmece. Frumusețe ca asta la mine n-are a se uita, dar oare să-mi încerc șansa?
Cât în mintea mea se dă o bătălie, gura ei grăiește în continuare…
-Mă asculți? Știi unde e? Zi-i iute…
-Da, dar e greu de explicat domniță. Pot să merg cu tine să te conduc?
-Sigur!
Un zâmbet mi se așează pe buze. Inima-mi pulsează. Ce senzație! Ce fiori mă trec!
-Cum te numești? Întreabă eu fricos…
-Maria! Pe tine?
-Ilie! Ilie e chemarea mea! Ce faci pe aici în sătucul ăsta uitat?
-Încep lucrul la conac, am auzit că au nevoie de o guvernatoare!
-La ce împielițați sunt copii ăia îți doresc numai succes!
-Îi cunoști?
-Ca în palmă domniță! Ești a patra ce vine anul acesta! Eu lucrez pentru boier!
-A patra? Năzbâtii răsfățate…
-Sunt copii buni de fapt, dar și-au pierdut mama și sunt neînțeleși.
-Tu de unde știi?
-Și eu sunt ca ei…orfan de mamă și de tată!
-Îmi pare rău!
-Sunt bine să știi…muncesc pentru banul meu și de dormit mi-a scos Dumnezeu în cale o femeie ce o strig “măicuța” care mă adăpostește.
-Tu ești unul dintre cei norocoși…
-Eu sunt unul dintre cei iubiți de Dumnezeu! Deși eu cred că El iubește pe toată lumea!
-Ești bine educat! Vorbești frumos!
-Sunt! Școala mi-e avere ce o port cu mândrie. N-oi avea bani, dar am minte…
-Îmi ești drag! Se rușinează ea…
O scânteie în inimă mi se strecoară, iau un trandafir roșu dintr-o grădină și i-l ofer. Îmi zâmbește călduros!
-Mulțumesc!
-Onoarea este de partea mea domniță!
După câteva zeci de secunde de liniște, ajungem la boier…
-Aici e, domnița mea!
-Ai bătut mult drum cu mine, cm te pot răsplăti?
-Un simplu zâmbet mi-e de ajuns…
Îmi zâmbește și încă o scânteie mi se aprinde în inimă! Ce sentiment!
-Cum pot da de tine Ilie?
-Tu doar așteaptă-mă aici, domnița mea că eu vin!
Drag eu de ea am prins, un mare drag.
-Mergi cu bine Ilie!
-Și tu domnița mea, dar să știi că ne vedem și mâine!
Mă întorc pe drumul meu către căsuță, nici nu-mi mai pasă de noroiul de pe ciubote căci inima mea o lua la goană nebunește.
Citisem câteva cărți despre problema asta numită “romantism”, dar n-aveam a crede că o să și trăiesc. Deși sunt un voinic de toată frumusețea și muncitor și deștept, nu am avere. Fetele din sat nu mă iau așa! Ele vor pe cineva cu pământ, cu oi, cu boii, cu casă și nu le condamn. Oare domnița asta ce ar vrea? M-ar iubi așa?
Greu e de înțeles iubirea și căile ei încrucișate, oare o să-i fac față!?
Eu sunt Ilie dragi frați de poveste sau Iliuță cm îmi spunea mama…v-ați dat seama? Eu sunt ăl’ ce a scris o poezie și v-am promis că o să mai scriu dacă asta este chemarea mea! Iliuță mai revine și cu continuarea căci lungă e povestea mea, dar voi oare plecați urechea la zicala mea?”

23/10/2024

Tot de la capitolul “poze cu propria creație”, zic să o las și pe asta. Chiar e frumoasă!
Chiar dacă este o carte în variantă electronică este ceva cu ce eu mă mândresc. Este creația mea! 🌹

https://letras.ro/product/ebook-puterea-unei-femei-ioana-gusa-editura-letras/

17/10/2024

O doamnă mi-a zis că este: “Un vers cât o viață…”, eu aș prefera să zic că este “O viață într-o poezie!”…🤍

Poate nu demult, cândva…
✍🏻Ioana G.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut la ușa mea.
Mi-ai cerut un colț de pâine
Și ți-am dat știind că mie nu-mi va rămâne.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut timidă la ușa mea.
Mi-ai cerut o sticlă cu ulei,
Să faci mâncare pentru copilașii tăi.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut cu rușine la ușa mea.
Mi-ai cerut un ban de-o carte,
Ca să învețe copii, de școală să aibă parte.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut plângând la ușa mea,
Căci soțul tău tare greu a fost încercat
Și la pat lăsat…

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut ușor la ușa mea.
Fără viață-n ochii tăi căprui,
Căci era ziua când de la mormânt veneai.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut la ușa mea.
Fericită, zâmbăreață…
În mână cu-o invitație.

Poate nu demult, cândva…
Ai bătut obosită la ușa mea.
Te-am chemat la un ceai de tei,
Să-mi arăți ai tăi nepoțeii.

Poate nu demult, cândva…
N-ai mai bătut la ușa mea.
Un sentiment de neliniște mă apasă,
Și primesc vestea dureroasă.

Poate nu demult, cândva…
Am pierdut pe cineva.
Inima mă lasă…
Căci dorul mă apasă.

Poate nu demult, cândva…
Am bătut la ușa ta.
Și umilă mi-ai deschis
Și m-ai luat în paradis!

04/10/2024

Mi-a spus cineva cândva că: “Scriitori sunt cei ce scriu și își pun gândurile pe hârtie, nu cei ce scriu pe telefoane, tablete, etc.” la care eu am răspuns: “Scriitori sunt cei ce își lasă amprenta pe inima cititorului!”. Deși mă credeți sau nu, chiar și eu am acel caiet cu scrieri, greșeli, corectări, etc. deși nu l-am postat până acum, există. De cele mai multe ori consider că nu contează neapărat cm scrii și pe ce scrii, ci contează felul în care transmiți ceea ce dorești să transmiți lăsând acea dâră de sentimente să iasă la lumină! 🌹

Călător prin lume!
Ioana G. ✍🏻

Sărac eu pe lume sunt,
Că singur am rămas…
Murit-au mama și cu tata,
Orfan de ei eu am rămas.

Singur pe stradă la lumina nopții eu sunt,
Lovit de vântul recele al iernii grele,
Cu lacrimi ce-mi străbat obrazul înghețat privesc milos după o pâine,
Poate cuiva i se va face milă de un sărac ca mine.

Un mic pui de om eu sunt și tare greu încercat,
Soarta mi-o fost schimbată,
Când Dumnezeu mi-o luat-o mai întâi pe mama
Și o lună mai apoi pe tata.

Zece anișori eu am acum și trăiesc sub lumina lunii,
Pășind desculț pe ici-pe colo să mă încălzesc mai bine.
Privind cu ochii mei mari căprui “sfânta lună” un chip frumos angelic mă văzuse,
M-a încălțat, m-a luat de mânuță și m-a dus la o căsuță.

“-Cum te chemă omuleț mic și pierdut?” Întreabă ea…
“-Mă numesc Iliuță, măicuța mea!
Numele mi-e pus de tata de la strigarea sa,
Ilie îl cheamă pe el, Ilie e și chemarea mea!”

“-Ce cauți în gerul nopții, prăpădit, așa?
Unde ți-e mama? Unde ți-e tata?”
“-Murit-au ei, măicuța mea, orfan eu am rămas,
Dar mă privesc de-acol’ de sus și mă săruta noaptea-n vis pe obraz!”

Ochii ei de lacrimi se umplură, mă îmbrățișează strâns și-mi mângâie fruntea goală.
“-O cămară mică am și eu, dar cu tine eu o împart,
Să fii de de amu ficiorul meu,
Că mie de la Dumnezeu copil nu mi-o fost dat.”

De atunci trecut-au anii parcă-n zbor,
Eu mare crai am devenit…
De la zece anișori eu am pornit muncind,
Iar astăzi douăzeci am împlinit!

Lumea-n piept am luat-o de la zece ani
Și am ajuns aici, acum…
Privirea către cer eu mi-o arunc plângând:
“Îți mulțumesc mamă, tată și măicuță că eu astăzi trăiesc și bine sunt!”

Soarta mi-o fost grea, lupta a fost mare,
Dar eu am răzbit într-un final să ajung un om mare.
Un om mare, de onoare cu numele de “Iliuță”,
Astăzi eu sunt profesor și port copii de mânuță.

Nu vă gândiți că mi-o fost ușor,
Destinul meu a fost mult prea blestemat,
Dar eu sunt unul dintre copii lui Dumnezeu
Și El de mână prin viață m-o purtat!

Fii creștin cu inima deschisă,
Deschide-ți sufletul, iubește și lasă ură.
Azi ești bine, sănătos și fericit,
“Mâine” nu există pentru toată lumea!

“Iliuță” o poveste lungă ar avea de povestit,
Dar câți dintre voi ați asculta?
Orfan eu iarăși sunt, căci asta-i povara mea,
Dar știu ceva ce poate voi nu știți și o să vă spui:
Când nimeni nu-i acolo, Dumnezeu îi!
🌺🌺🌺

23/09/2024

Aș vrea să-mi dau seama cm funcționează mintea mea, dar nici eu nu găsesc o explicație. Nu mă întrebați de unde și până unde am ajuns să scriu această poezie că nu știu să vă răspund. Uneori și eu rămân surprinsă de propria lucrare. Sper să vă fie zâmbet! 🌺

~Soldat!~

Trecut-au anii triști în zbor,
Căci eu sunt un fost soldat uitat
Și tare mi-aș fi dorit să mor pe front,
Dar de la Dumnezeu nu mi-o fost lăsat.

Un fir de bătrânețe mi se așează pe chip,
Uitasem că sunt muritor și voi muri.
Aș fi sperat să mor alături de camarazii mei,
În numele dreptății și al credinței.

Mi-am privit dușmanul în ochi de nenumărate ori,
Aceiași teamă ca și în ochii mei lăcrimând,
Căci e și el un biet suflet tras de piept
Și trântit pe front cu arma legată la gât.

Îl privesc, îi zâmbesc și mă fac că ratez,
Oi fi eu un om bun de nimic, dar nu sunt călău.
Călăii sunt ăi’ de sus că n-au știut a împărți
O bucată de pământ, o apă și pe Dumnezeu.

Astăzi ratez, mâine din nou și tot așa,
Până când dușmanul meu, altul azi, a nimerit ținta.
Și fosta-i împușcat în piept și la pământ căzui,
Acum parcă-L văd pe Dumnezeu și pe ostașii Lui.

După ce răzbat și înving chiar moartea,
Mă întorc din nou pe front.
De data asta se schimbă cartea,
Îmi iau arma de la gât, trag și omor.

Blestemat fie războiul, că tare multe vieți a luat.
Ar fi luat-o și pe a mea, dacă nu ar fi fost de la Dumnezeu lăsat.
Să mai trăiesc și să plătesc răul de alții provocat,
Mi-aș fi tras chiar eu un glonț în frunte doar ca să scap.

Și mă uit plăpând, palid și cu chipul crețui,
Pe fereastra din fața mea undi zăresc statuii.
Erou să fiu numit și eu când am luat atâtea vieți?
Eroii sunt alții, ăsta nu-s eu…
Eu sunt doar un păcătos în fața lui Dumnezeu!

Cu ochii mei albaștri limpezi privesc iar cerul,
Din scaunul meu cu rotile îmi urmez traseul.
Am fost cândva un om mare și de onoare,
Acum privesc cm toată lumea se uită cu nepăsare.

Camarazii mei căzuți pe front de dragul acestui steag murise,
Pentru cele trei culori diferit aprinse.
Puțin oi mai avea și eu pe acest pământ de stat,
Dar de acum războiul s-a terminat!

Un fost soldat în slujba țării eu am fost,
Și datoria mi-o făcui…
De acum să apărați ce vi s-a dat din moși-strămoși
Și să nu vindeți pământul pe un cui!

Ioana G. ✍🏻

21/09/2024

Din categoria “Poezii…”

“O poezie este cântec suav pentru minte și alinare pentru suflet! Lasă-ți mintea să asculte!” 🌸✍🏻

17/09/2024

O conversație drăguță între Smith, Alice și fratele ei mai mic, Lucas!
“…că tu salvezi lumea!”
🌹🌹🌹

14/09/2024

Bună ziua! Vreau să subliniez faptul că “Puterea unei femei” nu este o carte tipărită, ci este una electronică. Deci nu veți primi prin poștă o carte, cu ajutorul adresei de mail veți putea avea acces la ea în mai puțin de zece minute. Am făcut și eu un mic videoclip cu felul în care se descarcă cartea și cm puteți avea acces la ea. Pentru orice eventuale probleme, mă puteți contacta!
Cei trei pași: vă faceți cont gratuit pe Adobe, descarcati una dintre cele trei aplicații (eu am ales Pocket Book) și apăsați pe download. După acești trei pași automat veți avea acces la carte și o puteți citi din aplicație!
Succes! Mulțumesc și sper să nu vă dezamăgesc! ❤️🌸

13/09/2024

Comanda cartea/ eBook și dezlipește-te de exterior. Intră în lumea imaginației unde nimic nu are limite. Trăiește alături de personaje, simte emoțiile și lasă-ți mintea să se relaxeze! Visează citind! 🌹📄🌸📃🌾

https://piatadecarte.net/produs/ioana-gusa/ebook-puterea-unei-femei/

https://letras.ro/product/ebook-puterea-unei-femei-ioana-gusa-editura-letras/